[Designeri români] Mihaela Crețescu: Sper ca, de acum înainte, românii să fie orientați spre designerii autohtoni

Are două mari pasiuni, creația vestimentară și psihoterapia. La design, Mihaela Crețescu visa din facultate, însă pașii au purtat-o prima dată în publicitate, unde a poposit timp de 5 ani, într-o agenție din Timișoara. Dar visurile nu se lasă părăsite într-un colț. Ele se trăiesc. Iar pentru a-și trăi visul, s-a mutat în București și creează acum ”Haine pentru femei curioase”.

În ultimii doi ani s-a lăsat provocată de un joc în procesul de creație al fiecărei colecții. Și-a ales, de fiecare dată, o altă muză, în persoana unei femei curajoase. Care a inspirat-o prin profesia, feminitatea și pasiunile sale. Din cauza pandemiei, pentru colecția de primăvară-vară 2020 (Imaginarium), Mihaela Crețescu a făcut nu doar partea de creație, ci a croit, cusut, vândut, a fost chiar și model. Iar în lipsa unei muze, s-a lăsat inspirată de ea însăși.

”Mi-am fost propria muză, doar eu și nevoia mea de a călători departe sau aproape, dar de a călatori măcar imaginar. Nu am simțit această perioadă în totalitate ca pe o izolare pentru că am lucrat mai mult acum în atelier. Am fost tentată să mă orientez spre alta zonă, dar am renunțat, tot hainele îmi sunt mai dragi”

În cele ce urmează vorbim cu Mihaela Crețescu despre design, modă, libertatea femeii de a-și alege hainele și despre brandul care îi poartă numele.

Până la design vestimentar

M-am născut în Drobeta Turnu-Severin în urmă cu 43 de ani, am absolvit Facultatea de Sociologie și Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara, iar anul trecut am terminat o formare în Psihoterapie Analitică și acum profesez și în acest domeniu. Asta se poate traduce în faptul că sunt norocoasă să am două mari pasiuni: creația vestimentară și psihoterapia jungiană. Atracția către design a crescut odată cu mine, fiind refugiul, dar și însoțitorul meu, modul prin care mă reconectez cu mine; în această pasiune am pus întreaga nevoie de exprimare.

Revenind la ce făceam înainte de a fi designer: Visam cu ochii deschiși să devin designer, era un vis care îmi lua aerul și tot el mi-l dăruia înapoi. După facultate am intrat în domeniul publicității și timp de 5 ani am lucrat într-o agenție din Timisoara, care printre alte produse scotea pe piața locală city-guide-uri Sapte Seri și apoi 24Fun. Am făcut cam tot ce era de făcut la o astfel de revistă, de la vânzare de spațiu în paginile acestora, până la încheierea de parteneriate culturale și scris texte.

Perioada de început în business

A fost o perioadă cu mult curaj și încredere, dar și foarte multă muncă, însă când lucrezi la visul tău nimic nu te sperie, pentru că totul vine din pasiune și dăruire. Cea mai importantă etapă a fost mutarea în București din Timișoara. A fost în momentul când mi-am dat seama că orașul în care trăiam de 11 ani și care îmi plăcea atât de mult, nu se mai potrivea cu ce mă apucasem să fac, cu pasiunea mea.

Așa că i-am mulțumit în gând Timișoarei pentru că în ea am început să trăiesc cu adevărat -  prin faptul că acolo am cunoscut oameni care aveau o stare aparte în care m-am regăsit și astfel mi-am dat voie să visez, să fiu încurajată și susținută - am îmbrățișat prietenii și am plecat mai departe.

În București mi-a luat câțiva ani până să ajung ca hainele mele sa fie purtate de mai multă lume, să fie apreciate și căutate.

Încă de la început a fost foarte multă muncă și pasiune - practic toata viața mea se învârtea în jurul creațiilor mele. Prima investiție materială a fost într-o mașină de surfilat casnică; mașina de cusut a fost împrumutată de o prietenă și am cusut pe ea vreo 7 ani. Ambele au fost cu câțiva ani înainte să apuc cu totul pe acest drum.  Am crescut organic, în sensul că investeam atât cât aveam în materiale textile – cream rochiile, iar din banii pe care îi primeam pe ele, o parte erau pentru cheltuielile de trăi, o parte pentru a achiziționa alte materiale.

Povestea & conceptul brandului tău

Motto-ul brandului este “Haine pentru femei curioase!”, și când spun curioase mă refer la acea Curiozitate care ne îndeamnă să ne dezvoltăm, să găsim curajul de a face schimbările de care avem nevoie, să acceptăm transformarea prin care inevitabil se trece mai permanent. Pentru că nu rămânem niciodată pe loc - la fel cum universul din jurul nostru este în continuă transformare, la fel și noi trecem prin trasformări, atât interioare, cât și exterioare, legate de transformările fizice specific etapelor vârstei; să căutăm să le înțelegem, să fim permanent în dialog cu ființa noastră intimă, sinele nostru. De aici vine accentul meu pe această curiozitate, pe interogație. Să ne obișnuim să ne punem întrebarea: ce vreau eu cu adevărat acum? Ce mai pot să fac pentru a-mi fi mai bine?

Muzele curajoase

În ultimii doi ani, la fiecare colecție aleg ca muză o femeie curioasă, care pe lângă că mă inspiră prin ceea ce face, domeniul în care profesează, dăruirea și pasiunea pe care o implică,  îmi este și model în colecție. Apoi numesc colecția extrăgând particularitatea muzei, profesiei sau pasiunii ei, iar numele hainelor sunt anagrame din numele colecției.

E ca un joc, dar un joc cu sens și care mă pune la lucru mereu. Îmi place să descopăr sensurile ascunse în spatele lucrurilor. E ca și cum ai descoperi că în spatele lumii văzute, se mai află o lume, nevăzută, chiar  mai interesantă, iar aceea este cea care dă sens văzutului, că lucrurile nu sunt niciodată pe de-a întregul spuse, nu se epuizează, mereu sunt în mișcare, în derulare. Găsesc că în acest lucru stă de fapt frumusețea lumii noastre – că lucrurile sunt în continuă curgere și transformare. 

Stil și influențe

Încerc să folosesc curiozitatea vie la fiecare colecție  punându-mi  întrebarea : cum ar arăta o rochie dacă nu aș ști cum arată o rochie, nu aș ști tiparul de bază, (adică ideea că este un dreptungi, în principiu cu niște decupaje)? Și ideea este că nu vreau să știu tiparul de bazăJ).

În același timp îmi plac formele simple. Poate fi o contradicție, dar am încercat mereu să combin formele extravagante cu cele simple și clasice, purtabile. Poate chiar să mă apropii mai mult de linia corpului.

Atunci când creez mă inspiră tot ceea ce este altfel, deși pornește de la lucruri știute, să ascult emisiuni despre știință și tehnică, să aflu despre invenții și inovații, despre oameni temerari, să aud ritmuri noi, să urmăresc modalități noi de punere în scenă a lui Shakespeare poate,–  astfel pot intra în starea de a vedea forme noi, să văd în jur cum totul este în mișcare.

Acest fapt îmi dă încredere că noi oamenii încă ne putem autodepăși și dezvolta, astfel încât să ne fie mai bine, din ce în ce mai bine cu noi înșine! A, și mai îmi place să șifonez hainele pe care le fac – am găsit această particlaritate încă din primul an de creație. Sunt o persoană comodă - nu îmi place să calc, dar  îmi place idée că atunci când șifonez ceva se creează o relație foarte personală cu acel lucru pe care îl răsucești și încolăcești în mâini.

Cum ai învățat design

Nu am studii de specialitate în artă sau fashion, cum reiese și la începutul acestui interviu și multă lume se miră de acest lucru. Am învățat lucrând în atelier, încercând iar și iar, zile în șir, ani poate, fiindu-mi propriul dascăl; am învățat foarte mult din greșeli (și încă învăț). Am învățat de la oamenii din jurul meu, de la cei cu care am intrat în interacțiune, de la femeile cu care lucrez în atelier.

Cine sunt clienții tăi

Sunt oameni curioși. Spun oameni pentru ca am și clienți bărbați pentru un model de pantalon multifunțional,creat în urmă cu 6 ani și pe care încă  il fac la comandă.

Sunt femei curioase cărora le place jocul, să se inventeze, care sunt preocupate de propria dezvoltare aș spune, pentru ca prin joc te pui în starea unui copil care învață și astfel poate să crească în el mugurii unui nou început (de orice fel ar fi acesta și în orice direcție).

Am cliente care-mi sunt fidele, în sensul că la fiecare colecție găsesc câte o haină pe gustul lor, iar pe acestea le privesc ca pe niște surori de stare, de stil. Dar am și cliente pentru care hainele mele sunt “de trecere”, adică le plac o vreme, într-o etapă din viața lor și mă bucură foarte tare, pentru că văd acest fapt ca și cum hainele mele le-ar însoți ca într-un ritual de trecere în care au avut nevoie de susținere, de însoțire.

Pentru mine chiar și acest lucru este de ajuns; înseamnă că mi-am făcut jobul meu în această lume și sunt recunoscătoare! Îmi place să primesc clientele în atelierul meu cu o panoramă frumoasă,  să ne împărtășim lucruri, întâmplări, trăiri, poate să legăm prietenii – îmi place să am un contact direct cu femeile care îmi poartă hainele.

Strategia de comunicare a brandului

Mă promovez pe rețele de socializare – facebook și instagram – iar în curând va fi gata și site-ul la care tot lucrez de ceva timp și cu care mă tot împotmolesc, dar cum spuneam prefer relația personal cu femeile care mă poartă. Pe pagina de facebook am un album în care postez fotografii cu femeile curioase îmbrăcate în creațiile mele, din vacanțe sau nu, în diverse ipostaze, care sunt tare dragi și memorabile (și) pentru mine.

Libertatea personală a femeilor, când vine vorba de modă

Am avut în câteva rânduri cliente care mi-au replicat că deși și-ar dori să poarte creațiile mele, nu le lasă soții lor. Inițial am fost atât de șocată că poate exista o astfel de situație că am ramas fără cuvinte. Simțeam această afirmație ca pe o limitare a libertății personale.

Poate că sunt doar niște haine, dar e vorba ca principiu. Dacă o femeie  își dorește ceva, cum adică nu poate să poarte pentru că cineva nu îi dă voie? E vorba de libertatea personală, de manifestarea personalității. Când o latură a ta rămâne închisă în tine, neexprimată și nevalidată, atunci tu nu te mai simți întreg, ceva lipsește și-ți poate aduce multă suferință, de multe ori fără să știi că tocmai aici este problema.

Dar cred că sunt multe femei care sunt atente la nevoile lor, și care au înțeles că au nevoie să aibă grijă de ele, care își exprimă ființa interioară, chiar dacă acum are nevoie de haine largi cu forme ciudate, iar mâine de haine care lasă pielea să strălucească în soare. Sunt stări și stări, toate ale noastre, pe care avem nevoie să le onorăm, să alegem noi înșine cum și în ce fel să facem asta, nu să permitem să ni se dicteze de către partener, soț, rude sau  prietene. Ține de demnitatea noastră să putem alege ce vrem să purtăm și ce alegem să facem pentru noi.

O privire asupra pietei de design autohton

Nu știu cât de mult sunt pe piața de design autohton. Am atelierul și showroomul, magazinele cu care lucrez și mai particip la niște târguri, dar cam atât. Nevenind din mediul formal al designului vestimentar, nici nu am fost obișnuită cu o “piață de design”; nu prea știu ce este pe piață și nici nu caut să urmez tendințele; cumva am făcut și fac lucrurile în stilul meu.

Cum va fi după pandemie

Este deja afectată de pandemie – magazinele fizice nu mai există, dar sper să nu dispară cu totul; cumva lucrurile nu ar avea farmec fără mersul la cumpărături! Sper ca, de acum înainte, românii să fie orientați spre designerii autohtoni și să se încurajeze consumul producției locale, de orice fel.

Brandul tău în contextul actual

În acest context sunt norocoasă că știu să-mi confecționez singură hainele (bine, majoritatea, pentru că am și produse pe care nu le pot face). Fetele din atelier sunt acasă de la începutul pandemiei, așa că sunt nevoită să-mi coordonez singură totul: creație, croit, cusut, promovarea, vânzare, iar la colecția de vară-primăvară 2020 (Imaginarium) am fost și model.

Cumva mi-am fost propria muză, doar eu și nevoia mea de a călători departe sau aproape, dar de a călatori măcar imaginar. Nu am simțit această perioadă în totalitate ca pe o izolare pentru că am lucrat mai mult acum în atelier. Am fost tentată să mă orientez spre alta zonă, dar am renunțat, tot hainele îmi sunt mai dragi. Acum în atelier mai fac și măsti reutilizabile, pe care le ofer cadou împreună cu hainele achizitionate, atât cât îmi permite stocul.

Cum va arăta lumea 

Nu știu însă ce va fi, sper ca lucrurile să nu fie urmări prea grave la nivel economic. Cât priveste criza medicală –  va exista posibil o reținere în spațiul fizic dintre noi și o preocupare mai mare pentru igienă. Dar sper în timp să se relaxeze lucrurile, răspândirea virusului să poată fi controlată și noi să ne reluăm libertatea totală de mișcare și socializare.

Lectiile tale din această perioadă

A trebuit să regândesc câteva lucruri, să caut soluții, să îmi pun mai multe întrebări, dar cel mai mult am fost mișcată de faptul că oamenii au devenit mai solidari și empatici, mai preocupați  față de celălalt. Mai mult ca oricând, în aceasta perioadă oamenii sunt mai aproape unii de alții sufletește – cel puțin din atelierul meu așa se vede!