[Single de Romania] Codrin Murariu: Muzica e cu siguranta miezul, dar imaginea nu trebuie niciodata subestimata. E practic oglinda ta

Din toate rolurile pe care le poti avea intr-o trupa, cel de baterist e de multe ori si cel mai flexibil.  Pe scaunul din spate e mereu omul care tine ritmul in spate, face fundurile sa se miste, din pacate cei mai multi il remarca atunci cand greseste sau la momentul de solo.

Codrin Murariu bate toba in Iasi pentru mai multe trupe de ani buni (Aamon, Beauty and the Rat, Paragon Collapse) si vine sa combata superficialitatea de care au parte oamenii ce par sa tina ritmul si atat. De-a lungul anilor a mai facut parte din formatiile RAVA, Skepsis, Inside, Ten Years Gone sau Lunchbox, iar experientele l-au facut sa aiba o imagine si mai clara despre cum merge treaba in muzica. Uneori e despre multi bani, alteori de noroc, dar de multe ori, e despre PCR (pile, cunostinte, relatii), spune el, insa scopul scuza mijloacele:

“In final, totul face parte din frumoasa si palpitanta aventura de a lasa ceva in amintirea si inimile celor care te-au ascultat si te-au apreciat, la un moment dat” , Codrin Murariu.

Nu e mare fan scena locala, iar printre trupele care-l inspira cand vine vorba de promovare e Nine Inch Nails, desi a trecut prin toate etapele impingerii unui single catre urechea ascultatorului.

“Cam duse sunt zilele cand mergeam cu baietii la xerox sa scoatem "vreo 10 afise A3 si 15 A4", serile cand lipeam respectivele afise prin oras pe sest, sa nu ne amendeze Politia si, nu de putine ori, dezamagirea ca macar jumatate dintre ele fusesera rupte si aruncate la nici o zi dupa ce ne straduisem sa le lipim”.

Altfel, mult pozitivism si incredere, pana la urma, lucrurile bune care raman in urma si aventura sunt ceea conteaza. 

Cum s-au schimbat planurile 

Momentan, am luat o pauza de la muzica, dar zilele astea intentionez sa ma reapuc, avand cel putin o pereche noua de bete in dulap si o pedala dubla la fel de noua in hol.

Ce ar trebui sa faca scena locala in perioada asta 

Scena locala face deja ceea ce cred eu ca ar trebui si ceea ce cred ca toti simtim ca ar trebui: se promoveaza prin social media cat de mult poate, cu single-uri, clipuri, lansari de albume, recitaluri online. Nu sta, e constienta ca acum trebuie sa fie mai activa ca oricand, contactul direct cu publicul fiind intrerupt.

In mod previzibil, dupa, ma astept in primul rand la o gramada de concerte reprogramate si, legat de raspunsul intrebarii anterioare, la multe repetitii cu trupele in care activez. De partea celalata, nesiguranta asupra momentului cand vom trece peste (vorba buldozeristului) si ne vom putea reapuca cu totii de muzica ma relaxeaza si imi da un sentiment de calm si incredere. Zambesc si astept. 

Single in 2020

Pentru mine, single-ul este si va ramane mereu cea mai esentiala metoda de promovare a unui album, care poate sau nu sa dea o idee publicului despre cum va suna respectivul album. Poate nu-s eu prea in tema, dar nu stiu daca se poate vorbi de o evolutie sau o transformare. Cred ca poate doar fi avuta in vedere conceptia asupra lui a fiecarui artist in parte: iese doar in format audio? Iese si clip? Filmare profi, cu trupa, actori, echipament, poveste si efecte? Sau lyric video? Se lanseaza aproape la nivelul lansarii albumului care (ar trebui!?) sa urmeze? Sau mai low-key, fara mult tam-tam? Se face sau nu radio edit, daca e piesa prea lunga?

Cat despre suport, primul (si, de multe ori, unicul) in zilele noastre e clar fisierul audio regasibil, ascultabil, cumparabil (sau nu) si downloadabil de pe platformele binecunoscute: Bandcamp, iTunes, Deezer, Spotify si asa mai departe. Al doilea, pentru cei care isi permit asta, e vinilul sau CD-ul (ambele putand, old-style, contine si vreo 2-3 B-side-uri, daca respectivul artist a fost creativ in studio si vrea sa ofere goodies-uri fanilor).

Single-uri pe banda rulanta sau album

Album. Precedat de un single, urmat de inca vreo 2, maxim 3, depinzand de cate piese are acel album. Crescand in anii '90, am o conceptie mai conservatoare asupra modului in care se lanseaza muzica. Mereu mi-a placut sa descopar piese noi de la trupele preferate atunci cand le achizitionam (legal sau nu) albumele. Pentru mine, asta e avantajul unui album: piese nemaiauzite pana atunci, care pot ajunge sa-ti placa chiar mai mult decat single-urile de pe el.

Ca artist, nu-mi amintesc sa fi trait vreodata satisfactia de a canta o piesa noua la vreuna dintre lansarile de albume la care am participat, asa cum consider eu ca ar fi normal: piese la prima auditie de catre public, de multe ori chiar inainte ca acest public sa le auda si in formatul lor de studio. In alta ordine de idei, mi se pare ca trupele care adopta stilul de lucru "single-uri pe banda rulanta" se expun si la unele riscuri, generate mai ales de presiunea (asumata sau nu) ca fiecare single sa rupa gura targului, cum se spune. La un album, piesele mai putin reusite, filler-urile, se mai "pierd" printre cele care suna mai bine. Oricum, e o chestiune de gusturi. 

De la piesa la clip

Momentul 1 e atunci cand toata trupa experimenteaza acel "Aha!!!" sincronizat, dupa ce forma finala a piesei iese corect si complet in sala de repetitii. Momentul 2 poate sau nu sa existe: testarea live a piesei, pentru a se incerca masurarea gradului de apreciere de catre public. Momentul 3 (sau 2) e reprezentat de discutiile din cadrul trupei asupra manierei celei mai potrivite de a lansa piesa: perioada in care ea ar merge lansata, campania de promovare aferenta, ideile pentru clip (daca e cazul). Momentul 4 ar fi organizarea in vederea filmarii clipului (logistica, oameni de baza, locul filmarii si asa mai departe). Momentul 5 ar fi filmarea clipului in sine, iar ultimul moment, asteptat de obicei cu sufletul la gura, e lansarea.

Bugetul de lansare

Poate fi aproape gratis, de exemplu daca filmezi cu aparatura ta sau ai prieteni videographeri care sunt de comitet si vor sa-si creeze portofoliu, daca locul unde vrei sa tii concertul de lansare nu cere bani pe inchirierea spatiului de concert si asa mai departe. Solutii DIY stim cu totii ca se pot gasi. Singura cheltuiala (daca doresti, bineinteles) e social media, unde alegi ce suma de bani sa investesti in promovarea clipului.

De partea cealalta, poate fi 7000-8000 de Euro, daca inchiriezi cameraman profesionist, lumini, decor, eventual costume, echipament mai de Doamne-ajuta decat ce ai prin sala (daca vrei sa apara si trupa in clip); daca inchirezi, de exemplu, Arenele Romane (care cu siguranta costa mai mult decat ce suma am avansat eu mai sus) pentru lansare si daca bagi bani seriosi (macar vreo 300-400 Euro) in promovarea pe social media. Depinde mereu de cat de larg (sau impozant, daca vrei) dorim sa-i fie scope-ul. De obicei, cam 1500-2000 RON, asta si in functie de cata rabdare exista pentru a mai strange bani si a beneficia, implicit, de ceva mai de calitate sau nu.

Principala piedica in lansarea unui single

Din experienta personala de pana acum, nu cred ca exista piedici in calea oricui doreste cu adevarat sa se faca cunoscut, vazut, auzit. Hai sa zicem ca banii de care se dispune, cu impact direct proportional asupra marimii audientei vizatului single. Dar ceva de mica anvergura poate, la fel de bine, sa explodeze rapid daca e auzit/vazut de cine trebuie sau promovat unde trebuie. 

Ce a prins cel mai bine

Fiecare single lansat, cu fiecare trupa in care am activat sau activez, are un loc special in istoria si memoria mea ca artist. 

Cine te inspira

Sincer, n-as sti sa exemplific, pentru ca n-am auzit niciodata pe nimeni din trupele in care am activat sau activez ca spune: "Baieti (si fata, in unele cazuri), hai sa incercam sa realizam ceva similar cu ce a facut trupa X in anul Y la productia si lansarea single-ului Z". Personal, va ramane mereu un etalon pentru mine modelul Nine Inch Nails din anii 2005 (lansarea albumului de comeback "With Teeth", pe care il recomand) - 2007 (lansarea albumului "Year Zero", poate un pic mai slab pentru mine, dar un exemplu veritabil de promovare, cautati pe Wikipedia despre asta, o sa va placa maxim). 

Colaborari cu oamenii care trebuie

Single-urile planificate pentru lansare le ascult pe tot felul de suporturi audio cu putinta si de care, bineinteles, dispun la momentul respectiv: de la casti Apple la playere de masina si tot asa. Ca mix-uri, laptop-uri fie cu Ableton, fie cu Cubase, depinde de caz si de producator. Cat despre studio-uri, cea mai OK colaborare a fost cu "Next Dog Studio" (RIP), actualmente "Studio 148" al lui Marius Costache (salut, Marius!). Cel mai mult mi-a placut la el e ca, dincolo de valentele de producator, are inclusiv receptivitatea, inteligenta si rabdarea necesare pentru crearea unui produs cat mai de calitate, ghidandu-se cat mai mult dupa feedback-ul trupei.

Cat de importanta e imaginea

Muzica e cu siguranta miezul, dar imaginea nu trebuie niciodata subestimata; e practic oglinda ta, ca artist, e esentiala la crearea primei impresii. Pe partea video am avut noroc de prieteni destul de competenti si care ne-au ajutat mereu. N-a fost niciodata nevoie sa apelam la cineva necunoscut, care sa ne ceara o suma imensa sau ceva de genul. Posterele si grafica se preteaza destul de usor la a fi create de noi insine, in general.

Scena locala din ultimii 5 ani

Sincer, nu mi-am propus niciodata sa urmaresc prea atent ce se intampla in Romania pe plan muzical; nu pentru ca as avea ceva cu trupele romanesti, dar, aproape inconstient, influentele si inspiratia mi-au venit mai mereu din muzica din afara (unde sunt, totusi, destul de selectiv). Aproape intotdeauna mi-am dorit sa ma concentrez exclusiv pe ceea ce fac eu ca artist, sa nu ma compar, pe cat posibil, cu nimeni si sa fac ceea ce simt intr-un moment sau altul.

Ce e pe val acum?

Depinde la care industrie ne referim. Daca vorbim de cea metal, as opina ca folk metal-ul continua sa detina rangul de cinste, imbinarea dintre partile "dulci" si cele dure (pe langa aportul, deseori, din partea instrumentelor traditionale) fiind mai mereu o reteta de succes; pe partea opusa, indie-ul se tine tare si acum, la vreo 10-12 ani de cand a inceput sa se remarce pe scenele de la noi.

Promovarea made in RO

De la aparitia social media-ului, pot spune ca promovarea a evoluat semnificativ. Cam duse sunt zilele cand mergeam cu baietii la xerox sa scoatem "vreo 10 afise A3 si 15 A4", serile cand lipeam respectivele afise prin oras pe sest, sa nu ne amendeze Politia si, nu de putine ori, dezamagirea ca macar jumatate dintre ele fusesera rupte si aruncate la nici o zi dupa ce ne straduisem sa le lipim. Acum aproapte totul e online, prin metodele si caile binecunoscute si singura piedica, pentru a reveni la una dintre intrebarile de mai sus, e suma de care dispui pentru ca promovarea sa fie si mai mare.

O alta parte "rea" (oarecum impropriu spus) ar fi faptul ca, in calitate de artist underground (termen pe cat de relativ, pe atat de subiectiv), trebuie sa te stradui sa intri in anumite cercuri, cercuri care nu intotdeauna dovedesc sinceritate cand sustin ca promoveaza muzica si artistii din Romania si se bazeaza mai mult pe triada P.C.R. (pile, cunostinte si relatii). Dar, in final, totul face parte din frumoasa si palpitanta aventura de a lasa ceva in amintirea si inimile celor care te-au ascultat si te-au apreciat, la un moment dat. Sa luam totul ca atare si sa ne bucuram de sansa acestei aventuri.