[Mix & play] Victor Mihailescu: Oamenii trebuie trasi de maneca, ajutati sa inteleaga ce valoare poate aduce muzica produsului lor

Dam drumul azi unui nou capitol dedicat muzicii. Mai exact productiei audio si oamenilor din umbra datorita carora muzica de la radio sau de pe album sa sune asa cum iti place. La fel ca mai toate industriile creative, segmentul de audio production a fost si el virusat, fara a sta insa in loc. Pana la urma, la jobul asta, vrei nu vrei, pastrezi niste distanta sociala, noptile in fata calculatorului prin studio sau acasa se petrec mai degraba in liniste.

Incepem cu Victor Mihailescu, trecut prin mai multe etape, de la DJ-ing si aspirant de regie video, la proiectul propriu (Yoon) manager de label (Underdog Records) si producator full time pentru trupe si reclame, la Infinity Studio, Unda Recording sau Multimedia Est.

Normal ca nu putea lipsi intrebarea legata de Covid:

“Din punct de vedere al modului de lucru nu mi s-a schimbat nimic in afara ca nu ne vedem fizic, doar comunic cu artistii online/telefonic. WeTransfer e baza” - Victor Mihailescu

Asta ar fi aspectul pozitiv. Altfel, el crede ca se va lasa cu reconversii profesionale la multi artisti locali si vor ramane in prim plan cei care sunt deja difuzati la radio / tv si au deja un fan base solid. Nu toti producatorii cauta o trupa cu potential care sa-i scoata in lume, ci mai degraba invers:

“Producatorii sunt permanent in contact si colaborare cu casele de discuri. Daca ati pus ochii pe una, vedeti cu cine lucreaza, v-ar putea ajuta mai mult decat oricati bani bagati in Facebook Ads”.

La inceput

Am plecat de la obsesia mea adolescenta pentru aranjat playlisturi, am continuat normal cu DJ-ing iar de acolo mi-am spus ca trebuie sa pot face ceva sa ma departajez de alti DJ. Am inceput timid, rearanjand si remixand piese care-mi placeau si pe care le puteam baga in seturi, dar pe masura ce ma obisnuiam cu softul si diferitele tehnici, am descoperit ca-mi place chiar mai mult starea de solitudine in care lucram la productii.

Cel mai mare pas care m-a propulsat de la home-schooling si bajbait in nestire a fost plecarea la Londra, unde am studiat sound engineering timp de un an. Acolo mi s-au cimentat toate informatiile care m-au adus in punctul actual.

Intr-o relatie cu muzica

Prima flicarire am avut-o pe la 11 ani, inspirat fiind de claviatura unui prieten din cartier. Era un workstation de jucarie Yamaha, i-am dat play unui loop pre-inregistrat si am fost captivat. Pe parinti nu i-a captivat la fel de tare cand le-am povestit intamplarea, asa ca n-am fost incurajat si am migrat catre alte interese pana in clasa a 9-a, cand ma apucasem de DJ-ing ca hobby. Chiar si in punctul ala, mi se parea o joaca si nu-mi planuiam serios o cariera.

Click-ul a venit cand am picat admiterea la UNATC – m-am reorientat total pe hobby-ul muzical un an de zile, am avut primele lansari si am realizat ca hey, poate e ceva aici si mai presus de o joaca. La un an de la fail-ul de admitere la Regie eram deja in Londra pe complet alt drum.

Producator audio – o definitie

Producatorul este un fel de regizor muzical – se asigura ca toata lumea implicata in creatie respecta directia si isi utilizeaza la maxim atuurile pentru care a fost implicat in proiect. Pentru a face asta, un producator audio trebuie sa stie cate ceva din fiecare specializare pe care o implica. Fie ca vorbim de beat-making, inregistrari, vocal coaching, armonii, mix & master.

Cred ca lumea in general nu realizeaza ca tot ce aude pe (mainstream) radio este creat si dirijat de asemenea oameni din umbra, nu de numele-paravan al proiectului (a.i. Inna).

Productia pe timp de Covid

Sunt norocos pentru ca nu ma afecteaza prea tare izolarea, sunt preocupat in continuu de ceva si nu am timp de pierdut. Work wise – sunt sunetist de reclame – m-am speriat putin in primele saptamani in care parea ca nu mai vine treaba, dar piata s-a adaptat si acum pot sa spun ca lucram la nivel aproape pre-pandemie.

Inainte sa intram in starea de urgenta mi-am luat de la studio workstation-ul main, placa de sunet, castile, hardurile, unul din monitoare, astfel incat sa pot deschide sau continua orice proiect anterior, cu micul inconvenient ca nu imi puteam lua boxele – nu am acustica potrivita acasa, ar fi fost haos.
In ultimele 2 luni am lucrat numai tehnic, ca inginer de sunet, nu pe compozitie sau productie. Am evitat efectiv proiectele creative, desi ma simt foarte comfortabil acasa, dar poate asta e problema? Cumva cred ca asociez creatia cu prezenta in studio. Nu pot spune ca am fost disciplinat in perioada asta. In primele saptamani mi-am pus Google Tasks pe telefon, mi-am trasat program zilnic pe ore dar nu m-am putut tine de el nici macar o zi.

Cum te-a afectat criza si in ce stadiu esti acum cu lucrul la proiecte?

Aveam niste lansari planificate anul acesta, atat personale cat si ale artistilor casei de discuri, Underdog Records. Totul e pe hold pe perioada nedefinita. Lucrez la masterul urmatorului album de lansat la Underdog, dar am cazut de comun acord ca nu trebuie sa ne grabim, deoarece daca-l lansam in perioada asta o sa fie permanent asociat cu pandemia.

Am avut reactii diverse. Unii artisti continua sa lanseze din inertie materiale produse dinainte, altii sunt inspirati si compun piese noi. Cativa, ca mine, sunt blocati creativ. Am colegi care chiar au insistat sa mergem la studio sa inregistram, dar a trebuit sa ii refuz. Ma bucur totusi ca am reusit sa inchei remotely 3 productii si am inceput alte 3 noi in perioada asta. Din punct de vedere al modului de lucru nu mi s-a schimbat nimic in afara ca nu ne vedem fizic, doar comunic cu artistii online/telefonic. WeTransfer e baza. 

Cum s-a auzit muzica in perioada crizei?

Recunosc ca nu m-au prins live-urile pre-inregistrate. Mi-ar fi placut sa vad mai multa inovatie, de genul Block by Blockwest. Ma bucur insa ca am vazut initiative gen Solidar Local, care a sprijinit proiectul “Daruieste Viata”.  Am vazut ca s-au format si anume grupuri pentru sprijinul freelancerilor, muzicienilor. Nu stiu ce sanse de reusita au, insa ma bucur ca se mai leaga comunitatea.

Piata locala, de la underground la mainstream

Industria mi se pare foarte fragmentata, mai ales in zona alternativa. As vrea sa vad mult mai multe colaborari intre artisti, “cross-marketing” in termeni de advertising. Tragand cu ochiul in partea mainstream, vad ca-s mult mai friendly intre ei, relaxati si deschisi, poate si pentru ca... nu au grija zilei de maine? Asa ca-mi pun intrebarea daca deschiderea vine inainte sau dupa “succes”.

Mi se pare ca abia acum se utilizeaza la maxim potentialul tehnologiei in music making. S-a studiat indeajuns piata vestica incat incepem sa replicam cele mai tried and tested tehnici, adaptandu-le la piata locala fara sa para ripoffs. Ma enerveaza bisericutele de orice fel, ceea ce e ironic pentru ca si eu incerc sa-mi fac propriul grup de misfits.

De ce recunosti imediat o piesa romaneasca la radio?

Poate e evident, dar e important de inteles ca piesa finala este suma fiecarei parti din dezvoltarea ei.

Reteta insuccesului:

1. Pornesti de la o compozitie pe care nu o simti altfel decat “ca trebuie sa faci ceva ca sa ai ce lansa si canta live”.
2. Tragi instrumentele acasa, dupa principiul “am vazut suficiente tutoriale, de ce sa platesc un profesionist/studio”.
3. Iti finalizezi singur piesa, tot dupa principiul anterior, dar adaugi ca “in final eu stiu cel mai bine cum trebuie sa sune”.

Daca esti in mainstream, poate ai sprijinul financiar pentru punctele 2-3, dar la 1 adaugi balcanism -> sound romanesc instant, oricat l-ai polisa.

Daca esti in alternativ, sansele sunt ca nu prea iti permiti punctele 2 si 3 profesionale, si e ok, atunci macar punctul 1 ar trebui sa-ti iasa bine. Fanii simt si apreciaza, dar tot te disting intr-un playlist international.

Also, english! Ca sa minti publicul strain ca esti de-al lor, trebuie ori sa asculti toata ziua stiri/radio/tv ca sa le deprinzi limbajul, ori chiar sa te muti acolo. La noi se arunca prea des complimentul “vai ce engleza buna ai”.

La ce ai lucrat in ultima perioada?

YellLow – Automation Test 

 Noir de Mars – The Trick 

 Cobzality – Oaspeti cu azur in gener

ALLA – Albatross  

 Platonic Scale & ALLA – Silver 8.0 

Cat dureaza productia unui single si care e procesul?

Primesc proiectul/wav-urile cu ideea main -> organizez conform structurii mele, sa stiu unde e ce.
Tragem orice instrumente lipsesc sau trebuie inlocuite -> modificam structura daca e nevoie.
La mine vin in general artisti cu afinitati spre muzica electronica -> imi fac magia cu synth-urile.

Vocal recording, editing & processing sunt foarte importante. Dat fiind ca sunt inginer de sunet, intru si in etapele de mix si master, desi de obicei nu se ocupa producatorii de ele. Schitez un prim draft de mix -> feedback -> ajustari -> repetat ultimii 2 pasi pana iese bine -> master.

Intreg procesul poate sa dureze o saptamana minim, dar in general ne intindem spre o luna. Daca am face tot procesul intr-o singura zi, ne-am pierde obiectivitatea. E nevoie de detasare si rabdare ca sa ne dam seama daca mergem in directia potrivita, de aceea pauzele sunt incurajate.

De ce merge lumea la producator

Cred ca e important pentru fiecare artist sa fie onest cu el, pentru ca lumea din jur nu ofera cel mai bun / onest feedback, deseori nu din rautate, ci dimpotriva! Majoritatea prietenilor stiu ca artistii self-produced se chinuie din rasputeri, de aceea rar spun cand ceva nu-i ok, dupa care “uita”sa-ti dea share cand lansezi piesa sau sa vina la concertul tau. De exemplu eu sunt un pianist meh. Cand imi pun pian intr-o piesa, ori imi asum ca o sa fie foarte basic, ori rog un pianist sa-si faca magia. Cand vine vorba de mix in schimb, am dat o piesa unui inginer scump din Italia care mi-a facut-o vraiste si pe care in final n-am putut s-o folosesc!

Trebuie sa incerci constant si sa te lovesti de chestiile astea pana iti cunosti atuurile si deficientele.

Astea sunt decizii de producator: am nevoie de instrumentul X? Pot sa-l fac eu? Pe cine aduc in proiectul asta? Daca stii foarte bine raspunsurile la intrebari de genul asta, atunci congrats, nu-ti trebuie producator. Daca nu stii CAND sa te opresti din lucru la o piesa sau de ce suna prost, atunci iti trebuie urechi 3rd party care rezolva genul asta de probleme for a living, mai ales pe genul tau de muzica.

De fapt asta este serviciul platit, experienta din spatele omului care a lansat suficiente piese incat sa stie cum sa le repare. Cateodata poate sa fie doar un sfat simplu gen “schimba tobele, ai ales samples prea lo-fi” sau sa tina de mana tot proiectul de la ideea initiala, aranjare, orchestratie, procesarea vocala etc. pana sa se asigure ca masterul final e in ton cu directia aleasa. Toate astea se fac cu colaborarea si discutii constante cu artistul principal, pentru a-i respecta viziunea. Important e sa-ti gasesti producatorul care aduce in plus skill-urile pe care tu nu le ai.

Din experienta mea, artistii electronici sunt cei care au cel mai putin nevoie de producatori. Din momentul in care ai un band, cu gusturi si instrumente diferite, un producator poate fi managerul de care aveti nevoie sa puteti duce la bun sfarsit “nasterea”.

Un sfat pentru cei cu frica de mers la produs

O sa folosesc psihologia inversa. Un producator cu experienta e un fel de garant al calitatii finale ale unei piese. Producatorii refuza (chiar des) piese care li se par ca nu pot ajunge la acel standard care ii onoreaza si pe ei, in discografia proprie. Producatorii nu cauta artisti “cu potential” pe care sa-i faca faimosi, it’s the other way around. Mai ales daca vreti un record deal afara: producatorii sunt permanent in contact si colaborare cu casele de discuri. Daca ati pus ochii pe una, vedeti cu cine lucreaza, v-ar putea ajuta mai mult decat oricati bani bagati in Facebook Ads.

Industria muzicala dupa COVID 19

Am o perspectiva destul de sumbra pentru perioada imediata. Cel putin in zona alternativa care si-asa mergea pe live support, nu vad cum se pot sustine artistii fara concerte pentru vreun an de zile. Nu ma astept ca Statul sa ajute in vreun fel. Pe donatii nu te poti baza. Cei care vor rezista fie au deja un side-job sau sunt difuzati pe radio sau TV. Sper sa ma insel, insa cred ca unele reconversii profesionale sunt inevitabile. Revenirea cred ca o sa fie cu concerte cu numar limitat de oameni, mai ales in aer liber, dar mi-e groaza sa ma gandesc ce o sa fie in toamna-iarna cand probabil vom trece prin al doilea val.

Sper totusi ca din toata perioada asta artistii sa inteleaga ce important e sa formeze o comunitate si sa se ajute intre ei macar cu informatii. Poate din frustrarile noastre adunate reusim si de-o mini revolutie la Credidam/UCMR.

Sper in diversificarea surselor de venit - momentan vad ca nimeni nu se orienteaza spre zona de sincronizari video / gaming. Oamenii trebuie trasi de maneca, ajutati sa inteleaga ce valoare poate aduce muzica produsului lor. Sunt convins ca vor iesi niste idei foarte creative din toata perioada asta.