[Designeri români] Ștefania Bulboacă: Nu este momentul unei chemări la consum, ci mai degrabă al revenirii la funcțional și sustenabil

In cei peste 9 ani de activitate in design, Stefania Bulboaca a creat si lansat peste 15 colectii dedicate femeilor, carora li se adreseaza in exclusivitate. In tot acest timp, a strans in jurul brandului sau o comunitate ce se reuneste periodic in Cuib. Care nu este doar un atelier de creatie vestimentara, ci si locul de intalnire si povesti al femeilor. 

Atelierul din Cuib se pregateste sa revina in peisajul modei romanesti, dar nu cu o colectie noua de sezon. Ci, mai degraba, in contextul actual, cu indemnul de reintoarcere la sustenabilitate si responsabilitate. Chiar si atunci si cand vorbim despre consumul de haine.

“Rethink & do better” a devenit cu usurinta motto al nostru in aceasta perioada si astfel se traduce si deschiderea noastra catre a “salva” acele piese vestimentare care, in plus fata de piesele cheie din garderoba unei femei, merita actualizate, recuperate, pentru a fi purtate cu usurinta si in viitor

Povestim cu Stefania Bulboaca despre brandul ei, Cuib, si despre design romanesc. Si, poate, gasim inspiratie in lectiile pe care i le-a adus pandemia, din punct de vedere al business-ului.

Scurt istoric profesional

Mi-am inceput activitatea in domeniul modei acum mai bine de 9 ani, cand am pornit la drum cu Choices, brand prin colectiile caruia mi-am dorit cel mai mult sa sarbatoresc femeia. Am creat si lansat peste 15 colectii dedicate femeilor in toata complexitatea lor si, astfel, am cunoscut peste 800 de doamne aflate la debutul carierei, sau in plin avant profesional, antreprenoare, mame, sotii, cu care am impartasit mai mult decat simple sfaturi vestimentare.

In tot acest timp, in jurul brandului s-a format o comunitate care acum poarta numele de Cuib si are actele depuse sa devina in scurt timp o Asociatie in toata regula, iar intre timp a ajuns la cea de-a 8-a intalnire a comunitatii.

Povestea brandului Cuib

Privind retrospectiv la cei 10 ani de cand mi-a incoltit in minte aceasta idee, anume atelierul de creatie vestimentara pe comanda, realizez tot mai mult ca nu a fost nicidecum un moft, un hobby, pasiune nebuna pentru haine / shopping si in niciun caz dorinta de imbogatire, faima, sclipici.

Pentru mine vestimentatia a insemnat dintotdeauna o stare, cunoastere de sine, evolutie, accente pretioase, asocieri neasteptate si intotdeauna o doza echilibrata de feminitate. Totodata a fost si este despre simplitate, iz clasic, pe alocuri experiment, calitate, redescoperire, invatare, responsabilitate, diferentiere, daruire, radacini.

Am investit mult timp, curiozitate, dedicare si din nou timp, in plus fata de investitia financiara initiala si periodica in Atelierul din Cuib (fostul Choices) pe care nu o consider nici mica, nici de neglijat.

Stil si influente

Gandurile si ideile mele transpuse in colectii uneori timide, alteori ușor indraznete, in materiale pretioase, croiuri preponderent clasice, comode sau puternic feminine, intotdeauna reduse ca numar de piese, nu au urmat niciodata un plan de sales & trend, ci in mare parte directia data de instinct, de simtire.

Daca ar fi sa aleg o colectie preferata din toate cele de pana acum, ar fi aproape imposibil caci fiecare piesa in parte a primit tot atata grija si suflet din partea mea. Totusi, colectia in care simt ca am surprins cel mai bine nucleul Atelierului din Cuib, este cea recent lansata toamna/iarna 2019 – o colectie realizata exclusiv din casmir de cea mai buna calitate, cu accente si linie atemporale.

Ma inspira puternic femeia in toata complexitatea ei, cu trairi nedisimulate, care se iubeste si se accepta, care-si apreciaza frumusetea si rolul asumat, femeia busola/pantec/sprijin/caldura/suflet/liant.

Femeia in fashion

Daca mi se permite o observatie absolut personala: astazi, parca mai mult ca oricand in fashion, simt ca femeia a devenit un instrument al uratului, parca detestata de cei care ar trebui sa vada in ea o muza.

In revistele glossy/catwalk apare deseori incovoiata sau schimonosita, cu haine supradimensionate, tinute haotice, incaltari de dimensiune necontrolata sau la polul opus, in sweatshirts; cu prea mult make-up, fara expresivitate. Imi pare o unealta fara viata si personalitate, in mana oricui.

De unde ai invatat design

Ma consider un om care a ales sa-i ajute pe ceilalti sa-si gaseasca confortul cu ei insisi si o imagine personala cat se poate de autentica, prin intermediul vestimentatiei. Totodata, scopul meu a fost sa le dezvalui clientelor mele, aprecierea calitatii materialelor naturale, rare, diferite, capabile “sa spuna” povestea celei care le poarta si in plus, sa priveasca dincolo de clisee.

Nu ma consider un designer, si nu pentru ca nu am urmat o scoala/curs in domeniu, ci pentru ca pentru mine, designerii au ramas “clasicii” – cei care au creat prima data sub nume propriu, cei care au detestat uniformizarea, au adorat femeia si au creat in consecinta.

“Scoala mea de design” au reprezentat-o in special primii 3 ani de atelier, cand am invatat totul din mers, din research propriu: materiale, accesorii, croiuri, aspecte tehnice, furnizori, comenzi, colectii si multe alte elemente care deriva dintr-un business de nisa. 

Consumatorul roman de fashion

Este un subiect pe care il consider atat de amplu si in aceeasi masura si pe cel al producatorilor romani, incat cu siguranta am putea discuta ore intregi despre ambele.

Categoria “consumatorilor romani de fashion” este in continua formare si extrem de fragmentata dupa obiceiurile acestora de consum: brand international vs brand romanesc, produs de nisa vs produs de linie, designer roman vs producator roman, atelier de creatie vs magazin, atelier vs fabrica, shopping mall vs street shopping, online vs offline, produs nou vs produs second hand/vintage, categorie de pret, calitate, s.a.m.d.

Din observatiile mele personale, consumatorii din capitala si din mediul urban (aici ma refer la orasele mari in care a inceput sa se restranga “cultura” shopping mall-urilor) incep sa-si indrepte privirea ceva mai curajos catre creatiile unor designeri romani, cumpara din magazin/atelier sau din mediul online, incep timid sa-si disciplineze garderoba, sa aleaga mai sustenabil. Comportamentul de consum il simt in continuare fie influentat de un stil vestimentar uniformizat, (translatat din mediul international si promovat intens in social media), fie ingradit ca optiuni, oferit de producatorii si/sau designerii romani cu linii proprii vestimentare, categoria designerilor care propun un stil/produs nou, aparte, studiat, fiind inca destul de restransa.

In orasele mici cred ca inca avem de-a face cu un nivel crescut al neinformarii, al lipsei de educatie vestimentara, iar in mediul rural, hainele au in continuare un scop primar bine definit, din motive economice si sociale care ne sunt cunoscute tuturor.

Totusi, tin sa subliniez un aspect aparte si anume ca multe zone din mediul rural sunt extrem de valoroase in ceea ce priveste traditia, portul popular, indemanarea si stiinta oamenilor de a impleti, croi, tese si infrumuseta piese vestimentare, toate inca pastrate si cultivate de generatii intregi.

O privire asupra pietei de design autohton

Recunosc faptul ca in ceea ce priveste strict zona de design vestimentar si aici ma refer la ateliere de design pe comanda sau cu linii retranse de productie ale unor creatori sunt tare bucuroasa si mandra sa vad branduri vestimentare foarte bine conturate ca stil si directie - nu multe, insa promitatoare, unele deja cu “radacini” in piata autohtona.

Destul de recent, poate in ultimii 2 ani, a aparut o noua zona de productie vestimentara semi-industrializata formata, in mod paradoxal decat ar fi fost previzionat, din alti producatori decat cei autohtoni consacrati - traditionalele “fabrici de confectii”. Pe aceasta o simt insa cu un pas inainte: “inarmata” cu resurse financiare, tipare comandate/cumparate, materie prima slab calitativa, forta de munca ieftina, shopuri online si o strategie de marketing bine pusa la punct, in esenta preturi mici si oferta mare, “baga mana” adanc in buzunarele doritorilor de “look trendy”, fara a oferi plus valoare domeniului fashion.

Atelierul din Cuib in vremea pandemiei

Atelierul din Cuib se pregateste sa revina in peisajul vestimentar, pastrand ca nucleu al brandului vestimentatia “custom made”. Cu toate acestea, am considerat ca nu este acum momentul unei colectii sezoniere, al unei chemari la consum, ci mai degraba al revenirii la esenta, la functional, la sustenabil – un principiu viu in munca mea inca de acum 9 ani.

Rethink & do better

“Rethink & do better” a devenit cu usurinta motto al nostru in aceasta perioada si astfel se traduce si deschiderea noastra catre a “salva” acele piese vestimentare care, in plus fata de piesele cheie din garderoba unei femei, merita actualizate, recuperate, pentru a fi purtate cu usurinta si in viitor.

Vom pune la dispozitia deopotriva clientelor si publicului nostru feminin toate cunostintele, experienta si indemanarea croitoreselor noastre. Acesta este un best practice, de altfel foarte uzitat in tarile Nordice, care au o adevarata cultura a sustenabilitatii.

Am decis sa ramanem in continuare alaturi de “muzele” noastre, mai cu seama in aceasta perioada dificila, incerta, cu serviciile, materialele, creativitatea si intreaga noastra daruire.

Pentru ca a fost si este in continuare despre ele - cele care apreciaza lucrul de calitate, dus la bun sfarsit cu constiinciozitate si respect.

Lectii si invataturi ale acestei perioade

Ultimele 2 luni, au adus cu ele ganduri multe, felurite scenarii, intrebari, incertitudini si nu atat din pricina factorului economic: ce tricouri sa printam, ce maruntisuri sa adaugam in portofoliu, astfel incat sa vindem ca sa ne asiguram vizibilitatea/pozitia pe piata. Nicidecum!

Sa ai curajul sa-ti (re)evaluezi business-ul ca impact in comunitate, asupra mediului, al influentarii deciziilor de consum, al vietii unor oameni pana la urma, cred ca este lucrul corect “de facut” astazi. Sa evaluam materia prima folosita, calitatea serviciilor si produselor, valorile si esenta business-ului ar trebui sa fie o prioritate pentru noi toti.

Din punctul meu de vedere, “sa ramanem neaparat pe piata” nu mai este demult o solutie, in niciun domeniu, mai cu seama astazi.