Sunt unul din acei oameni care nu cred că reinventarea trebuie produsă doar pentru că toată lumea vorbește despre ea. Sigur, a fi conectat la realitate poate presupune necesitatea acestui pas la un moment dat.
Dar când? Cum?
Distanțarea socială și izolarea în casele noastre pentru muncă, fun, sport, viață de familie, frici, mâncare și somn a fost un prilej bun pentru reinventarea multor jucători.
Însă nu puțini au căzut în ispita de a-și umple timpul pentru a nu simți că stau pe loc sau și mai și, că rămân în urmă.
Pentru mine, ca proprietar al unui boutique creativ de Marketing strategic integrat, ultimele două luni au însemnat un mix neașteptat și absolut binevenit format din 5 zone noi de explorare:
- Construcția unei „proceduri” despre igiena de a cere și de a oferi ajutor într-un eseu despre cum avem nevoie de ajutor ca să cerem ajutor.
- Conștientizarea și tragerea unui semnal de alarmă cu privire la empatia oportunistă de criză.
- Implicarea pro bono în creație și strategie pentru mai multe activități de bine și punerea la dispoziție a resurselor mele în slujba celor care au nevoie de ele prin Marketing for Good.
- Aducerea în comunitate a cărții mele despre viața de corporație într-un moment ideal de introspecție pentru angajații din corporații care lucrează de acasă în “arest profesional la domiciliu”. Cartea este o pastilă condensată în câteva ore de lectură despre cum poți să faci compromisuri fără să te compromiți atunci când, pentru status social și siguranță financiară, accepți să lucrezi în contexte nepotrivite personalității tale.
- Abordarea unor noi tematici în fotografiile mele (despre evadare, constientizarea alegerilor, teama de a nu rata revelatiile acestei crize, despre beneficiul tacerii într-un oraș mut și din nou despre evadare) și în general, surprinderea liniștii și nemișcării din oraș.
Dincolo de discuția standard despre reinventare, cred că e bine să ne reobișnuim cu instinctul din noi, cu ce ne spune stomacul care, de multe ori, știe mai bine decât competiția ce se cuvine să facem. În principiu, n-ar fi rău să ne oferim un strop de timp în care să punem pe hârtie:
- ce știm să facem
- când e nevoie de ce știm să facem
- cum putem contribui prin ceea ce știm să facem.
Atât. Dacă toți am face asta, dacă nu am mai căuta extraordinarul unde obișnuitul e suficient, dacă ne-am vedea fiecare de talentul & competențele proprii și de cum ni le putem pune la lucru eficient și cu sens, e posibil să putem să aducem acel extraordinar unde chiar se cere și mai ales, e posibil să ne meargă un pic mai bine tuturor.
_______________________
Raluca Mihăilă este Strateg de Marketing @ Utopic Brain
