Răzvan Oprescu scrie în această perioadă. Scrie la unul din multele scenarii care vor răsări după această pandemie, după cum glumește el. Încearcă să iasă din Groundhog Day, să țină inspirația sus și să dezvolte o disciplină mai bună în legătură cu screen time-ul de pe telefon.
Soluţiile cred că stau în modul în care alegi să te raportezi la situaţia actuala: ca la o criză care-ţi distruge planuri şi-ţi ia tot mojo-ul sau ca la un exerciţiu de creativitate în condiţiile unui “teatru sărac”, de apartament.
Răzvan e obișnuit să își antreneze creativitatea în condiții mai puțin prielnice. Spune că l-a împins mai puternic răul decât binele şi a fost mai productiv pe timp de “foamete”. A scris primul scenariu în cămin. Se numea Casc, şi era despre 3 prieteni care se mutaseră împreună într-o garsonieră. A continuat să descopere limbajul cinematografic, iar anul acesta, scurtmetrajul său, Trofeul Tinereții, a fost nominalizat la Premiile Gopo, la categoria Cel mai bun scurtmetraj documentar. Evenimentul a fost amânat din cauza pandemiei, dar noi continuăm să spunem poveștile creatorilor din lumea filmului.
