A luat într-o zi o carte în mână și de atunci nu se mai poate despărți de ele, spune Veronica Zubcu. Citește mult, oriunde și oricând, iar din această pasiune a sa și a Doinei Fikhman, s-a născut ideea unei platforme online despre cărți și pentru cei ce iubesc lectura: HaiBun. „Ne-am lansat așa de parcă am fi existat dintotdeauna – cu pânzele sus și cu o energie care mă uimește și în ziua de azi”, povestește Veronica.
Pe lângă statutul său de content creator și cel de la microfonul paginii de instagram a HaiBun-ului, unde periodic face story-uri în care vorbește despre scriitori, despre viața lor, despre cărți, despre recomandări de lectură și multe alte informații curioase pentru cititori, Veronica vine și ea din publicitate. A făcut copywriting, se ocupa de SMM pentru unele companii, a lucrat și prin agenții, și ca freelancer, iar de curând a trecut de partea cealaltă a baricadei unde deja ea este clientul și unde, spune Veronica, îi place cel mai mult.
În continuare, multe nume de autori, cărți și discuții despre lectură, care mai grăbesc zilele de carantină.
La microfon și din culise
După cum spune și descrierea paginii de pe Instagram a Haibun, Veronica Zubcu este la microfon și Doina Fikhman observă din culise. La moment eu sunt vocea și, uneori, fața proiectului, iar Doina este îngerul păzitor care îmi întărește spiritul de fiecare dată când am dubii și îmi pare că nu știu ce fac.
Am făcut Facultatea de Științe ale Comunicării la Universitatea de Stat a Moldovei. În acea perioadă, cam prin 2014, în Moldova, lua avânt Social Media Marketing-ul, domeniu care a deschis drumuri largi pentru studenții de la facultatea de Comunicare. Am mers și eu pe această cale, în primul rând, pentru că aveam lansate câteva proiecte și era necesar să le promovez în social media. În al doilea rând, pentru că agențiile de publicitate și, mai nou, cele de Social Media Marketing angajau studenți și proaspăt absolvenți pe post de social media manageri și copywriteri. Prin urmare, am stat câțiva ani prin agenții pentru a deprinde meseria și a înțelege „cu ce se mănâncă” publicitatea la noi, am fost și freelancer, iar acum sunt eu clientul și în această poziție mi se pare cel mai interesant.
Relația cu publicitatea
Eu credeam inițial că voi face Facultatea de Jurnalism, însă nu prea simțeam că am eu stofă de viitoare jurnalistă. Pe când căutam alternative, am descoperit că avem o Facultate de Comunicare și mi-am zis „acolo mă duc!”. Am îndrăgit publicitatea și marketingul din prima, probabil datorită creativității implicite a domeniului. Ori, e și publicitatea un soi de ficțiune, iar mie îmi place să spun povești. :D
Dragostea pentru lectură
Într-o zi am luat o carte-n mână și de atunci n-am putut să mă las de ele. Îmi aduc aminte cu melancolie de anii 2009 – 2010, pe atunci mama mergea în deplasări în România și eu nu o lăsam să plece fără a-i pune în geantă o listă de cărți pe care să le procure. În România cărțile mereu au costat mai ieftin decât în Moldova, dar și alegerea de carte era mai impresionantă. Acum și librăriile locale au o selecție bună de carte cu toate că pe unii scriitori mai obscuri nu-i găsești.
Libertatea de a descoperi literatura în ritmul meu și de a citi orice îmi doream, a contribuit la faptul că am început destul de repede să-mi formez un ochi critic și să înțeleg din câteva fraze dacă mi se potrivește o carte sau nu.
Cărți
Nu prea am amintiri despre primele mele cărți sau impactul lor asupra mea, dar îmi amintesc cum pe la începutul clasei a 9-a citisem „Codul lui Da Vinci” a lui Dan Brown și din acel moment am mărit considerabil volumul de lectură. Cred că aceasta a fost prima carte care mă ținuse cu sufletul la gură și nedormită, și m-a făcut să înțeleg că în lume mai sunt o mulțime de astfel de cărți, iar eu trebuie să le descopăr.
Un cititor avid, dacă are deja un gust format în materie de carte, știe să-și aleagă lecturile astfel încât aproape tot ce-i cade în mână să fie memorabil sau măcar să fie o lectură plăcută. Voi menționa cărțile pe care le recitesc, acesta e semn că țin la ele și că le recomand foarte des.
- „Cronica păsării-arc” de Haruki Murakami, revin la această carte o dată la 2 - 3 ani. Am citit-o deja de 3 ori. Uneori nu-mi place că alte cărți ale lui Murakami sunt atât de populare încât aceasta rămâne în umbră.
- „Un veac de singurătate” de Gabriel Garcia Marquez – o carte refugiu, ai intrat în Macondo și ai rămas acolo, alături de familia Buendia, până la ultima filă.
- „Împăratul muștelor” de William Golding. O recomand pentru că e singura carte de care îmi este frică. Copiii din nuvela lui Golding sunt mai înfricoșători decât oricare monștri din povești. E o carte terifiantă, dar la care vrei să mai revii.
În jurul meu se vorbește despre multe cărți, dacă te învârtești în cercuri cu cititori nici nu poate fi altfel. Dar voi menționa seria Millennium de Stieg Larsson. Asta citesc momentan.
Cartea care m-a surprins recent a fost Seria The Witcher de Andrej Sapokowski. Nu m-am așteptat să fie atât de palpitantă. Tot ea m-a și frustrat. Are un final confuz.
Scriitori
E mai greu să ai scriitori preferați decât cărți preferate. Ca să înțelegi dacă un scriitor cu adevărat îți place, citește-i toată bibliografia. Bunăoară, Saramago: o parte dintre cărțile sale le citești fără să observi cum trec orele și vrei să mai revii la ele, dar pe altele nu le suport, îmi este greu să trec chiar și de primele 50 de pagini. În schimb, în ultimii ani o citesc foarte mult pe Margaret Atwood – maestră în ale scrisului – a publicat de toate: distopii, SF, romane, eseuri, poezie etc.
Haruki Murakami, de departe unul dintre preferații mei. Lui îi reușește să strecoare în rutina zilnică a personajelor sale stropi de magie. Doar el poate înșira pe 10 pagini cea mai plicticoasă zi din viața unui personaj, iar ție să-ți fie interesant.
Am să menționez încă o scriitoare extrem de dragă mie – Chimamanda Ngozie Adichie. Prin ea am descoperit Nigeria, am aflat multe despre condiția femeilor de acolo și am descoperit personaje feminine de o forță impresionantă.
Lecturi din izolare
În aproximativ 50 de zile de autoizolare am citit 8 cărți. La începutul acestei crize am avut o perioadă complicată la job și lectura mă ajuta să scap de stres. Cu timpul, am introdus în rutina zilnică și un podcast literar care contribuie la starea de bine. De acolo am salvat o mulțime de recomandări și astfel, pe lângă cele vreo 10 liste lipite pe pereții din jurul mesei de lucru, au mai apărut câteva cărți must read. Cele mai interesante titluri din lista mea de lectură ar fi „Empire Ralls” de Richard Russo, „Captain Pantoja and the Special Service” de Mario Vargas Llosa, „Beauty is a wound” de Eka Kurniawan.
Aș zice că în această perioadă complicată, lectura este o necesitate. Cărțile te poartă în călătorii pe care acum nu ai cum să le faci, te ajută să râzi, să plângi dacă ai nevoie să te descarci emoțional. Eu aș zice că e una dintre cele mai benefice activități pe timp de carantină și nu doar. Am observat tendința de a citi mai mult, nu doar la mine. Sunt probabil persoane care nu au chef de lectură acum, dar mă bucur că nu li se întâmplă și prietenilor mei sau urmăritorilor HaiBun.
Tabieturi de lectură
Eu toată viața am citit cărți tipărite și abia de 3 luni dețin un Kindle. Cartea electronică a devenit o necesitate în viața mea, pentru că rafturile mele erau umplute până la refuz. Acum partenerul meu nici nu-mi mai dă voie să construiesc alte rafturi în casă. :D Când merg în vacanțe, am probleme cu valiza din motiv că pun în ea cel puțin 3 cărți, asta înseamnă că nu mai am loc pentru alte lucruri necesare sau iau cu mine genți extra doar de dragul celor 3 kg de carte. Nici nu vreau să mă gândesc cum mi-aș căra cărțile dacă ar fi să mă mut în altă casă.
Citeam concomitent mai multe cărți, când acasă mă apucam de un volum de peste 500 de pagini, iar când mergeam undeva în oraș trebuia să iau cu mine lecturi mai „ușoare”. Așa cum nu am problema asta de vreun an de zile – lucrez de acasă – la categoria „Currently reading”, pe Goodreads s-a născut un fel de purgatoriu, unde stau vreo 2-3 cărți neterminate din acea vreme. De exemplu, „Cronici Marțiene” de Ray Bradbury.
Cel mai mare talent al meu e să citesc oriunde și oricând. Pe băncile școlii citeam în timpul orelor până nu simțeam respirația profului de mate în ceafa mea, citeam și în timp ce proful părăsea clasa și se lansa dezmățul. Mai târziu, când prietenul meu avea o trupă rock, citeam în timpul repetițiilor și când trebuia să dau un feedback, eu țineam minte doar cine pe cine a omorât în carte. Trupa era bună de tot, dar ajunsesem la dezlegarea intrigii! Citesc în transport, în baie, în timp ce mănânc, în pauzele de lucru. Am zis eu că nu mă mai pot opri, e o boală.
HaiBun
S-a născut acum trei ani la inițiativa prietenei mele, Doina Fikhman. A apărut ca o revistă online de popularizare a literaturii, unde încercam să oferim o perspectivă generală a lumii literare. A luat avânt destul de repede. Cred că cititorilor din Moldova le lipsea o asemenea revistă, care, într-un limbaj simplist, fără metafore excesive, să le ofere alternative în materie de lectură. De obicei, țineam să prezentăm și aparițiile editoriale din Republica Moldova și România, fiindcă avem și scriitori români contemporani de o mare valoare. De exemplu, Radu Vancu, frații Vakulovski, Moni Stănilă, Dumitru Crudu, Tatiana Țibuleac, Claudiu Komartin, Mircea Cărtărescu etc.
Ne-am lansat așa de parcă am fi existat dintotdeauna – cu pânzele sus și cu o energie care mă uimește și în ziua de azi. Produceam content pentru website, Facebook, Instagram, Goodreads, Youtube. Probabil eram singura pagină media locală, dacă fac abstracție de portalurile de știri, a cărui reach organic exploda zi de zi.
Când pornești singur un proiect de suflet, inițial ai mult entuziasm, tu ești omul care crează conținutul, ești omul care stabilește parteneriate, gândești proiecte, cauți granturi, cauți colaboratori, ești și redactor. În final, proiectul e un full time job la care ajungi să fii omul bun la toate, iar pentru managementul financiar nu-ți mai rămân forțe și timp. Aici se produce colapsul.
În timp, a devenit destul de greu să strângi o redacție care să activeze în bază de voluntariat, iar granturile pentru proiecte culturale – insuficiente. Librăriile și editurile vor spațiu de publicitate, dar plătesc în cărți, ceea ce nu este chiar sustenabil. Din păcate, acum un an, am fost nevoite să suspendăm activitatea website-ului. În schimb, continuăm să ne facem meseria pe Instagram. Long read-urile au devenit ceva normal acolo, Stories-urile sunt o nouă platformă pe care să afli știrile, IGTV are ambiții de Youtube și majoritatea cititorilor sunt acolo. Paginile cu tematică literară sunt destul de urmărite, mai ales dacă pui accent pe content frumos. Eu am ales, în primul rând, să pun accent pe conținutul din descrierea pozelor, dar anii de lucru ca social media manager mă presează să creez și fotografii cât mai frumoase și stilate, iar Stories-urile, obligatoriu, nu le public fără design frumos și text bine plasat în pagină.
Subiecte
Pe HaiBun public noutăți din lumea literară, scriu recenzii pentru cărțile pe care le-am citit recent sau la cărți despre care se vorbește mult în cercurile de cititori. Elaborez top-uri de carte care vizează subiecte fierbinți (de exemplu, acum se caută acerb cărți despre epidemii) și, în final, scriu despre ceea ce îmi este interesant – curiozități din viața scriitorilor, sau despre cum ajunge o carte din sertarul scriitorului până pe rafturile librăriilor, ori în ce ordine să citești cărțile unui autor prolific, alteori mă aprofundez în teorie literară etc.
Câteva săptămâni în urmă am scris o postare despre călătoria eroului, o schemă elaborată de Joseph Campbell și care a devenit o bază de lucru pentru aproape toate povestirile. Când o publicam, mă gândeam că nimănui nu-i trebuie teorie literară pe Instagram feed, dar postarea a plăcut urmăritorilor și am înțeles că acest tip de content lipsește în acest spațiu, dar este binevenit.
Mă străduiesc să vorbesc doar despre scriitorii pe care îi cunosc și i-am citit. Aici intervine criteriul „îmi sunt mie interesanți”, deci ar putea fi și pentru altcineva. Adesea fac incursiuni în viețile obișnuite ale scriitorilor, asta le umanizează cărțile, și îi „simți” mai aproape. Bunăoară, în timp ce scria „Un veac de singurătate” Marquez nu a lucrat nicio zi, iar soția lui a vândut totul din casă, până și uscătorul de păr ca să facă rost de bani de mâncare și chirie. Asta îmi amintește de mine în perioada studenției, când, cheltuiam mai puțin pe mâncare și mai mult pe cărți.
Sustenabilitate
HaiBun a fost mai mult ca o platformă de start, acum e în picaj pentru că suntem prezenți doar pe o platformă, dar suntem fete ambițioase și probabil într-un timp relativ scurt vom reveni în forță, poate într-un alt format.
Cititorii de astăzi
Din ceea ce văd pe Haibun, deși sunt diverși, au o caracteristică comună – curiozitatea. Sunt cei care citesc ocazional, sunt cei cu păreri rigide, sunt cei avizi, cert este că avem o comunitate activă.
Cu timpul, aș vrea să fie mai mulți acei care vor fi deschiși să împărtășească propriile lor experiențe și de ce nu, să-i încurajeze pe alții să descopere o carte sau alta care le-a plăcut.
