În izolare, fiecare acasă la el și cu echipamentul tehnic de care a dispus, 18 muzicieni din România au înregistrat un cover după una dintre cele mai cunoscute piese al formației U2. Și au lansat online un mesaj de solidaritate în breaslă: ”United we stand”, ”, de la celebrul “United we stand, divided we fall”.
Ideea i-a aparținut lui Marius Popa, compozitor, solist vocal și producător muzical. El a strâns toate înregistrările colegilor săi și a făcut producția audio și video în studioul pe care îl are la Sfântu Gheorghe. Cu această inițiativă, Marius speră să tragă și un semnal de alarmă în branșa muzicală, care nu a fost foarte unită niciodată.
”Ni s-au anulat toate concertele până în Septembrie. Totul este sub semnul întrebării. Partea și mai proastă este că publicul din România nu prea este familiarizat cu susținerea artiștilor prin platforme online, și atunci va trebui să găsim o soluție rapid pentru că mulți dintre muzicieni nu ne pricepem la shaorma. Adică am putea încerca, dar cred că am face-o prost. Online-ul va fi noua noastră viață pentru o vreme”.
Am discutat cu Marius Popa despre producerea coverului One-United we stand și despre cum se simte el ca artist în izolare, fără să întrevadă un orizont de timp când concertele live vor fi posibile.
Ideea
Cireașa de pe tort a fost acea declarație a primului ministru care spunea foarte senin că artiștii fac niște spectacole atât de frumoase în online chiar dacă stau acasă. Eu cred că cei care ne conduc nu au niciun fel de habar despre felul în care trăiește un artist independent. Noi ne plătim facturile exclusiv din “lucrul” cu publicul. Distanțarea socială a venit la pachet și cu o “distanțare” financiară. Sunt conștient că sunt vremuri excepționale, însă principala idee în astfel de situații ar trebui să fie “nu lăsăm pe nimeni în urmă!”. Fix ca în război.
Am folosit, la titlul video-ului, în loc de numele artiștilor, un “statement”: “United we stand”, de la celebrul “United we stand, divided we fall”. Pentru că îmi este mai clar ca niciodată că acum este momentul să fim uniți, altfel cădem pe termen lung.
Cei 18 artiști
Am făcut mai multe invitații, unora le-a surâs ideea, altora nu. Cel mai important este că mai mult de trei sferturi au spus “da”. De la bun început am urmărit varianta U2 & Mary J. Blige, așa că pentru trei sferturi din piesă aveam nevoie de voci feminine. Am adus în proiect și oameni cu notorietate, dar și voci tinere, la început de drum.
Am fost peste măsură de încântat să văd că nimeni nu a avut nimic de obiectat să se asocieze cu ceilalți și că au avut încredere în proiect. De fapt, așa reușim să “ținem steagul sus” - sprijinindu-i și pe cei tineri, care vin după noi, și care, la rândul lor, ne vor sprijini atunci când vom deveni “depășiți”.
Muzicienii care au particiat sunt: eu, Florin Ristei, Cristina Bălan, Julie Mayaya, Luminița Anghel, Alex Vasilache, Alin “Coiotu’” Dinca, Dalma Kovacs, Mano, Medea Bălănică, Amalia Uruc, Bianca Popescu, Daria Lupescu si RIYAN.
Iar ei au fost ajutați de trupa:
Guitar: Mirel Cumpănaș
Guitar: Attila Luppinger
Bass: Nelu Niculae
Drums: Marius “Ciupi’” Ciupitu
Înregistrările din izolare
A fost greu, dar “am înfrânt”, deși la un moment dat începusem să îmi pierd puțin speranța. Fiecare a înregistrat piesa cu echipamentul pe care l-a avut disponibil la momentul în care a venit izolarea. Mulți nu au “home studio” sau sunt izolați undeva “la țară”. Ei au folosit exclusiv telefonul mobil atât pentru video cât și pentru audio. În rest, fiecare ce a avut pe acasă: microfon, placă de sunet, laptop. Apoi am adunat toate materialele și le-am editat în studio.
Producția
Munca de editare a fost enormă ca să pot să aduc totul cât de cât la un numitor comun. Au fost zile când am lucrat câte 12 ore la proiectul ăsta. Apoi a fost montajul video. Aici a fost provocarea maximă din 2 considerente: a trebuit să învăț rapid niște “trucuri” de montaj (eu pricepându-mă doar la producție audio) și, cel mai important, echipamentul meu de la studio nu este pregătit pentru editare video.
Sunt cerințe tehnice diferite. De altfel, computerul meu principal a și cedat în urma acestui proiect și chiar acum sunt cu el desfăcut bucăți și am luat o pauză ca să scriu acest interviu. Să montezi 15 fișiere video HD care rulează simultan este o provocare chiar dacă am 2 procesoare cu 6 nuclee, 28 GB RAM și placă video sănătoasă. Totul a durat 2 săptămâni.
Impactul în comunitate și la public
Impactul este peste așteptări, în primul rând cel emoțional. Primim mesaje de la oameni care spun că le-au dat lacrimile, ne încurajează, mai vor. Cu siguranță că și sensibilitatea este crescută în această perioadă dar ce este dincolo de cuvântul spus (cântat) a fost perceput și asta este cel mai important.
Cum reziști în izolare
Eu trebuie să ard. De altfel, sunt destul de izolat de vreo 15 ani, în sensul că am doar o trupă de cover cu care îmi sting setea de “scândură” (scenă) și în rest fac producție audio. Muncesc minim 8 ore pe zi, de dimineața de la 8 și uneori ajung acasă după 10 seara. Pentru mine carantina nu a venit cu vreo mare schimbare în programul de lucru ci doar cu frustrarea de a nu mă putea “descătușa pe scenă” și de a nu mă putea vedea cu prietenii.
M-am retras de vreo 15 ani din viața publică și din mainstream pentru că nu mă reprezintă și îmi permit să fac ce, cum și când îmi place. Chiar acum am decis să scot una dintre multele piese din computer, care se cheamă “Flori de nisip” și care va avea un vidoclip în “sand art” și pe care o voi lansa online. Vor mai veni. Multe. Abia acum simt că este timpul să scot ceva, nu aș putea să îți spun de ce.
Artiștii sunt afectați de pandemie
Suntem “headshot”. Ni s-au anulat toate concertele până în Septembrie. Totul este sub semnul întrebării. Partea și mai proastă este că publicul din România nu prea este familiarizat cu susținerea artiștilor prin platforme online, și atunci va trebui să găsim o soluție rapid pentru că mulți dintre muzicieni nu ne pricepem la shaorma. Adică am putea încerca, dar cred că am face-o prost. Online-ul va fi noua noastră viață pentru o vreme. Sper scurtă, pentru că eu sunt îndrăgostit de “analog” nu de “digital”.
Lecțiile tale din izolare
Nu le cunosc pe toate pentru că încă suntem în izolare și totul se învață “la zi”. Probabil cea mai importantă lecție este că “totul se plătește”. Și aici mă refer la faptul că branșa muzicală (și nu numai) nu a fost niciodată una unită. Acum suntem mulți, dar singuri.
Reîntoarcerea la normal
Nu știu când ne vom întoarce la acel “normal”. Și nici nu știu dacă ar fi bine să ne întoarcem la el. Orice criză are în ea o componentă de oportunitate. Cred că noi, artiștii, ne-am “hăhăit”, ne-am “vândut” și ne-am “păcălit” destul. Din acest motiv am ajuns aici. Orice reîntoarcere la diletantismul de până acum al industriei muzicale românești, ne va readuce în acest punct. Până ne vom învăța lecțiile.
