[Povesti de fotografi] Cristian Șuțu: S-a întâmplat în perioada când scriam la ziar. Începuse să-mi placă să-mi ilustrez articolele cu propriile fotografii

Malcolm Gladwell spunea ca e nevoie de 10.000 de ore de antrenament ca să fii bun la ceea ce faci. Cristian Șuțu a avut nevoie tot de atâtea fotografii, despre care spune că nici nu le mai poate privi acum. Cea mai importanta lecție pe care a învățat-o ca fotograf este momentul în care a realizat că fotografia este o formă de exprimare, cu limbaj propriu, așa cum sunt toate celelalte forme de exprimare artistică.

Cristian a scris o perioadă lungă pentru publicații precum Evenimentul Zilei sau Cotidianul, până când și-a dat seama că îi place să își ilustreze articolele cu propriile fotografii. S-a specializat în fotografia portret și a pornit, alături de Radu Bădoiu, proiectul Portret de Femeie, în care oferea la studioul său sesiuni foto gratuite pentru femei, între 1-8 Martie. Apoi, a dus ideea mai departe și a organizat sesiuni de portrete pentru familie, copii, școlari sau mame. În cele din urmă, notorietatea lor i-au adus colaborări cu branduri.

"Sunt convins că fotografia bine făcută poate ieși la suprafață, în mainstream. Și-am putea vedea în feed-uri și altceva decât curcubee, pisici sau apusuri de soare colorate."

Povestim cu Cristian despre cum petrece izolarea și ce recomandări are pentru a deveni mai placută, apoi despre primul lui aparat foto, fotografiile preferate și ce le spune subiecților ca să îi relaxeze înainte de o sesiune foto.

Starea de spirit in izolare

Izolarea mea a început fix după ce am tras ultimul cadru la Portret de Femeie, evenimentul meu anual de fotografie publică, care durează opt zile și care se desfășoară de zece ani deja la fiecare început de martie. Astfel că primele 10 zile de izolare le-am dedicat, cam 12 ore pe zi, postprocesării foto. Selectare, preeditare (lightroom), editare (photoshop). Treabă destul de complicată pentru cine știe cum e să îți treacă prin fața ochilor, în doar cîteva zile, peste 10.000 de chipuri și expresii diferite. Din care am selectat pentru editare peste 1000, ceea ce  - trebuie să fii de acord cu mine - e un fel de social distancing ușor diferit.

Fotografii in izolare

Nu-mi amintesc să fi fost vreo zi, în ultimii 10 ani, în care să nu fi avut chef să fac fotografii. E posibil să fie, totuși, dar nu-mi amintesc. De doi ani și ceva, anume de cînd s-a născut fiul meu, fac și mai multe fotografii. Cu el. Care mai nou mă pune să i le arăt după ce le fac. Și are tot felul de reacții. E fascinant.

Da, cred că ponderea fotografiilor cu Amza Ioan Șuțu e majoritară în folderele mele cu fotografii. Și asta în condițiile în care la evenimentele mele de fotografie precum sunt Portret de Femeie sau Portret de Familie, participă mii și mii de persoane la fiecare ediție. Cu multe sute sau mii de fotografii atent selectate și editate la final.

Cum petreci timpul

În urmă cu un an și jumătate am luat una dintre cele mai bune decizii din viața mea: m-am mutat la curte. Am cumpărat un apartament într-un cartier rezidențial, poate cel mai frumos cartier din București plus împrejurimi, cu foarte multă verdeață între clădiri și cu oameni foarte frumoși, majoritatea din aceeași categorie: tineri cu copii mici. Am, prin urmare, un teren de 150 mp de curte, pe care o îngrijesc împreună cu Amza. Și care-mi ocupă o mare parte din timp.

Pe de altă parte, redescopăr acum, în izolare, efectul benefic al lecturii. Și anume al lecturii duse pînă la capăt. Sunt niște ani buni în care nu-mi amintesc să fi terminat de citit o carte. Iar treaba asta cu lectura îmi dă din nou o stare de bine. Ascult multă muzică, adesea la sugestia prietenului meu Dan Byron, și uneori mă uit la un film bun pe HBOGO sau Netflix. La știri nu mă mai uit de cîțiva ani, citesc foarte rar media online, deși sunt 16 ani în care am făcut presă scrisă la cel mai înalt nivel. Cotidianul, Academia Cațavencu, Evenimentul Zilei, ca să dau doar cîteva exemple.

Recomandări

Ca și în cazul literaturii, aș recomanda să mergeți la clasici. Magnum Photos, spre exemplu. Nu te poți sătura privind. Dacă stați mult pe Instagram, recomand conturile @magnumphotos, @koci, @emencher, @leoleoparis, @dan.cristea. Iar dacă vreți să vedeți multe fotografii foarte bune într-un singur loc, accesați 1x.com. Dacă vă plac mult anumite fotografii, nu ezitați să le comandați online, printate. Mie tocmai mi-a venit acasă un album foto excepțional realizat de Denis O'Regan: Ricochet - David Bowie 1983: An Intimate Portrait. E incredibil.

Pasiunea pentru fotografie

S-a întâmplat în perioada când scriam la ziar. Pe la începuturile anilor 2000. Începuse să-mi placă să-mi ilustrez articolele cu propriile fotografii. Ba chiar mi-am făcut și un blog de fotografie. Altfel, legătura cu fotografia vine din copilărie, cu fratele tatălui meu, care avea tot echipamentul necesar, de la camera foto la camera obscură, pentru a produce singur fotografiile pe hîrtie.

Primul aparat de fotografiat

Pe la începutul anilor 2000 am fost în Statele Unite pentru o săptămână și un prieten m-a rugat să-i cumpăr de acolo o cameră foto profesională și mai multe obiective. Mi-a dat o sumă mare de bani și mi-a zis că de restul să-mi cumpăr eu ceva. Am făcut în așa fel încît mi-au rămas bani pentru o cameră foto digitală Pentax pe care amatorul de mine și-o dorea foarte mult. Ăsta a fost începutul. Vorba lui Cartier-Bresson: Primele tale 10.000 de fotografii sunt și cele mai proaste. Nici nu mai pot privi fotografiile de atunci, atât erau de proaste.

Tehnica fotografiei

Am fost autodidact. Prin mult exercițiu. Și privind cu orele zilnic fotografii făcute de clasici. Mentor n-am avut, dar dacă e să fiu sincer cu mine, trebuie să recunosc că am furat destul de multă meserie de la fostul meu partener în Foto Union, Radu Bădoiu. 

Primii clienți

În 2011, cînd am inventat împreună cu Radu Bădoiu studioul nostru de fotografie, ne-am propus între altele să încercăm să trăim din asta. Primul nostru proiect, Portret de Femeie, era un eveniment construit pe ideea de gratuitate. Concret, orice femeie care dorea un portret realizat la standarde înalte de fotografie putea veni între 1 și 8 martie la noi la studio și primea astfel cadou o miniședință foto. Cu un portret bine realizat.

Impactul a fost atît de mare, încît am început să avem colaborări cu diverse branduri, iar în perioada următoare am inventat și alte evenimente similare. Portret de Familie (în decembrie), Portret de Copil (în iunie), Portret de Școlar (septembrie), Portret de Mamă, Portret de Bărbat etc. Iar numele noastre începeau să fie asociate cu ideea de fotografie de portret. După doi ani, Radu a preferat să se ocupe de altceva, dar eu am rămas în proiectul Foto Union. Pe care l-am continuat și consolidat.

Stilul tău

Am văzut de curând un documentar despre un mare fotograf, Henri Cartier-Bresson, despre care un alt mare fotograf spunea cam așa: “Eu aș fi foarte mulțumit dacă, după moartea mea, oamenii ar cunoaște una sau două dintre fotografiile mele. Ei bine, gîndiți-vă că Bresson are zeci de astfel de fotografii”. Ei, cam așa aș zice și eu. 

Aparatul tău foto despre tine

“Scapă de clișee!”

Trick-uri pentru relaxarea subiecților

Le spun ce bine arată.

Sesiuni foto de povestit

Mi se întîmplă des asta. Și multe nu le pot povesti, îți dai seama. Dar e ceva ce merită povestit. Am avut într-un an, ca sponsor, un brand important la Portret de Familie. În mulțimea aceea de oameni, care veniseră pentru un portret printat sub formă de cărți poștale de trimis pe adresele rudelor și prietenilor, se afla și o doamnă care a fost extrem de surprinsă să afle, acolo, la fața locului, că firma pe care o conduce din poziția de director general era chiar sponsorul care apărea cu logo pe fotografiile făcute. Nu știu dacă îți dai seama cît de tare ne-am amuzat pe faza asta.

3 fotografii preferate 

Este o fotografie pe care am făcut-o în cadrul unei expediții de fotografie prin multe locuri din țară și care s-a încheiat cu o expoziție de fotografie intitulată Portret de Român. Imaginea asta nu a făcut parte din expoziție, dar prietenul meu Dan Byron, căruia i-am arătat-o atunci, s-a îndrăgostit de ea și a devenit ulterior coperta celui mai recent album BYRON, Nouă.

Portretul viitoarei mame a copilului meu. La momentul în care am făcut această fotografie nu știam asta, pentru că atunci am cunoscut-o pe Ruxandra. Copilul avea să se nască un am mai târziu. 

Pe mulți din acești copii îi știu aproape de cînd s-au născut. Sunt frați și vin cu regularitate, aduși de părinții lor, la fiecare Portret de Copil, pe care îl organizez de 10 ani la început de iunie. 

Drumul către public

Există două mari tipuri de fotografie: cea comercială, de pe urma căreia tu ca autor câștigi o sumă de bani și pe care o faci ca formă de subzistență, respectiv fotografia de artă, care nu are nicio legătură cu banul la momentul la care ai realizat-o. Se întâmplă la fel în muzică, spre exemplu. Desigur că cercurile se pot suprapune. Radiohead, spre exemplu, o trupă de underground, fără clișee, a ajuns in mainstream. Nu-s multe exemple de felul ăsta, dar eu sunt convins că fotografia bine făcută poate ieși la suprafață, în mainstream. Și-am putea vedea în feed-uri și altceva decât curcubee, pisici sau apusuri de soare colorate. 

Ghid personal de etică

Nu am scris și nici măcar nu am gîndit un astfel de ghid. Și nici nu cred că ar fi o ideea prea bună să-l scrie cineva. Etica fotografului nu e normată și nici instituționalizată. Deontologia imaginii ține de bun simț. Și de numărul de cărți citite. Atât. Restul sunt dispute nesemnificative. 

Trenduri în fotografie

Nu văd trenduri. Văd însă tot mai mulți oameni în zona fotografiei, și nu numai, care fac foarte bine ce fac. Ăsta e sau ar trebui să fie, de fapt, trendul: fă bine ce faci. Orice ai face. Și încă ceva, important, cred eu: păstrează-ți îndoiala cu privire la cât de bine faci ceea ce faci.