[Single de România] Cătălin Rulea: Cred că muzica poate fi mai mult decât muzică, asta e şansa ei către artă

Dacă te dai pe radiourile locale sau obişnuiai să ieşi pe la concerte şi festuri, atunci ar trebui să-l ştii deja pe Cătălin Rulea, om de bază, vocal şi chitarist în trupele Toulouse Lautrec şi The Pixels. L-am prins probabil în cea mai liniştită perioadă a sa, dar din ce am văzut, nu stă degeaba, înregistrările şi colaborările din izolare vin cu regularitate, de la începutul crizei, chiar dacă nu sub formă de single-uri. E uşor pesimist însă cu privire la întoarcerea pe scenă, acolo mai avem de aşteptat:

"Cred că se va sta acasă tot anul. Oamenii vor căpăta o fobie de mulţime pentru o perioadă. Fiecare trebuie să se descurce în online cât mai bine posibil.", Cătălin Rulea.

Te spun şi La început sunt 2 din piesele lui care-i merg cel mai mult la inimă, dar şi la public. Crede că maneaua e cea mai mare cioacă dusă la export pană acum şi are un dinte împotriva televizorului, “ecranul negru unde totul devine diform, mincinos şi penibil”.

Cum s-au schimbat planurile in pandemie

Mi s-au anulat toate concertele începând cu 12 martie. Mi s-au anulat toate repetiţiile de la teatru şi toate proiectele de teatru. Mai am colaborări pe graphic-design şi alte subramuri ale designului digital. Ba chiar am mai avut un mic job pe înregistrări. Am întrerupt un proiect de amenajare interioară pentru o companie. Şi mi-am intensificat activitatea de tată a unui copil de 6 ani.

Ce crezi că ar trebui să facă scena locală 

In primul rând scena locală trebuie să stea acasă. Cred că se va sta acasă tot anul. Oamenii vor căpăta o fobie de mulţime pentru o perioadă. Fiecare trebuie să se descurce în online cât mai bine posibil. Trebuie să facem updates din punct de vedere tehnic şi să fim foarte inventivi. Este un timp foarte bun şi pentru compus deşi să compui cu forţa timp de 2 luni în acelaşi loc nu e întotdeauna cel mai sănătos lucru.

Single in 2020

Un single este perfuzia care te ţine în viaţă şi pe care trebuie să o administrezi cât se poate de des. Unul pe lună ar fi ideal din ce am simţit eu. Problema este că el trebuie să constituie un eveniment ca să fie luat în seamă. Nu e suficient să compui o piesă, nu e suficient să o înregistrezi. Trebuie mereu să găseşti ceva nou, ceva deosebit, fie la un clip, fie la o activare, un happening. E ca în publicitate. 

Single-uri pe bandă rulantă sau album?

Single-uri pe bandă rulantă. Pentru album e valabilă aceeaşi şmecherie. Este eveniment, este happening? Atunci vinde. Dacă nu, nu. Şi trebuie să se reinventeze mereu şi ca format. Ai văzut U2, au dat albumul gratis la apple music sau aşa ceva... praf, dar au intrat banii direct.

De la single la clip

Depinde câtă energie ai. Nu e bine nici să fii prea energic, dar nici să dormi pe tine. Ca artist trebuie să ai un ritm sau dacă eşti suficient de nebun să fii doar exploziv. Dacă eşti exploziv cred că-ţi permiţi să apari o dată pe an.

Bugetul pentru o lansare de single

De la 0 lei la o investiţie de până la 10.000 lei pe care o fac din proiecte artistice laborioase. Adică, mai precis, lupte pentru finanţări, pentru proiecte personale şi reuşesc să implic şi trupe. Asta este de exemplu proiectul VIDEO CONTENT. Alt proiect pe care îl realizez acum este cover-bond.ro şi mă folosesc de un concept pe care l-am lansat undeva prin 2015: Sing a song platform. Cred că muzica poate fi mai mult decât muzică, asta e şansa ei către artă. 

Principala piedică în lansarea unui single

Dar cine mai ştie? România are o problemă cu cultura pop. În România cultura pop s-a exportat la nivel de cioacă. Cea mai mare cioacă este acum exportul de manele. Uite, publicitatea spre deosebire de muzică, a mers mult mai bine la export. Poate nu la nivel financiar, dar totuşi existăm undeva acolo. Jocurile mari se fac tot la centru, dar măcar lumea ne ştie. Pe când în muzică, unde suntem în Europa? 

Ce a prins cel mai bine

Noi suntem nişte golani. Am mers mereu pe nebunie şi împotriva sistemului. Când am lansat Te spun îmi luam fetiţa de la maternitate, o duceam la Ploieşti, cumpăram la întoarcere un pat de la Ikea, pe care îl foloseam la filmare şi o sticlă de wiskey de la Carrefour şi filmam clipul în a doua parte a zilei. În 48 de ore era gata şi piesa ajungea la radio şi pe youtube. Ultima piesă la care ţin mult este La început. Am filmat cu nişte puşti de liceu şi mi-au dat un super vibe. Energia aia de la ei a mers cu piesa şi atunci când o cânt mă gândesc mereu la ei. Au şi o piesă de teatru: Despre români numai de bine. Ar trebui să o vedeţi, e tare.

Cine te inspiră

OK Go mi se par cei mai haioşi. Ultimul lucru pe care l-am remarcat a fost noul album Coldplay, e foarte bine făcut la nivel artistic, nu e comerţ şi asta este surprinzător pentru o trupă care umple stadioane. Desigur mai sunt şi Radiohead cu From the Basement, dar ăla e destul de vechi.

Colaborări cu oamenii care trebuie

În ultima vreme nu mă recomand decât pe mine. Lucrez cu plăci de sunet, cu rezonanţă din lemn şi cărămidă, cu microfoane AKG, Rode, cu tobe şi chitari vechi care au îmbătrânit frumos. Îmi plac foarte mult expresiile analog. Chiar şi la synthuri, am unele cu lemn sau cu tranzistori. Am colaborat bine cu colegii mei de trupă, Vlad şi Bogdan şi mai nou cu Alexei şi Dan, sunt oameni pasionaţi de tehnică, sunet, muzică şi compoziţie.

Cât de importantă e imaginea

Eu terminând arte şi mai lucrând şi în publicitate a trebuit să mă ocup mereu de tot felul de lucruri, dar am colaborat cu Vlad Petri, Sergiu Mihăescu, Tudor Popescu, Dragoş Popescu, Dragoş Ometita, Marius Olteanu, Overground Music, Vlad Stoicescu, Saatchi, Wunderman, DraftFCB, Alira şi poate îmi mai scapă nume, dar să mă iertaţi. 

Scena locală din ultimii 5 ani

Colectiv. Dark Side şi Overground. Primăria Capitalei. Control şi Expirat. Guerrilla, Tananana, Gold FM, Radio7. Trebuie mereu să ţii pasul şi să fii acolo fără a ceda nimic la capitolul integritate artistică şi coerenţă. Nu intru în detalii că am putea scrie o carte.

Ce e trending în acest moment

Fast forward. Toţi suntem nişte animale de pradă. Câteodată îmi place să mă închid în casă 2-3 zile şi să nu mai răspund la telefon, mail etc. You wish! Nu o să cânt trap, nu o să fentez muzica şi nici nu o să apar în chiloţi pe balcon cu o portavoce şi un porcuşor de Guineea în mână... sau?

Promovarea, cu plus şi minus

Partea bună este că lucrurile se tot schimbă. Partea rea este că nu reuşim să scăpăm de televizor. Televizorul, ca simbol al răului şi manipulării ieftine. Când bagi realitatea în ecranul negru totul devine diform, mincinos şi penibil. Am o problemă majoră cu ecranele dar televizorul este cel mai rău dintre ele... nu îţi oferă posibilitatea alegerii. Probabil de aceea este şi atât de longeviv. Îţi dă gata digerat şi, dacă nu ai chef să mesteci singur, deschizi televizorul. Totul e deja ambalat, are etichetă şi e ieftin. Sunt şi festivaluri care-şi doresc eticheta asta, sunt şi cluburi. Oameni buni, e ok să greşim, e ok să avem dubii, e ok să fim imperfecţi şi e ok să fim punkeri. Mai uitaţi de reţetele astea de succes.