Multe lucruri va schimba pandemia. Și pe mulți. Totuși, să lăsăm drama la o parte, ne îndeamnă Ludmila Andronic, Corporate Affairs Director la EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY, că nu-i chiar sfârșitul lumii, spune ea.
„Da, vor fi niște schimbări, dar nu într-atât de dramatice, încât să nu mai recunoaștem lumea în care trăim. Și ceva va fi cu siguranță – o dorință aprigă de a uita prin ce am trecut”.
Nu degeaba, în limba chineză, două subidioame definesc cuvântul criză: pericol și oportunitate. Înseamnă că tunelul nu-i chiar atât de întunecos și nici dracul care se află acolo nu-i atât de negru cum pare. Dar unde-i capătul cela cu lumină, cine l-a mutat mai încolo și cum să mergem spre extrema dreaptă, fără să ne împiedicăm de pereți?!
Acum zece ani, Ludmila Andronic publica împreună cu Ala Zavadschi cartea „Comunicare societală şi relaţii publice în perioadă de criză”, și la drept vorbind, în mare parte, informația rămâne perfect valabilă și pentru ziua de azi. Ce ne mai povestește Ludmila Andronic despre efectele izolării, managementul de criză, comunicarea pe timp de pandemie și alte subiecte actuale, mai jos.
Efectele crizei
Fără a teoretiza prea mult, am să spun că, exact ca la carte, criza are impact pozitiv și negativ asupra mea personal, dar și asupra companiei. La nivel de companie, desigur, ne-a afectat capacitățile de producție și vânzările, veniturile au fost impactate în sens negativ și suntem permanent focusați pe sănătatea și securitatea oamenilor, uneori chiar paranoic de mult.
Totodată, avem și un impact pozitiv, deoarece am acumulat experiențe noi de telemuncă, am testat protocoalele de criză pe care le-am elaborat ceva timp în urmă și mai că începusem să le credem inutile. Am fortificat logistica și aprovizionările, pentru a asigura continuitatea business-ului. Am învățat tehnologii și tehnici noi pe care anterior le tot amânam sau consideram că ne-ar lua prea mult timp.
La nivel personal, încerc să recompensez pierderile prin oportunități. Cel mai mult mă afectează constrângerile de deplasare și călătorii. Mă apasă psihologic faptul că nu pot, de exemplu, să-mi programez vacanța de vară, or eu deja la aceste date aveam bilete de avion și hotel rezervat. Dar, recompensez prin multă lectură (și eu sunt o pasionată a lecturii) și noi cunoștințe pe care le acumulez grație tehnologiilor digitale. Dacă m-aș mai apuca și de scris, ar fi ideal! Am niște proiecte literare pentru care ar fi fost timpul ideal, dar pandemia nu mă inspiră, se vede.
Managementul
Noi, la fel ca și tot grupul Efes, am declanșat protocolul de management de criză încă la sfârșitul lunii februarie. Aceasta a însemnat restricționarea călătoriilor și plasarea în autoizolare a celor care efectuaseră călătorii recente. Apoi introducerea controlului termometric la companie și rugămintea pentru tot personalul să se autoizoleze în cazul chiar și celor mai mici incidențe de infectare (rude revenite din străinătate, comorbidități existente, infecții virale tradiționale etc). Primele au fost transferate să lucreze de acasă femeile însărcinate și persoanele cu boli cronice (noi avem punct medical și deținem informație cu privire la starea de sănătate a angajaților). Apoi am trecut producția să lucreze în doar două schimburi cu pauză suficientă între ele ca să facem dezinfecție și să nu se întâlnească muncitorii între ei. Oficiul, de asemenea, lucrează în două schimburi: luni și marți, apoi o zi de dezinfecție profundă, iar joi și vineri – alți angajați. Actualmente, date fiind multiplele zile libere, am transferat tot oficiul la muncă de acasă, în fabrică lucrând zilnic un număr minim de angajați extrem de importanți. Așa cum noi avem un proces continuu de propagare a drojdiei, nu-l putem opri, riscăm pierderi foarte mari. Ș-apoi și repornirea ar necesita foarte mult timp și alte pierderi. Noi trebuie să menținem drojdia în viață, prin urmare, trebuie să producem măcar la turații extrem de mici. Este un proces continuu, așa că acum la fabrică vin doar acești specialiști, cu respectarea unor restricții și bariere sanitare extrem de dure.
Bugetele
Vor fi afectate de vânzările care s-au micșorat. Când vorbim despre HoReCa termenul de micșorat nu este relevant. Acolo vânzări nu-s. Ori, în sezon, consumul în baruri, restaurante, terase, este important. Deocamdată oamenii mai au bani și își pot permite să bea și o bere. Pentru a ne menține obiectivele bugetare, am oprit toate cheltuielile operaționale neesențiale. Am cheltuit mai mult decât era planificat în această perioadă, procurând materie primă pentru a ne asigura că avem cantități sustenabile de ingrediente pentru o perioadă cât mai lungă.
Categoric nu am atins bugetul de salarizare și chiar ne-am propus ca și scop principal, în afară de asigurarea sănătății personalului, plătirea integral și la timp a salariilor pentru angajații noștri.
Comunicare pe timp de pandemie
Dacă vorbim despre comunicarea comercială, din păcate, am oprit publicitatea. Și nu este vorba doar de economisirea bugetelor. Noi am considerat că este cam irelevant și lipsit de etică să faci promoții și publicitate chemate să majoreze consumul pe timp de pandemie. Avem când recupera comunicarea cu consumatorii după perioada de criză. Am considerat, în schimb, importantă asigurarea punctelor de vânzare cu berea noastră și menținerea prețurilor. În aceste timpuri, dacă omul vrea să servească o bere sau orice altă băutură, cu măsură și cu responsabilitate, desigur, nu ar trebui să o simtă ca o presiune pe buget. Or oamenii, chiar dacă într-o măsură mai mică, consumă bere și mi se pare normal – noi suntem într-o perioadă de pandemie; critică – da, neobișnuită – da, stresantă – da, dar nu este chiar sfârșitul lumii.
În plus, mai în glumă, mai în serios, știți că, istoric vorbind, berea este băutura epidemiilor? Anume berea era consumată în loc de apă pe timpul epidemiilor din secolele trecute. Fiind tratată cu hamei berea asigură o condiție sanitară impecabilă a lichidului. În această perioadă, în schimb, am pus la punct comunicarea internă. Angajații primesc mailuri permanente cu situația în companie. Directorul General are o adresare video săptămânală. Sunt create mai multe grupuri de comunicare digitale, pentru a facilita lucrul în echipă. Acum comunicarea internă este mai importantă ca niciodată, pentru a menține spiritul de echipă.
Responsabilitate Social Corporativă
Programele noastre de CSR programate pentru anul 2020 sper să le putem implementa și să discutăm despre ele separat și cu mândrie. Tocmai urma să lansăm programul de granturi Future is. Chiar îmi doresc foarte mult să rămânem într-o condiție financiară stabilă ca să implementăm acest program. Măcar parțial. Cel puțin, la sigur vom avea o premieră teatrală la Teatru Național „Mihai Eminescu” finanțată deja de noi – dar, probabil, deja nu mai devreme de septembrie.
Acum, concret, în perioadă de criză, am fost printre primii care am transferat o sumă considerabilă pe contul special al Ministerului finanțelor (nu voi vocifera suma, este o decizie internă de a rămâne modești și puțin vocali în acest sens, așa vedem noi bunul simț). Chiar din prima săptămână a situației excepționale am cumpărat o tonă de dezinfectant și am transmis-o pentru utilizare în transportul public din Chișinău și Bălți, o parte s-a dus și spre Spitalul de Urgență, care avea nevoie la moment de dezinfectant.
Acum realizăm un alt proiect, care implică o acțiune mai complexă de suport triplu, dacă vreți – susținerea afacerilor locale, susținerea partenerilor noștri din comerțul tradițional (alimentarele mici) și organizarea barierelor sanitare pentru angajații noștri. Este vorba despre o partidă de 1000 de măști de utilizare multiplă, produse de o companie mică locală și care vor fi distribuite angajaților noștri, dar și vânzătorilor din alimentare. Acestea vor putea fi utilizate în orice condiții precare, nu doar pe timp de pandemie, când persoanele au nevoie de protecție. Măștile vor avea un design mai deosebit, de aceea suntem siguri că vor fi nu doar utile, dar vor fi și plăcute de purtat.
Asigurăm cu apă potabilă secția de reanimare a Spitalului de urgență. Acum, că s-a încălzit afară și patrularea localităților devine tot mai solicitantă pentru polițiști și carabinieri, vom purcede la oferirea de cvas inspectorilor și carabinierilor.
Între pericol și oportunitate
Cel mai sumbru scenariu ar fi să nu învățăm nimic din criza actuală sau să ieșim chiar mai proști și fără un plan de acțiuni. Perioada asta de autoizolare este și pentru a avea timp suficient pentru gândire și regândire, pentru a face planuri de viitor. Marii teoreticieni ai managementului și leadership-ului spun că liderii trebuie să dedice cea mai mare parte a timpului lor de muncă gândirii, reflectării. Majoritatea se plângeau că nu o pot face din lipsă de timp. Ei, cred că acum au avut șansa să recupereze. Multe companii au demonstrat agilitate și că în situații de criză nu se mai cramponează în proceduri birocrație. Au acceptat niște lucruri pe care anterior le credeau de neimaginat – cum ar fi, de exemplu, munca la domiciliu. Menținerea acestui spirit ar fi marea noastră oportunitate. Această „stare de urgență” în gândire și acțiune ne-ar permite să menținem spiritul antreprenorial într-o tensiune pozitivă permanentă.
O altă oportunitate excepțională pentru noi, ca și țară, este regândirea și reformarea sistemului medico-sanitar, orientând spre acest domeniu investiții și tehnologii, canalizând eforturi spre pregătirea medicilor și creșterea permanentă a capabilităților acestora. În acest sens, nu este vorba doar de eforturile bugetare, ci și de accesarea investițiilor private, parteneriatele public-private, atragerea de fonduri europene etc.
Soluții
Cel mai mare ajutor pe care îl pot da companiile statului este să creeze condiții sanitare adecvate, care să le permită activitatea fără întreruperi. Menținerea locurilor de muncă este o a doua soluție pentru societate și economie. Acestea două, la rândul lor, vor genera venituri la buget, ceea ce va constitui contribuția cea mai esențială la depășirea crizei.
Lecții de învățat
Personal, le-aș rezuma la două. Și chiar dacă fac referință la niște autori cunoscuți, nu am pretenții că ar fi concluzii științifice. :
- Contrar celor susținute de Y.N. Harari, pandemiile încă sunt un pericol pentru omenire și, deci, trebuie să rămânem vigilenți, să nu zâmbim când citim la finalul contractelor prevederile cu privire la Forța majoră, dar să ne gândim la modul serios: „Da chiar ce vom face în caz că…?”
- Fenomenul „Lebăda neagră” descris de N. Taleb este unul pe care ar trebui să-l studiem mai profund și să fim gata oricând de el.
Ce urmează
După deja a fost – chiar începând cu a doua zi de pandemie. Așa că noi deja trăim în altă epocă. Și, totuși, eu nu aș risca să afirm pe un ton dramatic că lumea nu va mai fi niciodată ca până acum. Așa se spune la orice criză. După Primul Război Mondial se credea că gata, nu vor mai fi alte războaie și, cu toate acestea, omenirea l-a trăit și pe cel de-al doilea. Orice eveniment care ne scoate din echilibru ne trezește dorința de a începe totul de la zero, de a construi o realitate nouă. Apoi ne lăsăm pradă confortului, tabieturilor. Da, vor fi niște schimbări, dar nu într-atât de dramatice, încât să nu mai recunoaștem lumea în care trăim. Și ceva va fi cu siguranță – o dorință aprigă de a uita prin ce am trecut. Așa este construită psihologia umană – să arunce în cele mai îndepărtate colțuri ale memoriei experiențele negative.
