La inceputul carierei am invatat un exercitiu care mi se pare in continuare la fel de util: mergand pe strada, imi aleg la intamplare cate un om si imi imaginez viata lui. Cum arata o zi obisnuita, de ce a acolo unde e in momentul respectiv, ce va face in restul zilei, care ii sunt bucuriile, tristetile. Care ii sunt pasiunile, care sunt hobby-urile in care se implica. Ce muzica asculta, la ce filme se uita cu placere. La ce se uita la televizor, ce are in frigider sau in camara.
Este un exercitiu care ma ajuta la dezvoltarea imaginatiei, dar in special ma ajuta sa nu uit cat de diferiti sunt oamenii, ma ajuta sa fiu atent la ei. Sa-i vad, nu sa trec pe langa ei in drumul meu prin BULĂ. Ma forteaza sa caut sa aflu cat mai multe despre oameni, despre vietile lor. Ma asez langa ei pe terasa, merg pe strada in paralel cu ei, de multe ori la meciuri sau filme merg singur si ma asez intre oameni, ascult ce povestesc.
Chiar si cu izolarea impusa de COVID-19, profit de fiecare iesire din casa si imi continui exercitiul. Am iesit mai devreme (azi, sambata, 18.04.2020) la Piata 16 Februarie din Bucurestii Noi si am stat vreo 30 de minute in zona cu flori.
O rugasem ieri pe una dintre femeile care au stand sa imi aduca pentru Raluca niste lacramioare cu radacina si am asteptat-o sa apara.
Cateva observatii:
1) Multi, foarte multi oameni sarmani, se vedea pe ei ca au o viata grea cu sau fara COVID-19.
Pentru multi dintre ei notiunea de reguli e foarte, foarte abstracta. De foarte mult timp lupta doar pentru supravietuire, iesirea la piata este una dintre bucuriile vietii lor, este universul cu care ei sunt familiari si unde se descurca sa mai treaca o zi. Sunt haos, dar par sa raspunda la Autoritate. Cand paznicii le-au dat instructiuni simple si clare, le-au urmat fara probleme.
2) Niciun barbat nu a cumparat flori. Doi s-au interesat de preturi, dar au plecat mai departe.
Mi s-au parut cam chitrosi, se vedea pe ei ca nu cativa lei faceau diferenta. Iar preturile erau chiar foarte mici. Probabil ar fi luat flori ca da bine, nu ca ar fi vrut sa faca o bucurie cuiva sau, Doamne fereste, sa se gandeasca ei sa coloreze putin casa. Pareau tipul de barbati in a caror casa copiii sau sotia nu prea misca fara permisiune.
3) Vreo 10-15 femei au cumparat flori, niciuna un singur fel. Au luat un mix de liliac, lalele, narcise si/sau lacramioare.
Stiau preturile, Desi cele mai multe aveau masca pe fata, se vedea ca le zambeau ochii. Mi-am putut imagina bucuria cu care vor aseza florile in vaze prin casa, .
4) Am urmarit de la distanta cativa oameni prin piata, le-am observat pentru cateva minute comportamentul.
Toate femeile care cumparasera flori au respectat natural regulile, au urmat sagetile care indicau sensurile de circulatie printre tarabe. Deloc surprinzator, cei doi barbati chitrosi si-au facut singuri regulile – facand stanga/dreapta parca de’a dracului.
5) La un moment dat o targoveata a stranutat cu putere. NOROC! S-a auzit de la mai multe tarabe - nimeni nu a avut nicio reactie diferita de oricare zi obisnuita. Momentul a trecut cat se poate de natural, pare ca am fost singurul din zona care i-a dat atentie mai speciala. Pentru cei care vand in piata amenintarea COVID 19 pare a fi doar o alta amenintare ca oricare alta.
6) Desi era ora 8, destul de multi oameni trecuti cu mult, mult peste 65 de ani – toti veniti singuri.
Usor sa-i judeci aspru, dar daca iti imaginezi o zi din viata lor, realizezi ca la ora 8 sunt deja treziti de vreo 3 ore, ca ziua este pentru ei mult mai luuuunga, ca 1 luna are o alta dimensiune, ca mintea nu mai functioneaza ca in tinerete si capacitatea de a intelege este mult redusa. Ca s-ar putea sa nu aiba cine sa aiba rabdare sa le explice ce se intampla, ca bucuria de a-si cumpara si manca o legatura de ridichi proaspete s-ar putea sa fie cea mai mare bucurie a lor.
7) Nu am vazut niciun copil. Nici printre targoveti, nici printre vizitatori.
Stiu ca trebuie sa stam in casa si respect acest lucru cu (incredibil si pentru mine) foarte mare strictete. In acelasi timp, cand ies din casa, ma bucur de fiecare om pe care il vad. As putea sa bifez INTERES DE SERVICIU la fiecare iesire din casa (daca nu ar fi formulata sec „asigurarea de bunuri necesare desfășurării activității profesionale”).
_______________________
Lorand Balint Boti este Managing Director Publicis Sport and Entertainment si are o experienta de peste 20 ani in industria de marketing si comunicare romaneasca.
