[Start in creatie] Alina Neagu: În perioada în care ești junior, e foarte important să ai mentori. Altfel, trăiești într-o realitate falsă

Tot ce e creativ implică mai mult de două cafele, crede Alina Neagu, jr art la Ogilvy & Mather Romania, si pesemne ca are nevoie de ele, din moment ce se imparte intre job si facultate. A fost descoperita de Ana Bitu la MentorIAA si dupa o vara in care nu s-a concretizat niciun internship, a obtinut un interviu la agentia la care lucreaza in prezent. Un interviu ca o conversatie normala, lipsita de clisee.

”Ce m-a surprins cel mai tare a fost încrederea pe care o au în mine.  Mă gândesc mereu că e foarte greu, ca junior, să-ți începi cariera într-un mediu rigid, unde oamenii se focusează pe ce au de făcut și atât.”

Ține la responsabilitățile ei și îi place să aibă control asupra situației. Admite că face parte dintr-o generație care vrea să facă totul pe moment. Totuși, a devenit mai liberă în procesul de creație după ce și-a dat voie să greșească și a înțeles că întrebările bine puse, pot face diferența. În același timp, crede în puterea generației ei de a aduce un suflu nou, într-o industrie în care reclamele seamană din ce în ce mai mult unele cu altele, iar identitatea brandurilor se confundă. Mai multe detalii despre acestea și despre proiectele preferate ale Alinei, în rândurile de mai jos.

Prima întâlnire cu publicitatea

Mi-a fost puțin dificil să-mi dau seama că publicitatea ar putea fi un drum din viața mea. Eram clasa a XII-a, când mă confruntam cu serioasa întrebare: ce facultate să aleg? E foarte dificil să iei asemena decizii,  fără o îndrumare sau idee despre ce implică domeniul, cum și cât muncești. Răscoleam site-urile universităților zi de zi, până când am citit despre Facultatea de Jurnalism. Totuși, nu mi-aș fi dorit să fiu un jurnalist, nu asta mă reprezenta. Așa că am ales specializarea Publicitate. A fost mai mult un impuls, un feeling bun că o să-mi găsesc locul. Nu m-am înșelat. N-am gândit nici măcar o secundă că am făcut o alegere greșită.

Desenam mereu când eram copil, făceam mereu povești sau cream obiectele cu care ma jucam. Apoi, am avut o perioadă în care am stagnat, deși am regretat profund după. Dorința de a fi art a fost mai mult ca o nevoie de a reveni la vechile mele activități.

Primul interviu

Un proiect minunat la care am participat a fost MentorIAA, organizat de IAA. În funcție de preferințele și hobby-urile pe care le menționai, îți selectau un mentor, care să fie compatibil cu tine. Așa am cunoscut-o pe Ana Bitu, anul trecut, în martie. După prima conversație la telefon, am stabilit să ne vedem.

Eram studentă în anul I, un copywriter senior mă invita în agenție. Ce-mi puteam dori mai mult? Am dat de un om frumos, calm și atât de pozitiv! Primele întâlniri au fost minunate. Vremea deja era mai bună, începuserăm să ne vedem în grădina vechiului sediu Ogilvy.

Am simțit că pot avea încredere în ea, că mă înțelege și că-mi poate fi  prietenă. Mergeam acolo cu emoții uneori, dar îmi vorbea atât de cald, încât uitam de ele instant.  Imediat cum a venit vacanța, am început să trimit CV-ul. Nu aș fi vrut să stau degeaba pe perioada vacanței, așa că îi ceream Anei sfaturi despre agenții, cum ar trebui să arate CV-ul, cum să-mi construiesc portofoliul. Interviurile pe care le-am avut mai mult m-au dezamagit. Nu erau ceea ce-mi doream. Voiam un mediu cald și primitor. Așadar, vara și-a urmat cursul obișnuit, no jobs or internships.

În septembrie, m-a sunat Ana. Fericită, mă invita la un interviu în agenție. Oricât de bucuroasă aș fi fost, mi-am dat seama că de atunci începe responsabilitatea adevărată. Celor care trec prin asta acum le-aș spune să meargă la cat mai multe interviuri posibile. Mi se pare un test foarte bun de autodezvoltare. Educi modul de a comunica, de a te prezenta și de a-ți construi o imagine bună la prima vedere. De asemenea, modul în care esti abordat la interviu spune destul de multe despre compania la care aplici. Trăiam cu impresia că toate interviurile de angajare sunt formale, nimeni nu râde, iar întrebările sunt puse în așa fel încât să te prindă în capcană. La Ogilvy nu a fost deloc asa. A decurs ca o conversație normală și prietenoasă, motiv pentru care am plecat cu o stare foarte bună de acolo.

Studii

Am urmat un liceu teoretic, profilul filologie, în orașul în care m-am născut. N-am avut nicio tangență cu arta, desenul sau pictura. Acum sunt anul al doilea la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, specializarea Publicitate. Liceul n-a avut un impact deosebit în alegerea acestui domeniu, a fost o decizie proprie. Facultatea mă ajută mult. Ceea ce învăt acolo, pun în practică în agenție și invers. Se combină perfect și cred că mi-ar fi fost mult mai greu să înțeleg mersul lucrurilor dacă nu aș vedea partea aplicată a lor.

În anul I de facultate, am vrut să încerc ceva nou și să-mi fac prieteni. Asociațiile studențești recrutau oameni, așa că a fost șansa mea. M-am înscris în asociația PRIME România. Speram să intru în departamentul de marketing, pentru că nu aveam un portofoliu pregătit pentru cel de grafică. Uneori se întâmplă și lucruri incredibile, care pur și simplu îți schimbă viața. Exact când așteptam să intru la interviu, un coordonator a venit și a anunțat că nu s-au înscris destui oameni, așa că oricine își dorește să fie art poate veni la interviu. Am refuzat să mai încerc și marketing. Speram să fiu un art, iar asta fusese prima mea oportunitate pe care nu aveam cum s-o ratez.

Asociația organizează evenimente destinate studenților din domeniul comunicării. Ceea ce făceam noi, cei din departamentul de grafică, erau vizualurile pentru evenimente. Aici am descoperit programele de editat și învățat o mulțime de lucruri utile. Le sunt recunoscătoare și azi oamenilor de acolo. M-au ajutat să descopăr ceea ce-mi place și au reușit să șlefuiască un hobby, care mai târziu mi-a devenit și job.

Contextul

Mă asteptam ca oamenii să fie serioși și greu de abordat. Mă așteptam să ma acomodez greu cu ei. Nu e deloc așa. Dincolo de deadline-uri scurte, meeting-uri lungi și prezentări uriașe, toți sunt oameni. Sunt deosebiți prin felul lor de a fi. E extraordinar să-i vezi pe toți dimineața cum vin la muncă și te salută în felul lor, fac glume și dezbat ultimele subiectele în materie de știri. Viața în agenție e amuzantă și auzi subiecte pe care nu te aștepti să le abordeze cineva.

Ce m-a surprins cel mai tare a fost încrederea pe care o au în mine.  Contează mult, fiind junior, să ai o astfel de susținere morală. Oamenii nu sunt acolo să te judece, ci să-ți ofere un sfat, o vorbă bună.  Mă gândesc mereu că e foarte greu, ca junior, să-ți începi cariera într-un mediu rigid, unde oamenii se focusează pe ce au de făcut și atat. Aici, e mai mult de atât. Creezi o conexiune, trăiești emoții alături de ei.

Primul proiect 

Odată intrată în agenție, credeam că vor urma luni întregi de training, mult timp până când voi lucra cu un client adevărat. Din nou, m-am înșelat. Primele zile au fost introductive. Mi s-au dat task-uri pe care oricum le ducea cineva la bun sfârsit. Ceea ce trebuia să fac era să încerc să rezolv situația așa cum știam eu.

După o săptămână, am preluat un cont de Social Media. Nu simulam că lucrez ceva real, erau postările mele care ajungeau să fie implementate. Deși poate e neînsemnat, s-a simțit ca o realizare, s-a simțit că oamenii aveau încredere în mine.

Primele greșeli

Greșeala a fost că nu-mi dădeam voie să greșesc. Am pornit cu ideea că trebuie să fac totul bine și să nu dezamăgesc, doar că erau lucruri neștiute de mine până în punctul acela. Încercam să-mi dau seama singură de ceea ce trebuie făcut, fără să întreb, pentru a evita, în capul meu, să greșesc. Mi-am dat seama că în felul asta am multe de pierdut, că voi deveni rigidă și ma voi autoizola de ceilalți membri din echipă. Așa că am început să întreb orice amănunt, să-mi permit să fiu curioasă și să încetez să cred că perfecțiunea e cheia succesului. Ca să te confrunți cu realitatea trebuie să greșești, să încerci din nou și să realizezi ceea ce ai învățat în plus.

Provocările

Cea mai grea parte continuă și azi. În fiecare zi trebuie să alerg de pe un front pe altul: de la facultate la job. Am zile în care e liniște, altele în care cursurile încep de la prima oră, se termină după-amiază, apoi merg la agenție. Devine obositor și dificil să ții pasul cu toate, să fii prezent în toate grupurile și să dai randament în ambele părți.

Pe de altă parte, sunt norocoasă pentru programul flexibil pe care îl am la job. Îmi permite să echilibrez cele două poziții și nu mă lasă să uit că sunt totuși un student care trebuie să mearga la facultate.

Stil & principii

Sunt adepta stilului digital. Mi se par extraordinare ilustrațiile și arta grafică. Dacă vorbim de medii online, petrec destul de mult timp pe Instagram, mai mult pentru divertisment. În ceea ce privește inspirația, sunt cea mai mare fană Pinterest. Aș putea pierde ore în șir uitându-mă la desene, picturi, tips and tricks și rețete.

În legătură cu principiile, țin foarte mult la responsabilitățile mele și îmi place să am control asupra situației, chiar dacă sunt o persoană mai tăcută. Îmi plac oamenii sinceri, care nu se feresc de realitate.

Lipsa de idei

Inspirația vine din starea pe care o ai. Iar starea, cu puțin antrenament, ți-o poți impune. De cele mai multe ori, mă las inspirată de muzică, o cafea bună, un loc confortabil unde îmi pot face treaba. Toate elementele formează o stare, care mă detașează de realitate și-mi permite să mă focusez pe ceea ce am de făcut. Internetul este la mâna noastra. Pe mine mă copleșesc toate sursele din care m-aș putea informa sau inspira. Cel mai bun mod de a face acest lucru e să iei o gură de aer și să te concentrezi pe ceea ce ai de facut. Poate vorbesc din perspectiva unui junior. Sunt convinsă ca pe parcursul “drumului”, stresul devine un inamic care ți-ar putea afecta generarea ideilor.

Mentori

În perioada în care ești junior, e foarte important să ai mentori. Altfel, trăiești într-o realitate falsă. Îți poți imagina că publicitatea e un domeniu ușor de înțeles, că ideile tale sunt cele mai bune și nu ai niciodată nevoie de feedback. Nu e deloc așa. Ai nevoie de oameni care să te contrazică și să-ți mărturisească din propria experiență.

În echipa din care fac parte sunt personalități complet diferite, de la care ai mereu de învățat. Mi-ar placea să scriu despre fiecare. Totuși, pentru că ea a fost un mentor de la bun început, Ana Bitu nu încetează niciodată să mă inspire. Are un mod realist de a privi lumea și o vorbă bună de fiecare dată când simte că ceva nu e în regulă.

Proiecte preferate

Un proiect care mi-a rămas în suflet, la care am participat iarna trecută a fost pentru asociația “Ana și copiii”. Campania avea ca scop strângerea de fonduri pentru construcția celui mai mare centru de zi din țară, pentru copiii defavorizați. Clipul a fost filmat în școala unde învată cei mici. Practic, odată ajunși în sat, am intrat în mica lor lume. E incredibil să le auzi poveștile, să-ți spună cum sunt familiile lor și cum nu duc o viată chiar fericită. Uneori uiți cât de norocos ești și cât de mult ar trebui să apreciezi ceea ce ai.

Generația ta

Suntem o generație care se axează mult pe partea profesională. Toți avem planuri și ne orientăm la job-uri care ne-ar putea aduce o satisfacție morală, nu doar financiară. Suntem hotărâți și ambițioși, nu ne e teamă de lucruri noi. Suntem norocoși. Nu ne-am născut cu tehnologia, dar a intervenit în viața noastra fix la vârsta potrivită, undeva pe la 7-8 ani. Acum, întelegem perfect cum functionează tot în mediul online. Partea cea mai bună e că am trait o copilărie fericită, fără telefoane inteligente și aplicații.

Generația mea e diferită pentru că, deși se focusează pe viitor și evoluția personală, tratăm lucrurile puțin superficial. Vrem să avem totul acum, vrem să facem multe deodată și să iasă perfect. Aici am multe de învățat de la seniorii din agenție. Au mult mai multă rabdare și dau o importanță mult mai mare detaliilor, care, generației mele, ni se par uneori nesemnificative. Acest aspect se schimbă și odată cu vârsta.

Top 3 reclame

Nu știu dacă sunt cele mai bune, dar mi-au rămas în minte. Toate au un mesaj transmis excelent.

Nivelul reclamelor din România

Apreciez brandurile care încearcă abordări noi. Doar pentru că aduc o noutate au sanșe să-ți rămână în cap, fie că execuția a fost bună sau nu. De cele mai multe ori, nu ma regăsesc în reclamele românești. Încep să semene din ce în ce mai mult între ele, merg toate pe niște idei generale, încât identitatea brandului nici nu se mai observă. Lipsește o notă creativă, puțină nebunie care să atragă atenția în toată monotonia.