Nu e totul roz la radio, scrie Mihai Morar, Radio ZU. Nu se mai numără pauzele de publicitate în minute pe oră, ci în număr de spoturi. Se taie cheltuieli, se calculează pierderi, se anulează comenzi. Dar cu toate astea, în vreme de război, radioul ar trebui să țină sus optimismul.
Și-acum, noi ce facem?
”Orice ar fi, stingem ultimii lumina!” a fost rezoluția ședinței de criză pe care am avut-o în primele zile din martie 2020. ”Trimitem comunicat că anulăm FORZA ZU 2020!” și am făcut asta cu zile bune înainte de primele restricții și de instituirea Stării de Urgență. A fost ultima oară când ne-am văzut cu toții în sala de ședințe cu vedere spre pasajul Băneasa, încă ”bară la bară”, în vremea aceea.
Peste câteva zile, a început vremea nouă. Nici n-am avut timp să ne temem de ea. ”Noi am lansat ZU în 2008, exact când a început criza! O să ne descurcăm noi și acum!” a fost încurajarea uneia din vocile optimiste din radio, în timp ce își împacheta biroul pentru a-l muta acasă pe o perioadă nedeterminată. E pentru prima oară de când trăim radio, când în radio au rămas doar oamenii de pe radio. A fost nevoie de o pandemie ca să dai radioul înapoi DJ-ilor. Business-ul a redevenit locul lor de joacă. O întoarcere la epoca romantică a radioului, când radioul era teatrul magic al unui om și al microfonului său.
”Și-acum, noi ce facem?” ne-am trezit noi, DJ-ii, întrebând pe holurile goale ale radioului. Ce e radioul în fața noii lumi? ”Stați la distanță, dar nu distanți!” era în heavy rotation-ul primelor zile de pandemie. Și răspunsul a venit natural: de fapt, asta e esența radioului. Nu de azi, nu de ieri. Dintotdeauna. Radioul e bătrânul ăla ”forever young” care, de când se știe, ține oamenii aproape, cel mai aproape, oricât de departe ar fi ei. Radioul a fost mereu ”la distanță”, dar nu distant.
Ascultătorii au dat tonul
Am deschis microfoanele și i-am lăsat pe oameni să dea tonul radioului. Ne-am alintat mai devreme. Nu am dat radioul înapoi DJ-ilor. Ascultătorii sunt cei care au dat tonul. ”Ne mai ascultă cineva? Nu e nimeni pe străzi!”. Cu toate că știam, din studiile de audiență din ultimii ani, că mai puțin de un sfert din totalul ascultătorilor de radio se află în mașini, răspunsul a venit tot de la oameni. Niciodată, de când am lansat radioul, ascultătorii nu au fost atât de activi. Interactivi. Proactivi.
Pentru radio e perioada numai bună de a-și asculta ascultătorii. Iar ascultătorii și-au dorit ca în timpul Stării de Urgență, radioul să fie ”Starea de Bine”. Suntem cu picioarele pe pământ, dar e în nevoile umane și joaca, și zâmbetul, și vorba bună, și speranța. Un ascultător a rezumat cel mai bine statusul radioului în ultima lună: ”Râdem, glumim, dar nu răspândim!”.
Probabil aceasta e cea mai grea perioadă din viața fiecăruia. Dar, sigur, e perioada cu cele mai faine emisiuni de radio din toată viața mea. La miezul zilei în care România intra în carantină totală, la radio, Andra cânta din sufragerie ”Deșteaptă-te, române!” și live-ul nostru de Facebook a atins un record: 26.000 de oameni vedeau momentul. Mii de ascultători ne-au trimis pe whatsapp filmări cu ei strigând ”Forza România!”. În fiecare dimineață, mix-urile cu #muzicaaia transmise live din studio adună între 5.000 și 10.000 de oameni în același timp. Site-ul radiozu.ro, unde transmitem permanent prin sistemul ”visual radio”, a avut, în martie 2020, o creștere de 90% ca număr de utilizatori față de martie 2019. În ultima săptămână, aplicația pentru mobil Radio ZU a avut o creștere de 67% a numărului de utilizatori noi.
În toate studiile făcute în lume, radioul își arată forța în această perioadă. În Marea Britanie, audiența radio a explodat de la începutul carantinei. ”Radio is uniting the nation in the age of COVID-19.”. Radiourile BBC declară creșteri de 15% la ascultare online, de la o săptămâna la alta. În Statele Unite, în prima săptămână de carantină, radiourile au avut creșteri de consum în online, iar platformele muzicale de streaming (Spotify, Apple) au avut o cădere de aproape 8 procente. ”People turn to radio in times like this”.
Nu o să pierdem radioul
Nu, nu e totul roz. Și noi, la radio, de câteva săptămâni, nu mai numărăm pauzele de publicitate în minute pe oră, ci în număr de spoturi. Și noi tăiem cheltuieli, și noi calculăm pierderi, anulăm comenzi. Dar ceea ce încercăm, din toate puterile noastre, e să nu pierdem starea. Starea de bine. Și oamenii. De o lună de zile, de când colegii mei lucrează de acasă, am redescoperit unitatea și magia acestei echipe. Colegii de la online sunt ”rachete”, fabrică la foc continuu din materia noastră primă, radio, conținut pentru Facebook, Instagram și Youtube. Fetele de la marketing sunt chiar zâne, fiecare cu bagheta ei magică, au ”repovestit” radioul lumii în câteva săptămâni cu resurse minime. Iar oamenii noștri de la vânzări, cei mai expuși loviturii acestei crize, au dat cea mai faină idee din echipă. Ei au venit cu propunerea și cu toții am îmbrațișat-o: oricât ne-ar fi de greu, în aprilie, ZU donează 10 la sută din totalul veniturilor din publicitate pentru dotarea secțiilor ATI din spitale.
Nici noi, la radio, nu vedem lumina, în afară de cea roșie, a microfonului pornit. Nu știm cât o să pierdem, dar sunt sigur că nu o să ne pierdem. Și nu o să pierdem radioul. Radioul e și informație, e și playlist. Dar e mai mult decât informație și mai mult decât un playlist. Și realizăm asta acum, mai mult decât oricând. În vreme de izolare, radioul e cel care îți spune că nu ești singur. ”Sunteți terapie!” scrie cel mai des în mesajele pe care le primim în matinal. Nu venim dimineața la radio pentru a anunța sfârșitul lumii. Dar eu cred că, atunci când tot răul se va termina, oamenii nu o să îi țină minte pe cei care acum îi panichează și îi șochează. Oamenii vor rămâne aproape de cei care i-au facut să se simtă un pic mai bine atunci când lumea se simțea mai rău. Iar radioul este, în vreme de război, o declarație de dragoste. De aproape.
