Zilele acestea am vazut ca circula prin Social Media un textulet cu Romania care a decis sa lupte impotriva Coronavirusului pana pe 22 august. Pe 23 august intoarce armele si se aliaza cu virusul.
Gusturile nu se discuta, e clar ca unii au gasit ceva interesant in chestia asta. Fain, fiecare cu poantele lui. I am not a fan.
Textul mi-a amintit insa de un client francez pe care l-am avut in urma cu ceva (multi) ani.
Lucram destul de strans impreuna, mi-era client direct, am calatorit in multe tari si am petrecut mult timp impreuna.
La un moment dat, intr-o discutie intr-un grup mai larg la o cina, imi zice ceva de genul: stii ce invatam noi, francezii in scoala despre romani si Romania? Ca nu te poti baza pe alianta cu ei, ca au o istorie in care si-au lasat brusc balta aliatii si s-au alaturat dusmanilor.
Cu un ton foarte dur si rece, m-a surprins total. Nu o vazusem venind. Lucram de ceva timp impreuna (si am mai lucrat mult timp dupa), nu parea ceva la adresa mea. Am simtit ca nu avea rost sa fiu defensiv, nu mai stiu ce am zis exact, stiu ca am schimbat elegant subiectul.
La vreo doua luni dupa, intr-o alta tara, la o alta cina, cu alt grup de oameni, intr-o alta discutie informala, bang: stiti ce invatam noi, francezii in scoala despre romani si Romania? Ca nu te poti baza pe alianta cu ei, ca au o istorie in care si-au lasat brusc balta aliatii si s-au alaturat dusmanilor. Acelasi ton foarte dur si rece.
UPS. Se pare ca avem o problema.
Am navigat iarasi discutia catre alte subiect, dar de data asta am luat-o mai personal. Faza e ca intr-o relatie Client – agentie, discutia nu este chiar atat de libera pe cat ti-ai dori si cel mai intelept este sa eviti confruntarile directe daca nu sunt obligatorii.
Doar ca incepeam sa avem o problema. Daca am fi fost intr-o relatie foarte stransa (daca nu de prietenie, macar de amicitie), as fi deschis subiectul la un mic dejun / cafea in doi. Ia zi frate, care e problema.
Nu eram, asa ca am abordat-o cu totul altfel.
Francezul, cu vreo 15-20 ani mai in varsta ca mine, om destept, citit, cam in toate situatiile apela la argumente si rationaluri solide.
Asa ca m-am hotarat ca, daca mai deschide si a treia oara subiectul, sa-i raspund pe masura.
Deloc surprinzator, nu dupa mult timp, intr-o alta tara, la o alta cina, cu alt grup de oameni, intr-o alta discutie informala, bang: stiti ce invatam noi, francezii in scoala despre romani si Romania? Ca nu te poti baza pe alianta cu ei, ca au o istorie in care si-au lasat brusc balta aliatii si s-au alaturat dusmanilor.
Acelasi ton foarte dur si rece.
Doar ca de data aceasta nu am evitat discutia ci l-am luat direct, implicandu-i din prima si pe ceilalti de la masa:
Pentru ca suntem in discutia aceasta oameni din mai multe tari si foarte probabil multi nu sunt familiarizati cu subiectul, nu le dai un pic de context, nu le explici putin istoria Romaniei si a momentelor pe care le mentionezi? Da-le un pic de context istoric, cine erau vecinii Romaniei, care erau aliantele, care erau optiunile si ce s-a intamplat in momentele la care faci referire.
L-am surprins total, am fost foarte direct, le-am facut semn tuturor de la masa sa fie atenti si m-am si aplecat putin spre el asteptand raspunsul.
Pus direct sub reflectoare, a vrut sa schimbe subiectul, dar nu l-am lasat. Si am inceput o tirada, un discurs pregatit dinainte:
Pai si nu ti se pare superficial sa ramai cu informatia aceasta asa, generalizata? Nu e prima oara cand deschizi subiectul, e clar ca ti-ai facut temele ca altfel nu te-ar pasiona. Doar ca oamenii acestia nu stiu detaliile si ar putea ramane cu o senzatie gresita. Merita sa stie mai multe. De exemplu cine erau vecinii Romaniei in 1939 si ce regimuri politice aveau. Sunt convins ca tu stii ca ne invecinam direct cu Slovacia, ceea ce nu este cazul azi, dar era atunci. Ei s-ar putea sa nu stie. Si altele de genul acesta. Detaliile conteaza cand discuti despre decizii istorice.
Dar hai sa uitam de detalii.
O sa incerc foarte, foarte pe scurt sa vorbesc despre istoria recenta a Romaniei: cu sprijinul francezilor (Napoleon al III-lea), a luat fiinta statul Romania. La scurt timp dupa, ne-am adus un rege german, Carol I sub conducerea, caruia, aliati cu Imperiul Rus ne-am luptat cu Imperiul Otoman si ne-am obtinut independenta. Secolul XIX, inceputul secolului XX au fost fantastici. Tinerii romani au plecat la studii in Viena, in Paris, peste tot prin Europa. La noi au venit o gramada de ingineri, profesori, oameni de afaceri din toata Europa. Generatii intregi de romani crescuti in spirit occidental. Super viata. Dupa secole in care a fost teren de lupte intre imperiile din zona, Romania a imbratisat valorile occidentale. Romanii iubeau Viena, Parisul, Berlinul, Londra, Roma.
Doar ca astia pe care ii iubeam noi, nu se iubeau intre ei si, periodic se hotarau sa se omoare intre ei. Cand ti-era lumea mai draga, hop inca un razboi major. In Romania, mare dilema: cu cine sa tii, cand ti-s dragi toti? Prin natura lucrurilor, am avut tot timpul oameni care studiasera si erau mai apropiati de unul sau de altul dintre beligeranti. Cei educati la Berlin, mai filogermani. Cei la Paris, mai filofrancezi. Normal ca erau doua tabere care, din cauza prostiei Frantei si a Germaniei care mai vroiau un razboi, ajungeau sa se inclesteze si pe plan local. Cand ajungea o factiune la putere, cand cealalta. Noi am fost pro Europa si ne-am fi dorit sa nu fie chiar atat de idioti europenii cat sa se mai omoare o tura intre ei. Dupa cum vezi, nu incerc sa fiu in niciun fel defensiv, sunt decizii istorice pe care Franta le-a luat si care ii fac sau nu cinste. Ca a atacat tari, ca s-a predat rapid, sunt o gramada. La fel si Romania sau oricare alta tara. Ce stiu este ca si astazi ne plac si Germania, si Franta, si ne bucuram ca par sa se placa si ele intre ele.
A fost foarte tare momentul, mai ales ca multi de la masa erau polonezi sau ucraineeni si au rezonat foarte bine cu unghiul pe care il alesesem. Si s-a pornit o discutie faina intr-un grup larg. Pe care am continuat-o mult timp cu clientul meu francez.
Imi place foarte, foarte mult unul dintre sfaturile lui Nelson Mandela*: niciodata sa nu reactionezi din ego sau la manie, sa o faci doar din strategie. Sa intelegi la ce te ajuta si ce obti la final daca faci ceea ce iti propui sa faci.
Ajuta enorm in meseria de Client Service de agentie unde trebuie sa intelegi ca nu este decat in foarte, foarte mica masura despre ego-ul tau si nu trebuie sa reactionezi la primul impuls. Du luptele daca trebuie duse, nu le du daca nu trebuie.
Nu avea rost sa reactionez la primul moment, am navigat foarte usor prin el, a trecut foarte simplu. Dupa al doilea deja se schimbase situatia si imi era clar ca nu pot lasa asa lucrurile. Doar ca am gresit fiind luat din surprindere pentru a doua oara si am vrut sa evit o discutie superficiala. M-am pregatit pentru a treia oara.
* Decisions should not be taken out of pride or embarrasement, but out of pure strategy.
Nelson Mandela, Long walk to freedom; pagina 255
_______________________
Lorand Balint Boti este Managing Director Publicis Sport and Entertainment si are o experienta de peste 20 ani in industria de marketing si comunicare romaneasca.
