![[Jurnal de izolare] Cum te muți în casă cu un milion de emoții după tine](https://media.iqads.ro/2020/03/cel-mai-bun-cover-850.jpg)
Continuăm să adunăm povești de acasă. Simona Dinca, Digital Account Manager Jazz, vorbește despre ceea ce simțim cu toții zilele acestea. Și parcă e mai ușor când le spunem pe nume.
Emoții și informații, cu viteză
Acum nu mult timp, le așezai pe unde doreai și puteai: călătoreai cu ele, socializai cu ele pe lângă prieteni vechi și noi, le duceai la film, la cafea, la concert, la festival și la muzeu. Momentan, mai greu să le consumi așa.
Circulă emoțiile, pe lângă tot afluxul de informații de peste tot. Și circulă cu viteză. Acum ești tu, peste alte 30 de minute ești un alt tu.
Izolarea socială te aduce mai aproape de tine ca niciodată. Bucuria, furia, plictiseala, dragostea, angoasele, dorul, îngrijorarea, acum le trăiești pe toate între cei 4 pereți. Cu familia, cu cățelul, cu purcelul, singur. Nici nu contează, tot tu le duci, tu cu corpul tău și cu realitatea din conștientul și subconștientul tău.
Este sau nu izolarea un spațiu pentru creativitate?
Ai spune că este în floare creativitatea acum, ai timp berechet să coci idei noi, să le rumegi, doar nu ai planuri de ieșit pe undeva. În fiecare zi parcă se mai schimbă ceva și poți să contextualizezi repede.
Probabil, dacă ești într-o izolare completă și dacă să te retragi din social a fost alegerea ta. Dar la noi e o izolare conectată la oameni la fel de derutați care te bagă și te scot din alertă: „Pe locuri, fiți gataaaa! Stop.[...]Acum, acum. Pe locuri, fiți gataa! gata???”
Deocamdată, realitatea este că foarte mulți dintre noi ne simțim copleșiți, anxioși, confuzi.
Personalul și profesionalul se amestecă, timpul acordat lor se dilată, trebuie să dai timp și copilului care trage de tine, trebuie să vezi cât iți ajunge mâncarea pe care o ai în frigider, ai uitat câte cafele ai băut azi și ai uitat să te uiți și pe aplicația de monitorizare a pașilor făcuți prin casă.
Omul este obișnuit cu siguranța, are nevoie de stabilitate, are nevoie să își planifice măcar un viitor apropiat, are nevoie să se simtă protejat. Acum, nimic nu mai e sigur, totul e de pe azi pe mâine, timpul se grăbește mai tare ca soarele la răsărit.
Nu știm cât loc mai are și internetul pentru noi.
Revoluția digitală începuse demult, nu mai eram în miezul ei, deja încercam să o depășim. Acum suntem rugați să nu mai difuzăm content HD fiindcă s-ar putea să pice banda, totul se mută online. Se schimbă comportamente full speed, nu știi dacă-i bine să donezi tot bugetul de advertising cauzei sau să continui să comunici pe brand, app-urile de online dating înregistrează recorduri la discuții despre virus. Orice postare în social media e întoarsă pe toate părțile, să nu uiți pe cineva, să nu jignești pe cineva, să fii empatic cu toată lumea, să ajuți pe toată lumea. Se consumă atât de mult conținut digital acum, încât pentru prima oară am auzit de la foarte mulți oameni că vor să își ia pauze regulate, pentru că nu mai fac față.
Păi nu are cum să nu te ia panica, frica, să-ți fie cald și frig în același timp.
Nu ne-a învățat nimeni să trecem prin atâtea sentimente, cu atât mai puțin să le exprimăm. Și ceea ce am văzut în ultima vreme este că din ce în ce mai mulți dintre noi încep să și le arate, ușor, ușor. Fiecare mărturisire o să te atenueze. E mai blând să te lași în ele și să vezi că nu trebuie să impresionezi viața și nici pe cei din jur mereu. E ok să te ia un atac de panică și să suni un prieten, e ok să ai o zi bună și una proastă, e ok să spui ce te doare, să ceri ajutor, să scrii unui om căruia poate nu i-ai mai scris demult și să îl întrebi daca e bine.
Și-apoi?
O să învățăm la final ceva din perioada asta și poate nu vom mai uita așa repede, cum am uitat și de Colectiv. Nu o să ne mai plângem asa mult de viețile noastre, acelea în care aveam la raft în magazin 10+ variante ale unui produs sau în care decizia asupra locului în care să ieșim la masă era chiar un lucru obositor. O să ne dăm seama că o îmbrățișare și o vorbă caldă ne schimbă-n suflet. Că timpul e limitat, dar putem să-l aducem în favoarea noastră. O să ieșim din asta cu noi versiuni ale noastre, acelea pe care le tot amânam și le lăsam pe altădată.
Cât de curând, sper ca următoarea mea întrebare să nu fie de ce mă uit pe geam și nu văd nimic, in afară de o sirenă de poliție care trece și strigă să stau în casă ci, mai degrabă, unde ne vedem diseară?
