Ne aflăm în plină pandemie de COVID 19 și de distanțare socială. Recomandările și măsurile impuse de autorități sunt din ce în ce mai restrictive. Izolarea socială pare a fi mișcarea cea mai inteligentă a unei societăți care își dorește să supraviețuiască unor vremuri foarte dificile. Cu minime daune.
Și, totuși, omul anului 2020 este animal social și dependent de internet, deopotrivă. Ne-am obișnuit să funcționăm cu amândouă, la pachet, pe repede înainte. Să dăm scroll pe Facebook în timp ce mergem la job sau luăm pauză de o cafea, să vorbim non-stop online, este drept, dar să ne vedem și offline. Sau măcar să știm că putem asta, oricând.
În fața noii realități, căreia suntem obligați să ne adaptăm, mulți suntem nevoiți să ne reconfigurăm stilul de viață. Și, fără a avea un orizont de timp clar când ne vom putea relua întâlnirile față în față și viața socială cu evenimente de tot felul, să ne mutăm cu totul în mediul virtual nu pare soluția optimă. Mai degrabă, pentru sănătatea noastră mintală în vremuri de izolare socială, ar fi bine să învățăm noi mecanisme pentru a ne menține echilibrul emoțional. Acasă.
În cele ce urmează, Gabriel Diaconu, medic psihiatru, ne dă niște ponturi pentru a trece peste această perioadă cu bine. Cât de bine se poate.
Sănătatea mintală în izolarea socială
Statul în casă poate fi la început amuzant, ca o provocare sau un joc nou. Oricine a fost, în schimb, silit de împrejurări să petreacă timp în interiorul casei, îți va spune că, după 3 – 4 zile în care nu ieși afară, starea psihică se schimbă. Mulți oameni se simt încordați, nu au liniște, și pot să dezvolte stări trecătoare de anxietate.
Motivul e simplu. Suntem ”preîncărcați”, în creierul nostru, cu sisteme de organizare a minții care unesc mișcarea, judecata, emoțiile, și ritmurile biologice. Expunerea la aer liber, la soare, lumină, sunt cruciale pentru sănătatea psihică a unui om. Renunțarea benevolă, sau impusă, la ieșitul din casă, vine însoțită de stări mai puțin plăcute.
E foarte important, deci, să păstrezi pe cât posibil ”rutina” anterioară auto-izolării, ca să eviți claustrarea. Asta presupune să separi spațiul de somn, de masă, de lucru, de activitate fizică, în măsura posibilităților. Păstrează un program ordonat, cu pauze la fiecare 2 – 3 ore pentru relaxare.
Rămâi conectat, atât prin activitate de tip ”remote”, dar și activ, via telefon, videofon, alte soluții de mesagerie, cu oamenii dragi, cu colegii de muncă, oameni de la care îți iei ”doza zilnică de umanitate”.
Exersează-ți calmul prin proiecte pe termen scurt, cum ar fi curățenie, gătit, bricolaj sau ceva care să-ți pună ”mâinile” la treabă. Cooptează familia în activități comune, dar ia-ți timp și pentru tine, în care să stai singur.
Dacă ar fi să ai un motto al distanțării sociale, ar trebui să fie ”depărtați fizic, apropiați sufletește”. Tot ceea ce facem este pentru supraviețuirea, și sănătatea unor oameni la fel de oameni ca și noi.
Cât de toxic este internetul în aceste vremuri
Mediul online nu e nici mai mult, nici mai puțin toxic decât alte lucruri toxice de pe lumea asta. Știm spre exemplu că nicio substanță consumată în exces nu e bună pentru om, deci cuvântul cheie e moderație. Rețelele de socializare, portalurile de redistribuire a știrilor în toată această perioadă sunt teribil de încinse cu știri despre pandemie, de obicei în cheie amenințătoare sau alarmistă.
Caută să îți continui preocuparea pentru hobby-urile pe care le aveai. Pentru literatură, muzică, tehnologie, umor, natură, istorie șamd. Evident că suntem toți îngrijorați, dar să tot mesteci îngrijorarea nu duce decât la epuizare, și indiferență.
Alocă-ți unul, sau două, momente în zi când, în schimb, să te informezi despre evoluția crizei de sănătate în comunitatea ta, în țara ta, pe planeta ta. Ești un membru al aceleiași specii și cu oameni mai aproape sau mai departe. Discreție e una, anomie e alta.
Fii aproape de comunitatea ta, și ia-ți noutățile din surse verificate și moderate în vocabular. Dacă ai un moderator, sau speaker, care se potrivește tiparului tău de personalitate, păstrează update-uri de la el.
Cum ne poate modifica distanțarea socială
Distanțarea socială îndelungată n-a fost niciodată cercetată sistematic decât în sisteme concentraționare/ penitenciare, unde – ca să fim înțeleși – e folosită ca mijloc de tortură sau represiune.
În ce privește pandemia, este printre primele dăți când umanitatea recurge la măsuri atât de drastice. La scală, în Singapore, Hong Kong, Taiwan, în timpul epidemiei de SARS, sau al gripei porcine (AH1N1), autoritățile au recurs la astfel de măsuri.
Studiile ulterioare au arătat că un procent de oameni au dezvoltat tulburări depresive, anxietate, insomnie, stări de deznădejde sau de încordare psihică (disforie). Spun ”procent” pentru că majoritatea au avut mijloace bune, performante de reziliență.
Lunile care urmează vor defini generația copiilor
Copiii, pe de altă parte, sunt structurabili funcție de compania, implicarea și direcția dată de bună seamă de părinți. Lumea lor pare că e mare, dar este relativ mică, dacă te uiți la mobilitate. Este tot un sistem ”fagure” cu drumuri dintr-un habitat într-altul, cu punctuații înafara casei pentru socializare cu alți copii. Aici este, în schimb, variabila care-i face vulnerabili pe copii, au nevoie și de alții împrejur pentru ceea ce se cheamă ”jocuri colaborative”.
Mi-aș dori să fiu optimist.
Adevărul este că lunile acestea vor defini generația copiilor noștri. Astfel că nu le pot spune părinților decât: curaj! Fiți onești cu sentimentele voastre în relația cu copiii. Explicați-le motivele pentru care stăm în casă.
Traduceți în limbajul lor ce înseamnă virusul, cum se transmite, ce semne de boală dă, dar și de facem ce facem, anume să-i protejăm pe cei mai vulnerabili dintre noi, și învățați-i că oamenii sunt o specie unică, în felul ei. Facem gesturi de altruism și pentru alți membri ai speciei pe care nu i-am întâlnit, și nu-i vom întâlni, niciodată în viață, oameni dinafara „grupului” nostru.
Cuvântul cheie este ”perseverență” în aceste vremuri.
Cât de pregătit este omul anului 2020 pentru contextul actual
Nimeni n-a studiat vreodată, poate cu excepția militarilor din trupe speciale, să practice reziliență la izolare pe perioade prelungite, în teritoriu ostil. Dar ”nevoia face voia” și ”educația e mama înțelepciunii”.
Suntem mai inter-conectați ca oricând, și prin asta întindem punți peste spațiile care ne despart. Ne-am trezit deodată la o realitate adversă, oribilă, dar nicidecum de nerezolvat. Nu suntem neputincioși în fața coronavirusului. În fiecare zi sunt oameni salvați, ajutați să-și recapete sănătatea.
Da, moartea multora ne doare, și o să ne doară în continuare. Dar în cele din urmă, dacă întorci moneda, vei vedea că majoritatea va fi trăit. Drept urmare nu o chestiune de viață și de moarte, cât despre etică, umanitate și solidaritate. Ori pentru acestea trei elemente, umanitate, solidaritate și etică, trebuie să fi mereu pregătit. De fapt, trebuie să te fi născut pregătit.
