Discutiile despre posibila fabricare a Coronavirusului intr-un laborator mi-au amintit de o intamplare cat se poate de reala din cariera mea.
“Alo, salut, Boti! Te-am sunat sa-ti zic ca tocmai ne-ati pierdut ca client! Sper ca v-ati distrat bine de tot si ca amuzamentul o sa compenseze pierderea. Drumurile noastre se despart aici”.
Vocea de la capatul celalalt al telefonului era foarte calma, discursul cat se poate de coerent si de direct. Eram intr-un management meeting cu toti leaderii grupului si ceva m-a facut sa raspund la apel (nu o fac de obicei, foarte rar intrerup intalnirile pentru a vorbi la telefon).
M-am ridicat pe loc si am parasit intalnirea incercand sa inteleg ce si cum, ma simteam parasutat in ceva despre care nu aveam nici cea mai vaga idee.
Salutare, habar nu am despre ce vorbesti, zi-mi si mie despre ce este vorba.
Bai, eu pot sa trec peste multe si, de-alungul anilor am dat din plin dovada de rabdare si intelegere, dar asta este deja muuuuuult prea mult. repet, sper ca v-ati distrat, dar a fost ultimul proiect facut impreuna.
Inteleg ca am facut ceva ce nu pare deloc ok, dar habar nu am ce. S-ar putea sa o fi comis rau de tot, dar ajuta-ma sa inteleg sa stiu de la ce ni se trage.
Bai, sa pui ditamai Penisul intre picioarele fetei din vizualul nostru este de neimaginat. Stiu ca va amuzati prin agentii stecurand diferite minuni prin reclame, dar asta e prea de tot si cu noi ati terminat-o.
De-abia atunci mi s-au cam taiat picioarele pentru ca am revazut instant o serie de demente facute de diferiti art directori / ilustratori cu care am lucrat de-alungul timpului. Niciodata nu le-am vazut inainte, dar am avut momente in care oamenii se tavaleau uitandu-se cu zoom x 1000 la niste pitici facand sex ascunsi prin vizualuri de campanie. Multe dintre pozitiile imaginate de mintea umana erau pe acolo.
Le faceau, iar apoi o mana de oameni se tavalea de ras prin oras uitandu-se la niste panouri absolut nevinovate. Sau la o reclama dintr-o revista.
Doar ca asta era cu 10-15 ani in urma, nu puteam sa cred ca traiam ceea ce traiam.
Am cerut cateva minute sa ma uit si eu cu atentie la vizualul despre care vorbeam (stiam ca avem campanie, stiam si ce facusem, nu stiam nimic despre vreun Penis, dar nu era exclus sa fie ascuns pe acolo. Mai ales ca lucrasera mai multi arti si nu stiam cine facuse exact acesta) si am lansat o invitatie sa ne vedem la agentie sa inchidem discutia intr-un fel sau altul.
Invitatie acceptata pe loc, am inchis telefonul si am coborat in birou la noi.
Inainte sa ma uit sa caut Penisul intreb cine dintre arti a lucrat vizualul. Prima usurare: o colega deasupra oricarei banuieli, din punctul meu de vedere 99,99999% exclus sa fi facut asa ceva.
Ii zic ca am fost sunat si de ce am fost sunat si o rog sa deschida vizualul si incepem sa ne uitam toti cati eram in zona intre picioarele fetei. Nimic, nici urma de Penis. Haos. Clientul era convins ca era acolo si noi nu dadeam de el.
L-am gasit doar cand am facut zoom out si ne-am uitat la tot vizualul. Era acolo, dar nu era mic, era mare, mare de tot. Vizualul era un colaj din sute de fotografii. Privit dintr-un unghi, o parte dintre fotografiile folosite se strangeau pentru a forma un deosebit de bine creionat Penis cu capul exact intre picioarele fetei.
Cum naiba nu vazuse nimeni nu mi-e clar nici pana astazi. Trecuse prin toata echipa, prin toate filtrele, ba chiar produsesem o multime de OOH-uri, postere si flyere cu el.
Socul mare l-a avut chiar colega care lucrase vizualul pentru ca tot ce facuse fusese sa aseze pur si simplu niste fotografii. Nu le manipulase in niciun fel, asa se potrivisera.
Mi s-a explica ca documentul original era dovada clara, se putea vedea ca nu fusese nicio manipulare.
A venit clientul, super civilizat si clar foarte intrigat, curios sa vada ce explicatii o sa-I dam.
Nu am scaldat-o, am recunoscut ca Penisul era acolo si am explicat ca se muncea sa se revizuiasca vizualul, ca oprisem deja in productie toate materialele (noroc ca nu plecasera in lume) si urma sa le producem noi pe banii agentiei. I-am zis cine a lucrat vizualul si ca avem o singura rugaminte: o sa-I dam documentul original care a plecat la productie sa mearga cu el la o terta parte in care are incredere si sa-I zica daca a fost manipulat sau asa s-au asezat. Nu avem nicio alta rugaminte, obiectul era acolo si noi trebuia sa-l fi vazut. A venit si colega mea care a vorbit foarte deschis despre ce si cum a facut, i-am dat materialele si am asteptat fara prea mare stres.
Vreo doua ora mai tarziu a sunat telefonul, totul ok – era o buseala obisnuita, nu o bataie de joc. Pe documentul original se putea vedea lipsa oricarei interventii malefice, asa se asezasera fotografiile. Am continuat colaborarea ani de zile dupa acea.
Convingerea mea este ca un virus creat in laborator ar avea urme clare de manipulate, s-ar vedea ca a existat o interventie externa. La fel ca in cazul Penisului nostru, si Coronavirusul este rezultatul unei intamplari nefericite.
_______________________
Lorand Balint Boti este Managing Director Publicis Sport and Entertainment si are o experienta de peste 20 ani in industria de marketing si comunicare romaneasca.
