[Act & play] Adina Stetcu: In 2012 plecasem din corporatie, eram studenta la teatru si imi doream foarte mult sa fac film

A incercat de la varsta de sapte ani sa fie actrita, cand la scoala unde invata s-a facut o piesa de teatru. Dar nu a luat „castingul”. Apoi s-a gandit sa fie balerina sau pianista. Tot fara succes. Adina Stetcu este astazi actrita pentru ca visul de a juca nu i-a dat pace, iar la 29 de ani si-a schimbat viata tocmai pentru a-l trai.

A lasat jobul pe care il avea in corporatie, a inceput studii universitare de teatru si, in paralel, cursurile Scolii de Actorie de Film fondata de Dragos Bucur, Dorian Boguta si Alexandru Papadopol. A fost inspirata sa mearga aici, fiindca asa a castigat primul sau rol principal intr-un lungmetraj, „Love Building”, regizat de Iulia Rugina.

Adina Stetcu joaca in filme romanesti si internationale. A lucrat pana acum cu mai multi regizori, printre care Iulia Rugina, Paul Negoescu, Cristina Iacob, Keoni Waxman, Daniel Wyland, Roger Cordon. Pe platourile de filmare s-a intalnit cu Michael Ray, Dragos Bucur, Steven Segal si multi altii de la care a invatat. In Romania sunt si la ora actuala putine castinguri pentru productii autohtone. Deci face in ultima vreme mai mult filme straine.

“Se fac filme si seriale romanesti, se iau premii, se vorbeste despre scheme de ajutor de stat menite sa stimuleze productiile de film in Romania. Eu personal, in decurs de cativa ani, am dat o singura proba, pentru un serial romanesc. Mai des sunt solicitata pentru productii straine care se filmeaza aici. Mi-as dori sa fie invers”. 

Adina Stetcu urmeaza astazi in seria Act & play. Ne vorbeste despre meseria sa, despre viata de actor si povesteste despre Steven Segal, eroul filmelor de pe casetele video.

Multele incercari artistice

Sunt Adina Stetcu si vin din Borsa, Maramures. Am plecat de acasa la 14 ani, la internat in Baia Mare. Am mers la acelasi liceu la care a invatat si mama mea, liceul economic. Nu prea am vrut dar m-am lasat convinsa ca viitorul era mai promitator asa. Dupa patru ani, am luat trenul si am venit la Bucuresti la facultate, Relatii Internationale.

As fi vrut la Cluj dar n-a fost sa fie. Cateva joburi, intr-un birou de contabilitate, salon de coafura sau vreo sapte ani de banca, au acutizat dorinta asta a mea de a da la teatru. Nu pot sa-mi explic neaparat cum, sau de unde a aparut. Parintii mei lucreaza in financiar si nu m-au incurajat in directia asta, iar experientele mele din copilarie cu lumea artelor nu au fost tocmai agreabile. De exemplu, pe la sapte ani, la scoala unde invatam se facea o piesa de teatru. Nu primisem niciun rol. Mi-au dat sa spun cateva cuvinte la inceputul spectacolului. Pe scurt, n-am luat castingul.

Ulterior m-am inscris in trupa de balet a orasului dar n-am putut continua pentru ca ma operasem de apendicita. Mai tarziu, cu ocazia unei serbari scolare, care reprezenta punctul de interes al orasului, m-am oferit sa cant pe scena Casei de Cultura unde m-am facut de ras pentru ca nu auzeam pianul care ma acompania.

O ultima incercare a fost chiar cu pianul. Exista unul in scoala. Statea in cancelarie si nu aveam voie sa-l atingem. Am vrut sa studiez dar n-am avut cu cine. Profesorul plecase. Am suferit cu fiecare experienta. Cu toate astea, mai tarziu, intr-un moment de rascruce, mi-am zis de ce alta meserie si nu actor?

Viata de actor in Romania

Cred ca difera de la actor la actor, in functie de punctul in care se gaseste fiecare, atat personal cat si profesional. E bine ca peisajul e din ce in ce mai colorat. E greu sa stii ca se dau probe sau se fac concursuri dar, din varii motive, nu ai acces.

E frumos ca se intampla lucruri. E frumos cand ti se da o sansa. Cand ai repetitii. Cand joci. Cand faci parte dintr-un grup de oameni de la care poti invata. Cand ai sansa sa lucrezi cu cineva care te inspira, te modifica. Cand in urma unei probe (pe care nu o iei), regasesti entuziasmul de a continua pe un drum care de cele mai multe ori e prapastios. Frumos e si cand iti vezi prietenii sau colegii la cinema, tv sau pe scena. E un semn bun, ca se poate.

Schimbarile vin la pachet cu nevoia de adaptare. Desi se face tot mai mult teatru si film, actorul este pus in situatia de a-si concepe propriile proiecte, de la zero. Pe de-o parte e bine pentru ca iti sunt testate ambitia, creativitatea, flexibilitatea. Pe de alta parte, de multe ori, independent inseamna aproape singur si atunci idea realizarii pe cont propriu a unui spectacol de teatru sau a unui film (pentru ca iti doresti sa joci) pare un obiectiv pe alocuri imposibil de realizat.

Primul personaj

Primul personaj a fost in filmul Love Building regizat de Iulia Rugina. In 2012, tocmai plecasem din corporatie, eram studenta la teatru si imi doream foarte mult sa fac film, asa ca, independent de facultate, m-am inscris la scoala Actoriedefilm.ro. Ca actor la inceput de drum, cu zero cunostinte sau experienta, am avut noroc sa lucrez in compania atator oameni minunati. Filmul acesta a fost o scoala in sine si sunt foarte recunoscatoare pentru experienta.

Oameni cu care ai lucrat

In film am lucrat cu Iulia Rugina (Love Building; Alt Love Building; Sa Mori de Dragoste Ranita), Paul Negoescu (Monica se intoarce), Bobby Paunescu (Palatul Pionierilor), Cristina Iacob (Oh, Ramona!).

Am avut cateva colaborari si cu regizori straini: Keoni Waxman (Mercenary: Absolution; The Hard Way), Daniel Wyland (27 Children), Roger Cordon (Haze). Off screen, in cadrul unui program de actorie, am avut sansa sa lucrez cu regizorul si producatorul american, Paul Haggis. Colaborez si cu studenti la regie de film pentru proiectele lor de scoala.

Fiecare proiect are povestea si oamenii lui care m-au inspirat, indrumat, si m-au facut sa pretuiesc ceea ce fac.

Pe set cu Steven Segal pentru “Mercenary: Absolution”

Am lucrat ok cu el. Foarte mult am lucrat si cu dublurile lui. Statea foarte putin pe set. Venea exact cand trebuia sa se filmeze cu el in prim plan, dupa care pleca. Atat cat ne-am conversat a fost foarte in regula, de cele mai multe ori prietenos. Pentru ca auzisem tot felul de povesti, am semnat cu emotii contractul.

Inainte de fimare a vrut sa ne cunoasca (pe mine si pe inca doi actori) asa ca ne-a chemat intr-o sedinta impreuna cu producatorii si cu regizorul. Am stat de vorba. Eu am fost socata de cat era de inalt si de bronzat. I-am povestit cum, atunci cand eram copil, impreuna cu tatal meu si cu tot blocul in care locuiam ii vedeam filmele pe caseta video. S-a amuzat.

Am filmat vreo doua saptamani. Intamplari pe set au tot fost. De la mici modificari pe care le solicita chiar atunci in miezul lucrurilor, la modificarea finalului filmului sau la tot felul de mici accidente. In toate cazurile, Keoni Waxman (regizorul) si producatorii filmului au fost prezenti si deschisi la dialog. Mi-a placut sa lucrez la acest film. Fiind un film de acțiune, a fost solicitant. A fost primul film in limba engleza si in care aveam si un rol mai mare. Am avut cateva secvente cu Vinnie Jones care a fost un partener excelent, un om extrem de modest. Desi ziua mea de filmare se incheiase, am ramas sa-l urmaresc cum lucreaza.

Greutatile meseriei

Cele clasice. De la ce facultate de teatru am terminat, la varsta din buletin, la lipsa de experienta in teatru sau preferata mea, tipologia. Si mai sunt. Si inevitabil, vin si la pachet cu dezamagiri. Dar cred ca e important sa incerci sa tratezi cu o oarecare indiferenta, chiar cu umor, situatiile pe care nu le poti schimba si in care ti se pune o stampila pur si simplu. Sau daca crezi ca pot fi schimbate, da-ti timp, in primul rand tie, sa o faci.

Ce te-a invatat actoria

Pana la 29 de ani, cand am facut acesta schimbare, am trait practic intre patru pereti, pe pilot automat. Astfel ca, odata cu acest pas, am simtit ca o iau de la zero, cu mine. Am invatat sa ma ascult, sa ma inteleg, sa nu ma mai cert si sa fac misto de mine.

Am descoperit ce inseamna sa asculti cu-adevarat pe cineva, mi-am dat voie sa gresesc si sa nu-mi fie teama de “nu stiu”. Devenind actor, am resusit sa demitizez o parte din fricile cu care ma lupt si simt ca am devenit mai curajoasa si mai constienta de mine si de ceea ce pot face cu viata asta. 

Pregatirea pentru roluri noi

M-am pregatit mai mult pentru film unde procesul este in mare parte individual. O vreme am cautat “reteta perfecta”. Astfel ca, din dorinta de a ajunge la un mecanism cat mai clar in abordarea unui text sau a unui personaj, separat de ceea ce am invatat in scoala, am incercat niste workshopuri si metode aici sau pe la alte scoli din afara. Am luat cate ceva de peste tot. Dar nu pot sa spun ca aplic tot ce am invatat.

De fiecare data incep cu textul. Il reiau in intregime de cateva ori si incerc sa fiu atenta la ce simt, la ce incep sa-mi imaginez, sau ce amintiri imi trezeste. Mai cred ca fiecare text sau scenariu te indruma spre genul de pregatire de care ai nevoie.

Documentarea poate include filme, carti, muzica, sport, poadcasturi, interviuri etc. Imi place foarte mult aceasta etapa. Uneori totul se naruie in fata indicatiilor regizorului, dar e in regula pentru ca toata aceasta pregatire iti ofera incredere si flexibilitate in fata camerei de filmat. 

Critici si reactii ale publicului

Voi face din nou referire la film. Daca nu sunt triviale, le urmaresc si le primesc constructiv. Nu pot spune ca ma influenteaza neaparat. Oricum momentul e consumat. Filmul a fost facut si tu ai servit cat ai putut de bine viziunea regizorului, iar daca regizorul este multumit de munca ta, restul conteaza mai putin. Reactiile pozitive ma bucura pe moment. 

Cum vezi teatrul romanesc

Il vad mai mult din pozitia de spectator. Si-mi place foarte mult ce vad. Din putina mea interactiune cu teatrul romanesc in calitate de actrita, pot spune doar ca ar fi frumos sa fie mai inclusiv, mai generos in castinguri sau concursuri si mai obiectiv.

O privire de ansamblu asupra cinematografiei romanesti

Observ ca se misca lucrurile. Se fac filme si seriale romanesti, se iau premii, se vorbeste despre scheme de ajutor de stat menite sa stimuleze productiile de film in Romania. Eu personal, in decurs de cativa ani, am dat o singura proba, pentru un serial romanesc. Mai des sunt solicitata pentru productii straine care se filmeaza aici. Mi-as dori sa fie invers. 

Reclame și branduri

Merg la castinguri pentru reclame. Daca ma identific cat de cat cu produsul si suma oferita e decenta, accept. Este o alta ramura a meseriei. Improvizezi, faci chestii la comanda, cateodata e distractiv, uneori te arunci in penibil. E si asta un exercitiu. Mai poate fi si un prilej de a lega relatii profesionale. Am facut campanii, video clipuri, reclame. De cele mai multe ori a fost o experienta ok.

Planuri, visuri si dorinte

Fetita mea in varsta de un an jumate m-a invatat sa iau lucrurile pas cu pas. Nu am neaparat o agenda. De cativa ani am inceput sa scriu, dar in ultima perioada ma dedic mai constiincios. Imi propun sa continui. Imi place. Sunt niste lucruri pe care as vrea sa le bifez. Teatru si filmul de scurt metraj pe care l-am scris si la care lucrez. Daca vin si alte proiecte...bucurie! 

Unde te vedem pe ecrane

Urmeaza sa joc doua roluri mai mici in doua scurt metraje. Pot fi vazute sau revazute o parte din filmele pe care le-am facut in trecut si care se gasesc pe Cinepub, Netflix sau Amazon.