[Radio Love] Robert Tache: Pentru mine radioul a fost intotdeauna emotie

S-a visat cosmonaut, dar s-a facut realizator de emisiuni pe undele aerului. Dragostea de radio si-a aratat primele semne la 15 ani in cazul lui Robert Tache, intr-o vreme in care doar ce aparusera primele statii particulare. Si primele emisiuni. Iar acestea nu semanau deloc cu ce ascultau ai lui la Europa Libera sau la postul national de radio.

A intrat in primul radio cunoscut, la care a lucrat din anii facultatii, dus de mana de Teo Trandafir. 2M+ se numea postul, iar aici a facut primul matinal din viata lui, alaturi de Mihai Cioceanu si Dragos Moraru. Astazi, s-a dus vremea radioului facut dintr-o camera mica, au palit intimitatea si misterul, dar a ramas ceva din magia trecutului. Asa crede Robert.

“Poate de un strop mai multa independenta ar fi nevoie acum la radio. Nu zic ca sunt politizate multe radiouri, da’ daca eu nu zic, nu inseamna cu nu e asa. Si oamenii, ascultatorii, au simtit asta. Si radiourile au fost taxate. Si de o intoarcere, cumva, la valorile de inceput ale radioului”

Vorbim astazi despre radio cu Robert Tache, realizator si prezentator al emisiunii Tache si Face de la Radio Seven.

Visurile de la 15 ani

Am inceput sa visez la radio imediat dupa Revolutie, in 1990, cand au aparut primele radiouri particulare. Avean 15 ani inca neimpliniti si mi se parea fascinanta povestea asta a oamenilor care vorbeau la radio. Nu semana ce auzeam acolo nici cu ce asculta tata in anii trecuti la Europa Libera si Vocea Americii si nici la radioul national.

Era libertate, parea ca nu sunt reguli si totusi autocenzura functiona de minune, poate chiar mai bine decat a functionat sau functioneaza acum. Adica oamenii care se apucasera de radio nu deschideau microfonul de dragul de-a se auzi. Era un respect pentru meseria asta pe care nu-l mai gasesti chiar pe toate frecventele.

Cea mai pregnanta amintire o am, culmea, cu Kirk, si cu celebrul lui Top National pe care il realiza in urma cu 30 de ani. Cred ca era la Fun Radio. Zic culmea pentru ca el este unul dintre motivele pentru care mi-am dorit sa fac radio, mi-a fost coleg in primul radio in care am pasit, 2M+, iar acum, aproape 25 de ani mai tarziu, suntem in continuare colegi la Radio Seven. Asta dupa ce ni s-au intersectat pasii si vocile si pe frecventele City FM.

Intalnirea cu Teo Trandafir

Era 1990, aveam 15 ani si speram sa fiu si eu intr-o buna zi ca baiatu’ (Kirk) de la radio. Si am fost. 6 ani mai tarziu eram student la Jurnalism la Hyperion si trebuia sa ne cautam un loc in care sa facem practica. Pentru ca nu visam altceva decat radio, am facut o lista alfabetica cu radiourile iar primul pe lista, firesc, a fost 2M+ :).

Acolo am dat nas in nas cu Teo Trandafir (caci radioul tinea de Tele 7 ABC) care-si facea veacul dupa matinalul de la tv in radio si cu care am avut asa… o chimie din primele secunde. Motiv pentru care m-a luat de mana si m-a dus la Cristin Tocan, directorul radioului din acea vreme. Care, la randul lui m-a dat in grija lui Mihai Cioceanu, realizatorul matinalului.

Chimia si cu Radio Seven

Apropo, Mihai e acum realizatorul matinalului de la Seven, semn ca unele lucruri chiar nu trebuie sa se schimbe. Si, ca tot a venit vorba de Seven, clar este proiectul cel mai apropiat sufletului meu. Daca vrei, e radioul facut dupa chipul si asemanarea mea, cu oamenii absolut minunati pe care mi i-am dorit in jurul meu si am reusit sa-i aduc.

E un melanj intre oameni cu experinta de zeci de ani in fata microfonului si voci mult mai tinere, si e bine ca e asa. Mihai Cioceanu si Alex Craciun la matinal (7 Dimineata), veteranul Bogdan Nicolescu de la 10 la Divers cu Sens, eu de la 13 la Tache si Face (apropo, numele de emisiune ii apartine lui Motzu Pittis din perioada in care realizam emisiuni la Radio 3 Romania Tineret la Radioul National si d-aia mi-e si foarte drag), de la 16 Kirk (cu celebra lui emisiune Paine si Kirk), Tibi Ursan cu Vorbe-n aer de la 19 iar Silviu Munteanu e presarat cumva prin week-end cu prietenii lui cu tot :).

Deci da, Seven e proiectul meu de suflet. Cat despre emisiune, ti-am spus, mi-e draga de la nume la structura caci povestesc in ea despre filme, despre chestii inedite, joia facem cantari live iar invitatii mei din restul saptamanii sunt absolut spectaculosi. E genul ala de emisiune in care iti vine sa intrebi cu entuziasm chiar si ca realizator “Si maine? Maine o sa fie la fel de misto sa vin la radio?”. Si, ce sa vezi, e.     

De ce radio, totusi, putea sa fie altceva

:) Nu mai stiu de ce radio. C-asa a fost sa fie, cred. Oricum, cand eram la varsta la care eram luat de falcute si intrebat “ce vrei puiule sa te faci cand o sa fii mare?”, n-am oscilat prea mult. Adica a fost o vreme cand ma visam cosmonaut ca de, Dumitru Prunariu, si chestia asta m-a tinut niste ani dupa care am descoperit radioul si asta a fost.

Am facut de-a lungul timpului si televiziune si presa scrisa da’ niciodata n-am renuntat la radio si nici nu m-am simtit nicaieri mai bine ca-n fata microfonului. Ma rog, acum, daca ma intrebi, tot n-as renunta la radio pentru nimic in lume da’ mi-ar placea sa apar 3 secunde intr-un film :). Mi se pare fascinant meseria asta de actor. Dar repet, n-as renunta la radio. Pentru mine radioul a fost intotdeauna emotie. Si mereu viu. Si cred ca inca e, indiferent prin cate schimbari a trecut.

Prima emisiune la radio

Prima-prima emisiune a fost cu siguranta un matinal facut la 2M+ cu Mihai Cioceanu si Dragos Moraru. Insa cu adevarat memorabila a fost o alta la care, culmea, am ajuns dintr-o intamplare. La un moment dat, undeva prin 1997-1998, Vlad Craioveanu a primit o oferta de-a pleca de la Activ FM la Pro FM si atunci, in anii aia, o oferta ca asta nu se rata, chiar daca plecai de azi pe maine.

Ceea ce Vlad a si facut motiv pentru care eu si Mihai Cioceanu am preluat tronsonul cu pricina cu singurul gand de-a nu lasa spatiul gol si a ne lamuri ce se va intampla cu emisiunea pe viitor. N-o mai lungesc. Am realizat impreuna emisiunea pana in 2001 iar in 1999 am primit Microfonul de Aur pentru cea mai bune emisiune interactiva. Culmea e ca si acum, la peste 20 de ani, sunt oameni care-si amintesc cu placere de Frontul de Est. E limpede c-am facut noi ceva bine.

Preocupari de început 

Radioul era curat. Ma rog, continua sa fie mai curat si azi comparativ cu ce se intampla la tv, pe online. Si era iubit. Si de noi, cei care lucram in radio, indiferent de radio dar si de ascultatori. Aminteste-ti ca la vremea respectiva nu aveai internet iar muzica si informatiile nu veneau din telefoanele mobile ca acum pentru simplul fapt ca ele nu existau.

Asa ca radioul era sursa de muzica si de stiri cea mai la-ndemana. Si nici prin cap nu ne trecea atunci sa manipulam, sa schimbam stirile dupa bunul plac al unora sau al altora. Eram fericiti ca facem radio. Unii mai suntem si azi.

Greseli in aer

Nenumarate :). Si eu si colegii mei. De la nume de artisti pocite la revista presei cu ziarele de acum o saptamana. De la interviuri nepregatite la celebra intrebare “ce planuri de viitor aveti”. Da’ niciodata atat de mari incat sa zic gata, e vremea sa plec acasa. Ca sa fii un bun realizator de emisiune cred ca in primul rand trebuie sa fii tu.

Inca mai cred, asa cum cred de peste 25 de ani si cred ca si mai abitir acum, cand ai toata muzica si toata informatia la degetul tau mare pe orice device pe care-l ai la-ndemana, ca oamenii asculta radioul pentru realizator. Pentru ce ai tu de spus. Si pentru cum o spui.

Brandul personal și omul de radio

Cred ca da. Nu stiu sa raspund la intrebarea asta. Am vazut ca si tine realizatori de emisiuni radio care si-au dorit cu tot dinadinsul sa isi construiasca un brand personal. Cei mai multi nici nu mai sunt pe radio acum. Sau nu ii mai cauta lumea. Sau…deci nu stiu cum e cu brandul. Eu cred ca el devine. Daca e sa devina.

Cand ma gandesc la oameni de radio cu adevarat mari, sa stii ca primul nume ce-mi vine in minte nu este al unuia care si-a construit/crescut brandul personal ci al lui Paul Grigoriu. Zeci de ani a fost vocea matinalului si a altor emisiuni de la Radio Romania. Si la fel de sigur iti spun ca noi, toti cei ce am visat sa facem o cariera in radio l-am ascultat cu sfintenie. Nu si-a construit un brand. A devenit. Ceea ce, cred eu, ar trebui sa fie idealul pentru fiecare dintre noi.

Subiectele care te preocupa acum si le discuti la radio

Hai sa-ti spun mai intai ce nu ma preocupa. Politica. Si mai nou virusurile si isteriile nationale sau internationale. Am devenit specialist in a evita povesti de genul asta. In schimb vorbesc despre filme, despre actori, istorie, promovez muzica românească aia buna, cu chitare, scriitorii, actorii romani, si in general cam toate chestiile care te fac sa ai o stare de bine.

Si oamenii cu adevarat interesanti. Intotdeauna emisiunea asta o sa aiba un microfon pregatit si o cana de ceai sau cafea pentru cineva care are cu adevarat ceva de spus.

Alte proiecte pe langa radio

O vreme a fost televiziunea. Pe urma o scoala de radio. Acum, din cand in cand ma gandesc sa termin de scris cartea de care m-am apucat. Poate la un moment dat.

Reclame, brand endorsment

Nu. Destul ca-mi aud colegii si prietenii pe toate reclamele de la televizor :). Ajungi sa nu-ti mai fie dor de ei.

O privire asupra radioului romanesc

Cred ca radioul romanesc e bine. Ma rog, poate c-ar fi si mai buna o mai mare diversitate da’ e foarte posibil sa vina si ea cu timpul. Stii cum e: fiecare dintre noi isi are muzica lui, adevarul lui, tipul lui de distractie. Si le cam gasesti pe toate pe diferite frecvente.

Stiu oameni care asculta Seven si Romania Muzical, asa cum altii asculta Rock FM si Seven si Chill FM sau Europa FM pe parcursul aceleiasi zile. Din nou, cred ca tine de realizator mai mult decat de muzica. Asa ca e bine ca exista Zu si Kiss si Guerrilla si Seven si Europa si SPT si Radio Romania si Virgin iar oamenii au de unde alege.

Schimbarea numarul unu e, cred eu, online-ul. Practic acum poti asculta orice radio de pe planeta. Toate sunt la un click distanta. Si tu trebuie sa fii acolo. A! Si contentul video. A devenit extrem de important. Oamenilor le place mult sa urmareasca emisiunile cu invitat, egal ca e vorba despre o trupa sau un actor/scriitor/ong-ist, in direct pe Facebook, YouTube, site. D-aia acum radiourile arata atat de bine. S-a dus vremea radioului facut dintr-o camera mica, undeva in vreo mansarda. Cred ca asta ma enerveaza :). Au disparut cumva si intimitatea si misterul. Dar ramane totusi un strop de magie. Si asta ma bucura.

Ascultatorul roman de radio

E mult mai prezent. Si el, ascultatorul, tot la un click distanta e :). Nu-ti mai scrie scrisori sa iti spuna ce i-a placut sau nu i-a placut. Commentul e fix acolo, in timp real. Stii cand ai facut bine si cand nu. Si e mult mai avizat. Mult mai informat. Mult mai prezent.

Cred ca oamenii asculta si unde ascultau inainte. In masina, la birou, acasa, in bucatarie. Pe ce ascult, aici intervine discutia si cred ca faptul ca radioul iti poate fi accesibil pe internet oriunde e un mare castig pentru noi. Dar si pentru ei. Asta apropo de schimbarile despre care ma intrebai mai devreme. Ce vor sa asculte? Uite, asta-i intrebarea aia de un milion :). Nu stiu :). Pot sa banuiesc. Si pot sa n-am dreptate. Dar clar, acum asculta fix ce vor sa asculte ca au de unde alege.

De ce este nevoie la radio

Poate de un strop mai multa independenta ar fi nevoie acum la radio. Nu zic ca sunt politizate multe radiouri, da’ daca eu nu zic, nu inseamna cu nu e asa. Si oamenii, ascultatorii, au simtit asta. Si radiourile au fost taxate. Si de o intoarcere, cumva, la valorile de inceput ale radioului.

Sa ne amintim, mai ales astia care facem radio de peste 20 de ani, de ce ne-am apucat de radio si de ce n-am migrat spre televiziune cand chestia asta era un trend. Si dupa ce ne amintim sa le spunem si celor ce au venit dupa noi. Ar fi frumos.

Cine a ucis radioul

:) Nimeni. Suntem mai vii ca niciodata. Ne-am adaptat la era digitala si la gadgeturi, cred eu, chiar mai bine decat televiziunea. Si daca ea n-a reusit sa ne ucida… altii n-au nicio sansa.

Radioul romanesc peste cativa ani

Daca m-ai fi intrebat acum 10 ani acelasi lucru, n-as fi prevazut nimic din ce se intampla acum. Iti amintesc ca eu fac parte din generatia care dadea muzica la radio de pe casetele pe care le derula cu creionul. Si uite unde suntem acum. Asa ca, sunt la fel de curios ca si tine sa vad unde ne duce viitorul. Dar sunt absolut convins ca va fi spectaculos.