[Cauzele influencerilor] Cabral Ibacka: Mi se pare că nu am puterea și nici căderea să spun că X e mai important decât Y. Așa că ajut efectiv cum pot

A înființat o asociație alături de care face multe fapte bune. O finanțează din sumele strânse prin campaniile din social media, dar și din fondurile familiei sale. Cabral Ibacka este dintre cei buni care își folosesc notorietatea pentru a duce ajutorul acolo unde este nevoie de el.

Este una dintre figurile publice care se împlică constant în campanii si cauze sociale, umanitare, civice. Cu eticheta de ”influencer” nu se împacă deloc, fiindcă i se pare un termen care a strâns toate conotațiile negative posibile în România, dar a lăsat pe dinafară treburile bune pe care le mai putea conține.

”N-am putut niciodată să decantez problemele. Mi se pare că nu am puterea și nici căderea să spun că X e mai important decât Y. Așa că ajut efectiv cum pot, în ordinea sosirii și în limitele de timp și de bani pe care le am. De-acum mulți ani, de când am început să mă implic, am învățat să-mi asum că nu am cum să le fac pe toate. Așa că fac cât pot” 

Cabral scrie, într-un stil amuzant și foarte relaxat, pe blogul său și pe Facebook, despre viața sa și activitatea în televiziune, despre fetița sa Namiko și toate locurile pe care le descoperă alături de ea și de Andreea. Noi povestim în continuare cu el, mai puțin despre prezența sa online și mai mult despre implicarea lui socială.

Începuturile în social media

Am început cu o tatonare cumva ciudată, pentru că aveam disciplina de TV și știam ce înseamnă conținut livrat pentru nevoile publicului, nu de dragul artei, dar nu mi-era deloc clar care este conținutul pe care aș fi putut să-l livrez, să-mi și placă și care să aibă și sanse să fie citit.

În timp am tot încercat, am inovat, am învățat, am și greșit. Dar cumva am reușit să strâng o comunitate foarte mișto.

Cum era atmosfera

Una liniștită și cumva monotonă. Aveai galeria celor care cristalizau public pe critică sau chiar hate. Și mai erau cei care încercau să informeze, dar fără componenta personală.

Ce-mi aduc aminte foarte clar este dorința de coalizare și de apartenență a celor care activau în online pe-atunci.

Drumul către influencer

Păi asta e, că n-am devenit influencer. :) Influencer ăsta e ceva atât de rău, încât am făcut tot ce-am putut să nu ajung acolo. În România e un termen care a strâns toate conotațiile negative posibile, dar a lăsat pe-afară orice treabă bună mai putea fi conținută.

Deci nu-s influensăr d-ăsta de care zici, hai să terminăm cu răutățile.:)

Etapele care te-au adus unde ești online

Mi-am făcut timp să scriu și am avut încredere în mine. Am învățat și am inovat cât am știut și cât m-a dus capul. Mi-am ascultat cititorii. Mi-am susținut punctul de vedere.

Dar au fost mai multe.

Mama, care m-a bătut la cap – și nu numai – ca să reușesc cumva să respect limba română. Și s-o folosesc cum trebuie.

Tata, care m-a învățat să-mi asum ce am bun și ce am mai puțin bun. Și să încerc să devin mai bun.

Și bunul-simț de a scrie despre orice, dar fără să mă dau vreun specialist în zonele în care nu sunt.

Am avut noroc și să atrag un public care să-și dorească mai mult și pentru el, dar și pentru mine. Și-atunci când am greșit au știut să mă corecteze fără să mă bruscheze, fără bullying ci cu candoarea unor oameni cu care am făcut gașcă.

Obiectivele

Nu am avut. Am vrut doar să comunic într-un fel pe care nu-l mai experimentasem. Și de-aici a evoluat foarte mult.

Oamenii care te-au inspirat

Nu cred că am o listă. Știu că am furat de pe la fiecare ce am simțit că are bun. Și, cumva, am înțeles de ce-mi place una sau alta și mi-am făcut update la soft.

Publicul lui Cabral

Depinde, e divers. Unii vin pentru informare pe unele zone în care mă pricep. Alții vin să râdă, sunt destule ocazii când scriu niște chestii cu care oamenii se amuză copios.

Câțiva vin pentru dezbatere, pentru că știu că nu-s genul de individ care bate cu pumnul în masă și-atunci poți discuta cu mine în contradictoriu fără teama de a fi atacat de mine sau de către alți cititori.

Programul tău de zi cu zi

Ăăă, iar depinde. În perioadă de filmări nu prea mai pot face nimic, și de blog mi-e aproape imposibil să mă ocup. Fiind emisiune zilnică pe post, tragem patru emisiuni ”Ce Spun Românii” pe zi. Asta înseamnă un efort măricel și mare consumator de timp.

În rest, n-am două zile la fel. Cumva trăiesc cu conștiența faptului că nu e timp de pierdut, așa că mă arunc cu capul înainte în toate demențele care-mi ies în cale. Se întâmplă să și irosesc timp din cauza asta, dar na, n-ai cum să punctezi 10 din 10 de fiecare data.

Și, totuși, o privire asupra influencerilor români

A, iar insiști cu influensăritul ăsta. :) Uite, o să-ți răspund simplu: nu simt că am timp să mă pun cu falca-n palmă și să-mi dau cu părerea pe marginea unui fenomen care oricum este foarte volatil și greu de cuprins în niște limite clare.

Eu cred cu putere că e un domeniu care se va curăța singur. E vorba de cerere și ofertă.

Dacă influencerii se vor dovedi viabili economic, atunci vor merge mai departe indiferent de mișto-urile și meme-urile care ne fac pe noi să hihi! Pe Facebook.

Cât despre o schimbare, cine-s eu ca să schimb orice altceva decât ce fac eu?

România la capitolul responsabilitate socială

A fost un salt foarte mare în ultima perioadă. Și cred că de la #noapteacahoții s-au convins și mai mulți să se implice. Cred că e nevoie ca cei care au nevoie de ajutor, indivizi sau ONG-uri, să fie învățați să comunice, să știe cum să ceară ajutorul. Așa s-ar împărți și resursele mai bine.

Cred că ar fi foarte tare dacă povestea asta cu voluntariatul s-ar lipi de sufletul mai multor oameni.
Și cred că e nevoie ca noi, noi toți, să învățăm să apreciem și să-i lăudăm pe care care fac ceva. Pentru că doar așa putem încuraja implicarea.

Responsabilitatea socială, o presiune din ce în ce mai mare

Da, cred că zici bine. Doar că mi se pare că presiunea asta ar trebui să existe doar în cazul companiilor. Pentru că în cazul oamenilor ar trebui ca inițiativa să pornească din om, nu să vină ca un răspuns la presiuni externe. Pentru că atunci implicarea ar fi reală și mult mai puternică.

Cum simți tu

Da, există presiunea asta. Și de cele mai multe ori e degeaba. Adică unii care nu fac mai nimic le reproșează altora care nu le sunt datori cu nimic că nu fac una sau alta. Când, de fapt, aici e vorba despre a face fiecare dintre noi, pe măsura puterii fiecăruia. Și de a fi apreciat pentru ce face, nu de a fi certat că lui X i se pare că s-ar fi putut face mai mult.

La mine e greu cu presiunea. Că sunt băiat simplu, din cartier, și reacționez foarte prost la agresiune. Sar imediat în ajutor, atunci când cineva mi-l cere. Fac din proprie inițiativă cam tot ce pot face pentru a susține și ajuta oamenii cu probleme.

Dar când se mai trezește câte un blambec să mă certe că i se pare lui că ar fi trebuit altfel, mai mult, mai repede sau mai știu eu cum, e trimis rapid la scara lui de bloc.

Cauze sociale susținute

De-a lungul timpului am susținut mai multe cauze în care am crezut și cred. La momentul ăsta lupt în continuare pentru copii cu probleme, copii instituionalizați și copii care provin din familii cu probleme financiare, dar și bătrâni la ananghie.

Dar fac asta în liniștea dată de o asociație pe care am înființat-o și o finanțăm în proporție de 99% eu și familia mea, nu publicăm mai nimic din acțiunile pe care le facem. Și finanțez asta din sumele strânse din campaniile de pe cabral.ro. Funcționează.

Public, de-a lungul anilor am susținut diverse cauze și strângeri de fonduri. Ultimele luni le-am dedicat mai ales spitalului pentru copii construit de Dăruiește Viață. E nevoie disperată de el, mi se pare incredibil că reușește o inițiativă pe care acum câțiva ani n-ar fi pariat nimeni.
Am investit destul de mult timp în inițiativa asta, ceva bani și multe idei nebune. De exemplu, Maki, unul dintre câinii noștri este primul animal care a donat bani pentru spitalul ăsta. :)

Cabral.ro

Ce cauze, campanii ți se par cele mai importante

N-am putut niciodată să decantez problemele. Mi se pare că nu am puterea și nici căderea să spun că X e mai important decât Y.
Așa că ajut efectiv cum pot, în ordinea sosirii și în limitele de timp și de bani pe care le am.
De-acum mulți ani de când am început să mă implic, am învățat să-mi asum că nu am cum să le fac pe toate. Așa că fac cât pot.

Mă duc și construiesc case pentru nevoiași ori cămine pentru copiii cu probleme alături de Habitat for Humanity.

Donez bani și susțin strângeri de fonduri pentru Dăruiește Viață. Susțin prin comunitatea mea și efort personal MagiCAMP și ZideBine. Donez sânge și fac apel cât de des pot pentru ca și alții să doneze sânge prin #doneazasangeconstant sau alte campanii.

Dar am înțeles acum mult timp că nu le pot face pe toate, așa că frustrarea asta n-o mai am. Mă enervează că nu pot face mai mult, dar încerc.

Cum ajung campaniile la tine: direct sau prin agenții

Toate cele enumerate de tine. Plus că le mai caut și eu. Adică avem mai multe organizații pe care le întrebăm noi de sănătate, atunci când putem face ceva pentru copii sau bătrâni.
Dar să nu crezi că mă implic în tot. Pentru că efectiv nu am timp, așa că sunt nevoit să mai și refuz din ele.

Acțiuni concrete și sprijinul comunității tale

Păi… am făcut ce a fost nevoie. De la pus mâna pe mistrie și până la condus dubele de marfă. De la donat câți bani am putut și până la a face apel către comunitatea mea. Să doneze haine, jucării ori sânge.

Am un public mișto, care nu vorbește mult, dar face.

S-au strâns cantități impresionante de haine și alimente, s-au strâns bani, s-au donat mulți litri de sânge, s-au construit case și s-au reparat destine, și asta doar pentru că am avut norocul să se strângă alături de mine niște nebuni care cred că binele îl facem noi, nu vine de sus.

Cabral.ro

Planuri de implicare

Fac la fel ca și până acum, banii din reclama din blog merg către asociația de care-ți spuneam, susținem copii și bătrâni cu probleme. Îi ajut pe oamenii ăia cu ce pot ca să termine spitalul. Și mărim proiectul, o să vezi, e nebunie completă. Și, pe lângă, ajutăm și ce mai apare.