[Spre Gopo] Povestea romanului care a strabatut lumea pe jos, spusa de Anton & Damian Groves: Era istoria perfecta a unui erou necunoscut

In 1910, un roman pe nume Dumitru Dan a stabilit un record mondial traversand pe jos 100.000 km prin toata lumea. Nu stiati asta, nu? Nimeni nu prea ii stie povestea, de altfel: a murit singur, in anonimat, in 1980. Aventurile lui i-au inspirat insa pe fratii Anton si Damian Groves. Un prieten le-a povestit istoria lui Dumitru si ei au transformat-o in scurtmetrajul Opinci, care este nominalizat la Gopo. 

Ne-am dat seama imediat ca trebuie sa aflam mai multe, sa cautam un unghi de abordare. Am cautat-o pe fiica lui Dumitru Dan, Steliana – o doamna in varsta, fragila, dar extrem de lucida si amabila, care ne-a istorisit toate aventurile tatalui ei.

 Au fost surprinsi sa afle ca nimeni nu i-a crezut povestile. Asa ca s-au hotarat sa spuna ei istoria acestei calatorii. Au ales sa o faca prin animatie, singurul mod prin care ar putea recrea splendoarea locurilor lumii din 1910. Care a fost cea mai grea parte in realizarea Opinci, cum a inceput drumul lor in regie, despre scurtmetraje, premiile Gopo si povesti, puteti citi mai multe in randurile de mai jos:

Inceputul in regie 

Am fost interesati de industriile creative de la o varsta frageda, avand parte de parinti artisti. Eu (Anton) am fost atras de ilustratie si visam sa devin artist de benzi desenate, iar Damian dorea a devina architect. Planul meu s-a schimbat cand am castigat o competitie de film pe baza unei povesti pe care o desenasem.

Mi-am dat seama ca benzile desenate pot reprezenta schitele pentru film. Si din acel moment am stiu ca asta vreau sa fac. Cred ca aveam vreo 17 ani. Intre timp, Damian isi rafinase talentul la desen, obtinuse o diploma in arhitectura la Londra, dar dispretuia lumea rigida a arhitecturii. Cautand o alternativa creativa, si-a indreptat atentia spre Romania, unde eu eram deja aproape de finalizarea primului scurtmetraj, in calitate de regizor. Am facut echipa si restul e istorie…

Etape de formare 

In primul rand, faptul ca eram doi frati inconjurati de creativitate de mici ne-a ajutat sa ne construim un gust estetic anume – am fost aproape tot timpul pe aceeasi lungime de unda, chestionand in acelasi timp fiecare dintre deciziile luate. Cred ca studiile universitare ne-au dat etica si perseverenta necesare in carierele noastre in film, respective publicitate. Ne-a luat mult sa decodam si sa exersam limbajul de cinema, de storytelling, si cred ca am invatat multe din practica si experienta, invatam si acum si vom invata mereu.

Scurtmetrajul nominalizat la Gopo 

„Opinci” este un scurtmetraj bazat pe o poveste reala pe care ne-a prezentat-o un prieten bun in urma cu 6 ani. E povestea lui Dumitru Dan – romanul care a stabilit un record mondial in 1910, traversand pe jos 100.000 km prin toata lumea, trecand prin tot felul de aventuri, pierzandu-si prietenii pe drum si sfarsind in anonimat in anii 80.

Era povestea perfecta a unui erou necunoscut – cineva care a facut ceva maret dar n-a primit niciodata recunoasterea acestui lucru. Ne-am dat seama imediat ca trebuie sa aflam mai multe, sa cautam un unghi de abordare. Am cautat-o pe fiica lui Dumitru Dan, Steliana – o doamna in varsta, fragila, dar extrem de lucida si amabila, care ne-a istorisit toate aventurile tatalui ei.

Am fost surprinsi sa aflam ca nimeni nu i-a crezut povestile, mai ales pentru ca experientele lui despre calatorie si descoperiri culturale nu se potriveau cu retorica epocii comuniste. Odata cu interviul Stelianei, ne-am dat seama ca putem spune povestea din perspectiva ei si astfel am ales cele mai importante momente ale calatoriei lui Dumitru pentru scurtmetraj.

Urmatorul pas a fost sa alegem mediul, modalitatea de realizare. Era imposibil de recreat splendoarea locurilor lumii din 1910, asa ca solutia noastra a fost animatia. 

Cea mai grea parte

Au fost multe momente dificile pe parcursul procesului de animatie, mai ales ca spre final aveam doua povesti individuale, paralele, fiecare cu stilul sau de animatie. Cea mai mare provocare a fost partea de stop motion, fiindca in ce priveste animatia 3D eram increzatori (avand alaturi o echipa talentata de la Framebreed si Fatfox).

Insa, nu aveam experienta in animatia de papusi, asa ca dupa un test esuat, am cautat alte solutii, iar producatorul nostru asociat Lukas Thiele ne-a sugerat tehnica pixelarii – animatia cu oameni. Asta a deschis drumul spre alte provocari, dar era solutia de care aveam nevoie si care a salvat filmul.

Primul scurtmetraj 

Primul scurtmetraj care a avut un impact definitoriu asupra noastra in copilarie a fost de fapt un videoclip – e vorba de „Thriller” al lui Michael Jackson. Cu o naratiune complexa, muzica extrem de captivanta si efectele speciale uimitoare pentru acea epoca, acest clip ne-a dat pe spate.

Ce au special si unic scurtmetrajele 

Un scurtmetraj te poate transporta, intr-un interval scurt de timp, intr-o cu totul alta lume, avand potentialul unui impact ce rezoneaza dincolo de timpul de vizionare. Scurtmetrajele reprezinta deseori inceputurile autorilor, cautarile lor pentru stil si forma, fiind precursoarele filmelor de lungmetraj.

 Cred ca exista o reticenta in ce priveste filmele de scurtmetraj. Doar pentru ca in cazul multora durata impiedica un impact durabil sau pentru ca reprezinta un mediu populat de cineasti debutanti, treci prin multe filme proaste pana gasesti unele bune. Dar cred ca Romania si intreaga lume, de fapt, a gravitat in jurul filmelor scurte de la aparitia internetului si in multe cazuri sunt acum printre favorite. 

In ce priveste productia de scurtmetraje din Romania, cred ca suntem intr-un punct bun. Desigur, e loc pentru finantari si idei mai bune, dar pana acum am reusit sa ajungem la un nivel inalt. Nu s-ar putea exemplifica mai bine decat prin succesul co-scenaristului „Opinci”, Bogdan Muresanu, si al filmului sau minunat si multi-premiat „Cadoul de Craciun”, care a fost pe lista scurta la premiile Oscar in acest an.

La Gopo 

Multi le considera Oscarurile romanesti, iar pentru noi nominalizarea reprezinta o deosebita onoare, mai ales ca Ion Popescu-Gopo a fost in primul rand animator exceptional. Cred ca ar fi foarte fericit sa stie ca, pe langa succesul filmelor live action Romania ne facem remarcati si in animatie.