[Act & play] Ana-Maria Guran: Simt ca arta trebuie luata mai in serios

La doar 17 ani a jucat primul sau rol principal, o adolescenta rebela, in lungmetrajul ”Lumea e a mea”, debutul regizorului Nicolae Constantin Tanase. Ana-Maria Guran a fost si nominalizata pentru aceasta partitura la Premiile Gopo. Nu a castigat la categoria ”Cea mai buna actrita in rol principal”, dar a luat premiul pentru ”Tanara speranta”.

Ana-Maria a descoperit ca vrea sa fie actrita din ultimul an de generala, atunci cand a intrat intr-un spectacol al scolii, pe cand cauta tot felul de activitati care sa ii potoleasca setea de a intelege mai bine viata, de a o simti. Vine din orasul Campina, iar astazi este masterand al UNATC si aproape de a fi actrita cu acte in regula.

”Ajungi sa citesti atat de multe piese si sa gasesti tot felul de personaje. Personaje inspirate din viata reala si cumva lumea din jurul tau incepe sa fie altfel, incepi sa vezi lucruri, pe care poate nu le vedeai la inceput”. 

Povestim cu Ana-Maria Guran despre provocarile meseriei, despre teatru si film, din perspectiva unei foarte tinere actrite. Care, desi este la inceput de drum, s-a lovit deja de piedicile sistemului si crede ca arta ar trebui mai mult sustinuta.

Cum ai ajuns actrita

Am 24 de ani si m-am nascut in Campina. Undeva prin clasa a opta am intrat intr-un mini spectacol in limba engleza la scoala si am avut un sentiment ca asta imi doresc sa fac. Am cautat mereu o activitate care sa imi satisfaca nevoia de a simti lucruri, de a intelege lucruri. Imi doream sa simt tot ce este posibil de simtit fara ca eu sa fiu eu. Sa pot intelege lumea din jurul meu. Fara ca eu sa fiu neaparat eu. 

Foto: Alex Galmeanu

Dupa ce am avut norocul sa iau castingul de la ”Lumea e a mea”, am dat si la faculatate. Florin Zamfirescu a fost dirigintele nostru de an. Aveam 19 ani si mi se parea foarte frumos ca, in sfarsit, sunt printre si mai multi oameni care au aceleasi interese ca si mine. Am inceput cu joculete si mai apoi cu texte.

Usor, usor am inceput sa invat lucruri noi si sa imi dau seama ca actoria este plina de momente in care poti sa inveti, sa te dezvolti si sa te perfectionezi. De la proiect la proiect incep sa simt cum perceptia mea se schimba si cum parca mai deblochez cate un nivel. Ca in jocuri. Experienta se aduna. 

Viata de actor in Romania, o privire de ansamblu 

Este greu. Dar nici nu imi mai dau seama ce sa spun. In mare parte imi gasesc de lucru si am avut si noroc de oameni extraordinari care au avut incredere in mine. Daca ar fi sa vorbesc despre schimbari nu as sti exact ce sa spun. Momentan sunt intr-o cautare de sine si incerc si eu sa descopar ce e bine si ce e rau. 

Primul personaj

Primul personaj in mediul profi a fost Larisa din “Lumea e a mea” regizat de Nicolae Constantin Tanase. Aveam 17 ani cand am inceput filmarile. Am avut sentimentul pentru prima oara in viata mea ca sunt in locul potrivit, alaturi de oamenii potriviti. 

Oameni cu care ai lucrat

Am lucrat cu Nicolae Constantin Tanase (lungmetraj – “Lumea e a mea”),Bogdan Theodor Olteanu (un spectacol si un lungmetraj – “Taximetristi” si “Mia isi rateaza razbunarea”), Horia Suru (spectacol- “Viata plicticoasa si prea plina a visatorului Francois”), Emanuel Parvu (spectacol – POVESTE DIN PATRIA NOSTRA) Vlad Paunescu (lungmetraj – “Scara”). Am lucrat cu oameni foarte diferiti ceea ce a dus inevitabil spre a invata lucruri variate. Lucru care pe mine ma bucura si m-a ajutat sa ma formez avand posibilitatea sa vad lucrurile din mai multe puncte de vedere. 

”Lumea e a mea” a fost un moment foarte frumos din viata mea. Aveam 16 ani cand Nae m-a intrebat daca vreau sa vin la casting. Imi doream foarte mult sa imi gasesc drumul si faptul ca am luat acest casting m-a ajutat sa merg intr-o directie. Nae este minunat si in continuare suntem prieteni. Am lucrat foarte bine si, desi eram o pustoaica, a stiut cum sa ma trateze ca pe o colega, lucru care ne-a ajutat pe amandoi sa facem proiectul impreuna.

Chestia e ca eram asa ca o mini-familie, porniti sa ducem proiectul la capat si pusi pe munca in orice situatie. A ajutat mult lucrul asta.

Cu Bogdan am lucrat prima oara la spectacolul “Taximetristi” (spectacol care mie imi este foarte drag si pe care astept tot timpul sa il joc de parca e prima oara). Pe Bogdan il consider un om de incredere si unul din putinii oameni cu care rezonez atat de mult. Pentru mine este o placere sa lucrez cu el si asa m-am simtit si cand am filmat pentru ”Mia”. Ma trezeam si plecam la filmat ca si cand plecam la distractie.

Spectacolul de la Excelsior nu se mai joaca, din pacate. Dar a fost o super experienta. Eram multi si totul a fost fara vorbe, aveam multe de retinut pe miscare si trebuia sa ne racordam unii la altii ca sa fie vibe-ul asa cum trebuie.

”Poveste din patria nostra” inca se joaca si a fost unul din proiectele alea in care te legi si conectezi foarte mult cu partenerii de joc. O parte din ei erau prietenii mei de ceva timp, iar altii au devenit pe parcurs si asa au si ramas. Pana acum am avut experiente din care am tot invatat diverse lucruri.

Una din experientele astea a fost lucratul la proiectul lui Vlad Paunescu. Ne-am inteles foarte bine si desi pe set erau oameni cunoscuti am avut si oportunitatea sa ma intalnesc cu oameni cu care nu am mai vorbit pana acum. Nu dau spoiler, asa ca restul o sa vedeti cand apare. Ceea ce am uitat sa spun este ca sunt acum anul II de master si tocmai ce am scos ”Unchiul Vania”, alaturi de distributia mea, sub indrumarea doamnei profesoare Tania Filip. Se joaca la scoala si eu consider proiectul asta unul la care am depus mult efort si multa emotie. 

Greutatile meseriei

In viata exista foarte multe feluri de oameni asadar foarte multe feluri de a gandi. Mereu intampini ceva nou sau diferit de tine. Important este sa incerci sa intelegi si sa nu te comporti urat. Acelasi lucru trebuie sa vina si din partea altora fata de tine. In actorie este greu si cu proiectele este greu pentru ca nu mereu ai de lucru. 

Oamenii asteapta mereu ceva de la tine si in unele cazuri nu te potrivesti cu nevoile lor sau in alte cazuri mai triste cu tot felul de capricii sau cerinte nefondate pe care le au. 

Ce ai invatat din actorie

Odata cu meseria, am invatat sa am mult mai multa rabdare cu mine, am invatat sa am rabdare si cu altii mai ales cand merita si am invatat ca munca este cheia succesului daca iti doresti sa te perfectionezi.

Ajungi sa citesti atat de multe piese si sa gasesti tot felul de personaje. Personaje inspirate din viata reala si cumva lumea din jurul tau incepe sa fie altfel, incepi sa vezi lucruri pe care poate nu le vedeai la inceput. Poate fiecare meserie are un “defect profesional” si la actorie cred ca este faptul ca incepi sa analizezi foarte mult sau sa observi mult mai rapid ce se intampla in jurul tau.

Foto: Andrei Runcanu 

Nu cred ca termenul ”defect” este cel mai bun cuvant ales pentru ca nu este un defect, dar iti intra in obicei sa fii mai prezent si asta pe mine m-a ajutat si in viata de zi cu zi. 

Pregatirea pentru roluri noi

In primul rand citesc textul, usor usor il invat si mai apoi descopar nuante. Pentru fiecare personaj este un procesc oarecum diferit. Dar in principiu caut esenta si incerc sa gasesc rezolvari care sa curga natural si in concordanta cu firul comportamentului respectiv.  

Critici si reactii in social media

Citesc uneori ce scrie in media/ social media. Primesc criticile si incerc sa vad ceea ce ma poate ajuta, dar cu grija de a sustine ceea ce cred ca a fost bine la mine. Este important sa crezi in tine, dar si sa ai puterea sa asculti pareri.  

Foto: Andrei Runcanu 

Ce ar putea fi mai bine in teatru

Lucrez mai mult in teatrul independent si asta imi place pentru ca imi ofera o libertate mai mare. Cred ca mereu exista loc de mai bine. Eu simt nevoia de mai multe idei noi si de mai multa nevoie de deschidere. 

Cand spun ca simt nevoia de mai multe idei ma refer la faptul ca mereu mi-a placut sa fiu deschisa la schimbare si am si simtit mereu nevoia de upgrade personal si  nevoia de a invata constant.

Loc de mai bine este peste tot in general. Arta trebuie sustinuta. Spun asta si pentru ca din asta ar trebui sa traim noi artistii, dar si pentru ca nu e o munca oarecare. E greu si implica mult efort psihic. Ceea ce ajunge in fata publicului trece prin diverse procese, zile si nopti de ganduri si indoieli, ore putine de somn, etc. Simt ca arta trebuie luata mai in serios.

Produsele artistice de calitate trebuie sa existe pentru ca aduc un plus celor care ajung la ele. Nu mai spun ca prin multele forme de arta se pot explica lucruri sau probleme la nivel global, dar cu ajutorul artei reusesti sa iei si pauza de la realitate cand ai nevoie.

Dar in cinematografia romaneasca 

Cred ca nevoia de idei noi si deschidere se aplica si aici. Abia a inceput 2020, dar cred ca exista sansa sa apara proiecte noi si diferite de ceea ce a fost pana acum. Nu stiu ce va fi sau cum va fi, dar am incredere in cei care apar acum. Am incredere in colegii mei, simt ca suntem pusi pe munca, asa cum poate si altii mai mari ca noi au fost si ca poate o sa reusim sa aducem si noi ceva bun in lumea asta. Fac actorie de la 17 ani si la inceput totul a fost nou si fresh pentru mine, cu timpul am invatat alte  lucruri  si am realizat ca de la an la an imi vin idei noi si ca daca sunt atenta in jurul meu o sa gasesc mereu ceva de facut, o sa gasesc mereu un subiect de analizat. Inca sunt in proces de cautare si descopar lucruri.

Reclame si branduri

Am facut o singura reclama si anume la KFC. Am lucrat cu o echipa super misto si totul a mers foarte bine.  A fost o mini serie online. Nu a fost tocmai  o reclama, cat mai degraba o poveste (un serial). Conteaza foarte mult daca este de calitate produsul final dupa filmari. Rezultatul filmarilor. Cred ca asta este o conditie. Sa fie facut cum trebuie. E bine sa cauti sa vezi ce a mai fost facut inainte si sa pui orice fel de intrebari ai. 

Planuri, visuri si dorinte

Imi doresc sa scriu mai mult, sa ajung sa joc mereu in proiecte de calitate si in proiecte pe care chiar mi le doresc. Vreau sa continui sa lucrez cu oamenii buni si talentati. Poate candva imi voi putea face propriul proiect.  

Unde te vedem in perioada urmatoare

Taximetristi la Teatrul Apollo, POVESTE DIN PATRIA NOSTRA la TNB, Unchiul Vania la UNATC si cele doua filme la care am lucrat anul trecut si care sa vedem cand o sa iasa.