Cum se comporta omul in intimitatea lui? Ce dorinte ascunse are cand e singur in fata oglinzii si ce personaj devine fiecare? Cam astea ar fi pe scurt gandurile ce au inspirat scurtmetrajul de fashion lui Gabriel Juduc, This is Marta, disponibil de cateva luni si aici, dupa ce a parcurs un circuit de festivaluri internationale si locale.
Gabriel Juduc a apucat greu pisica de coada, in sensul de a lucra si ceva pentru el. Cand o sa vezi si al doilea film la care lucreaza Gabriel o sa intelegi ca partea de mindfuckness e destul de importanta in povestile lui. Si ca lucrurile mari se intampla si atunci cand ai personajul potrivit, fie ca-l cheama Don Giapo sau Marta.
"Nu-mi dau seama daca e un trademark al meu asta, mi se pare ca evoluez continuu si caut tot timpul sa imi ridic singur stacheta. Spre exemplu, cand am facut al 2 lea film My family and I, stiam exact ce urmaresc. Povestea pe scurt a filmului este despre ce ne spun parinti cand suntem mici si ce devenim ca adulti", Gabriel Juduc, regizor.
Altfel, sub numele de PacificoTV, numele casei de productie sub care “taie chitanta”, Gabriel Juduc, a lucrat sute de proiecte comerciale, ultimul fiind campania Children's Day pentru Regina Maria. Si nu l-ar deranja daca macar o parte din nebunia lui din film ar trece si in proiectele de la multinationale.
Ce pisici te-au inspirat în This is Marta
Cumva, am Pacifico.tv de prin 2014 si am facut foarte multe proiecte corporate de video content, commercial, tutoriale, testimoniale etc. si am realizat undeva prin 2018, ca in toata aceasta perioada nu facusem nimic pentru mine. Intrasem intr-o zona foarte comoda, aveam proiecte, aveam si timp, dar nu am facut nimic relevant pentru mine, ceva care sa ma reprezinte. Si de aici am pornit.
A fost un context de imprejurari, cum se intampla de cele mai multe ori. Cauti niste chestii care sa te inspire si apoi se rezolva de pe o zi pe alta. Asa a fost si cu This is Marta. Lucrasem cu Marta Marghidanu pentru un tutorial de make up, o chestie corporate si o aveam in minte caci voiam sa lucrez cu ea. Facusem zeci de tutoriale si lucrasem cu multe modele, dar dintre toate Marta era cea mai speciala, e un super personaj. Si astfel am scris un scenariu fix pe profilul Martei. Cel putin asa cum o vad eu.
Care e povestea scurtmetrajului
In perioada aia, eram interesat de cum ne comportam cand suntem singuri cu noi insine in casa sau in mintea noastra. Cum ne vedem si ce facem noi in intimidate. Cumva cand suntem in prezenta altor persoane, incercam sa fim amuzanti, sa ne facem placuti in functie de ce interes avem, dar cand suntem singuri in mintea noastra nu mai avem nicio cenzura si facem chestii pe care nu le-am povesti nimanui niciodata. Practic am fi 2 persoane. Si facem chestiile astea constant pe tot parcursul vietii, nu doar cand suntem copii. De fapt, cand ar trebui sa ne descriem, asa ar trebui sa incepem, sa povestim cum suntem noi in intimitatea noastra.
Si practic am legat This is Marta de ideea asta si m-am gandit la cum s-ar comporta Marta in intimitatea ei, si nu am vazut-o altfel decat ca pe o pisica.
Cum a mers filmul in festivaluri
Initial ma gandeam sa fac doar ceva pentru mine si apoi sa postez pe insta. Nu aveam niciun plan serios in sensul asta. Dupa ce am finalizat scenariul am inceput sa imi adun echipa. Intai cei de la MRA mi-au confirmat-o pe Marta si alte cateva modele. Apoi impreuna cu Tudor Cioroiu (Format Film) am inceput sa legam echipa in jurul acestui proiect. Toata lumea zicea ce este marfa scenariul si toti voiau sa lucreze cu mine. Ok, am zis! Editarea am facut-o cu Andrei Balasoiu (editor) si abia atunci mi-am dat seama ca filmul asta nu poate fi postat doar pe Instagram si ca trebuie sa incerc cu el prin festivaluri.
Si aici vine lipsa mea de experienta pe ce inseamna partea asta de festivaluri, asa ca am inceput sa-l trimit la festivaluri mari, cum ar fi Sundance, SXSW, Tribeca, chiar si la Cannes. Dar din pacate nu am luat in considerare faptul ca filmul meu este un …. nu stiam ce este. Pare ca e un film portret dar este fictiune, e un pic experimental, un pic suprarealist, un pic fashion film si astfel am pierdut vreo 7-8 luni de zile asteptand feedback-ul de la fest-uri astea si toate au fost “rejected”.
Astfel am realizat ca filmul meu este un fel de creative narrative pe fashion si am inceput sa-l bag in festivaluri de fashion film si acolo au inceput sa se intample lucrurile. Intai am fost la Bucharest Fashion Film Fest si apoi am mai ajuns cu el la alte 4, 5 festivaluri, toate de fashion. Ce a fost marfa e ca am fost in San Diego, in SUA, in La Jolla, unde am avut parte de o experienta super interesanta, dar totusi o experienta superficiala.
Festivalul era undeva in TOP 5 pe Fashion Film, cu vreo 20 categorii de premii, foarte multa lume, foarte oficial totul. Inaintea proiectiei aveai un speech, dupa care un mini interviu cu host-ul de acolo, apoi aveai intalniri cu producatori de film iar dupa-amiaza era gala de premiere unde aveai parte si de experienta de Red Carpet. Experienta aia de o vezi doar la Oscar, cu foarte multi paparazzi. A fost marfa!
Te atrage zona mai sick din film
Nu stiu, nu imi dau seama. Imi plac subiectele care intr-adevar poate iti dau un fel de mindfuck si unde ma joc destul de mult cu extremele. Nu-mi dau seama daca e un trademark al meu asta, mi se pare ca evoluez continuu si caut tot timpul sa imi ridic singur stacheta. Spre exemplu, cand am facut al 2 lea film My family and I, stiam exact ce urmaresc. Povestea pe scurt a filmului este despre ce ne spun parinti cand suntem mici si ce devenim ca adulti. Pentru proiectul asta am cautat in primul rand un personaj care in viziunea parintilor nostrii ar fi fix in extrema cealalata. Adica, nu si-ar imaginea vreodata sa aiba un astfel de copil. Si asa l-am gasit pe Don Giapo si care intr-un fel a adus elementul de mindfuck al filmului. Probabil ca nu as fi reusit sa fac treaba asta daca as fi folosit un alt personaj.
Oricum, asta e zona in care ma simt cel mai bine. Eu ziceam ca filmul asta e mai hardcore, dar aratandu-l la niste oameni, toti mi-au zis doar ca e foarte frumos, nicidecum mindfuck sau hardcore.
Asta e aplicabil si in reclame sau clipurile pe care le faci?
Acolo mai putin... E mai greu cumva sa scoti niste manageri de multinationala din zona lor de confort, unde pentru ei totul trebuie sa arate ca toate celalalte proiecte. Totul trebuie sa fie bine, safe... Am mai incercat niste varatiuni mici, sa le aduc mai spre stilul meu, dar e greu de explicat, nu pot sa zic ca am reusit. In momentul in care tu esti creativ si vorbesti cu cineva analitic, si ii povestesti cum va fi camera hand held, ca vei filma in stilul The Office, si cu zoom si miscare de camera. Ei, in momentul ala, cel analitic nu o sa inteleaga foarte bine vizunea ta. Intr-adevar s-au schimbat un pic lucrurile acum, ca e mai usor sa le arat This is Marta ca ei sa isi poata vedea proiectul intr-un altfel de context vizual.
Noul val de regizori
E marfa ce se intampla in Romania, desi noi mai avem foarte mult pana sa ajungem la nivelul tarilor din vest, unde intr-adevar se intampla niste chestii cu adevarat minunate. Acolo se reinventeaza tot ce inseamna commercial, music videos. Tot. Sa te uiti la Nur Casadevall cu “How to be a mermaid” si o sa te convingi de treaba asta. Cat despre Romania, cred ca am fi mai multi, daca agentiile si corporatiile ar fi mai curajoase sa dea mana libera unor astfel de creativi. Asa cred ca am evolua mai repede si in plus am avea la televizor, pe online sau prin festivaluri niste productii marfa si mai ales memorabile.
Sunt cativa regizori si creativi din Romania pe care ii urmaresc. In general oameni care sunt conectati la ce se intampla in vest si care stau foarte bine pe vizual. Spre exemplu imi place foarte mult ce face Raya Al Souliman si Horatiu Sovaiala. Au facut impreuna niste chestii marfa.
In concluzie, exista o generatie de regizori marfa care au nevoie de agentii si multinationale care sa aiba curaj sa faca chestii marfa.
Pacifico.tv, ce ai facut cu el pana acum?
E casa mea de productie si cand dau fail din punct de vedere creativ, scot Pacifico la inaintare :)
E labelul sub care lucrez cu agentiile si cu multinationalele cu care am contract si unde am facut de toate, de la content pentru social media pana la reclame, clipuri, sute de proiecte. Aici as adauga legatura pe care o am cu Tudor Cioroiu si cu Andra Mirea de la Format Film si unde noi lucram impreuna toate proiectele astea. Suntem foarte conectati si ne este usor sa lucram impreuna.
Sunt foarte multe proiecte pe care nu ti le-as arata, dar sunt si cateva care sunt marfa si ma bucur ca mi-au iesit bine. Unul dintre ele, este cel pe care l-am facut pentru Regina Maria, prin agentia CAP – Children’s Day 2019 Campaign.
Bugetele din reclame
E o lupta continua pentru eficientizarea costurilor si toata lumea vrea sa faca din ce in ce mai mult content video, pentru ca asta e vitorul. Spre exemplu daca o multinationala si-a bugetat in 2018, 100 000 de euro ca sa faca 4 spoturi, in 2019 a avut tot 100 000 de euro, dar voiau sa faca 10 spoturi. Cam asta sunt discutiile despre bugete. Din punctul meu de vedere, asta este si motivul pentru care calitatea productiilor video este destul de scazuta. Facem foarte mult mass production si foarte putin high-quality.
