[Noile dialoguri] George Buhnici: Ne-am intors cumva din nou la radacini, oamenii urmaresc din nou oameni

Suntem intr-un restaurant. Iti comanzi mancarea de pe Ipad-ul-meniu, in timp ce rasfoiesti o revista care apare doar in editie print, pentru ca fondatorii ei refuza sa se adapteze realitatii digitalizate. Ai spune ca lumea e intoarsa pe dos. Este. Ca un film vertical de pe IGTV, care probabil a ajuns in formatul asta pentru ca primii utilizatori n-au stiut sa intoarca telefonul si au postat cum le-a venit la indemana. Si cand s-au adunat multi, a devenit un curent. Si cand a devenit un curent, au preluat-o si creatorii si au implementat-o.

Suntem intr-o Tesla. Cu George Buhnici. Si vorbim despre cum poti sa creezi continut original, intr-o lume intoarsa pe dos. Intr-o lume polarizata de o generatie tanara cu algoritmii social media la ei, dar cu o nevoie de profesionalizare, si creatori de continut cu experienta, dar straini de digital. Unii au metoda, ceilalti au know-how-ul.

Suntem intr-un hub. De fapt, vom fi in curand, asteptam inaugurarea. Pentru ca asta e raspunsul lui George si a echipei lui de la Cavaleria, pentru creatia moderna. In care regulile mass-media din ultima suta de ani, nu mai sunt valabile. In care, majoritatea continutului e rezultatul unor acte de mimetism, iar profesionistii pot suferi de sindromul impostorului.

Pe George l-am prins la scurt timp dupa plecarea lui din televiziune. A dat o poveste scrisa, pe una nescrisa, in online. Pentru ca publicul lui era deja acolo. Si pentru ca schimbarea e un stil de viata. Iar cand prinzi pe cineva in mijlocul unei schimbari, sanse sunt sa ii surprinzi gandurile intr-un format raw. Iata, o parte din ele se indreapta catre volatilitatea actiunilor si perceptiilor umane, despre care am vorbit in partea a doua. Inainte insa, am facut-o despre noul hub, creatorii de continut si potentialul lor.

Hub-ul creatorilor de continut

Trebuie sa plecam de la o poveste simpla – ce este un hub? Este un loc in care aduci oameni cu un anumit potential pentru a-l accelera. Si hub-urile pana acum, erau folosite mai mult pentru tech – start-upuri de tehnologie, aplicatii – si m-am uitat la toata povestea asta cu start-upurile de cand am facut emisiunea de tehnologie I like IT, si ca o curiozitate personala, si am inceput sa le inteleg rostul, pentru ca la inceput pareau niste cantine in care se intalnesc tot felul de baieti care pierd vremea de pomana cu cafeaua si laptopul langa, e foarte romantica chestia asta, sau foarte hippie. Dupa aia am inteles, ca oamenii tot trebuie sa se intalneasca fata in fata, oricat de avansata e tehnologia, pana la urma, orice idee ai avea tu, pana nu o validezi cu alti oameni nu merita sa te apuci de ea la modul serios. Adica eu nu cunosc niciun produs care sa fi dat lovitura facut de cineva in garaj singur, si sa fi iesit cu el in cutie. Deci m-am uitat la toata chestia asta, si am zis ok, functioneaza pentru tehnologie, baietii astia se strang la un loc, gasesc unii care gandesc ca ei sau cineva care ii poate ajuta sa dea un spin diferit, si pot crea ceva impreuna. Cum am putea folosi chestia asta pentru content? Pentru ca stim cu totii ca avem o mare lipsa de content pe piata de la noi, e foarte putin content real, autentic, cele mai multe lucruri de la noi, pe digital cel putin, sunt creatii ale unor oameni care se inspira de la alti oameni.

In echipa avem numai oameni cu multa experienta, foarte putini sunt cruzi. Ne-am intrebat de ce au succes? Pentru ca s-au adaptat la platforma. Si atunci, cum facem sa creem? Ori sa luam oameni cu multa experienta sa ii adaptam la platforma, ori ii luam pe cei adaptati la platforma si ii profesionalizam. Stii ca e un clash, un generation gap urias, intre tinerii creatori, oportunistii momentului, care stiu sa foloseasca tehnologia, algoritmul, click-bait-ul, ce e pe val acum pe TikTok, cum faci sa folosesti aceasta adaptabilitate fantastica, si cum faci cu cei care chiar stiu cum se face o bucata de continut, fie ca vorbim de o stire, un documentar, un film, muzica, cum faci sa ii ajuti intr-un fel in care contentul lor sa ajunga la cat mai mult oameni. Unii au metoda, ceilalti au know-how-ul. Dar nimeni nu le are pe amandoua. Si atunci, un hub asta ar trebui sa faca, sa puna la un loc oameni care sa stie chestii diferite si sa creeze impreuna lucruri care sa aiba mai mult succes decat daca le faci singur de acasa, din garaj.

Potentialul contentului

E rasaritul. La capitolul creatie moderna, acum e rasaritul. E ca in primele zile, saptamani, ani, cand a aparut bitcoinul. Deocamdata creatia la noi pe digital, e foate accesibila. Oricine poate crea, bariera tehnologica este aproape zero, poti crea content cu telefonul, iar platforma de distributie e gratis.

Insa, cum faci sa creezi continut autentic? Cum faci sa creezi ceva valoros, la care sa ne uitam inapoi, nu peste un an, ci peste o saptamana, si sa zicem, a meritat? Se consuma foarte mult timp si resurse pentru continut fara valoare, 99% din contentul de la noi e bullshit, si o stim cu totii, chiar si cei care il creeaza. Ei o fac dintr-un instinct de supravietuire, face ceva ce au vazut ca merge si atunci replica metoda asta pentru ca nu au know-how-ul sa faca ceva original.

Cum facem sa aducem originalitatea in creatie? Toate metodele astea, de a mai fura putina atentie, ne-au adus intr-o zona in care pana si profesionistii au intrat in sindromul impostorului. Cum facem sa aducem ceea ce e cu adevarat important, ceea ce vrea sa comunice un creator, in atentia publicului? Astia sunt zorii zilei. Povestea e inca nescrisa. Cand ajungem la amiaza si soarele o sa fie acolo sus, si vom sti ca asa cade lumina, pana cand ne lamurim, inca experimentam cu totii. Eu am avut un interviu azi cu Mihai Bobonete, care vrea sa isi faca o platforma a lui. Creatorii care au succes, isi dau seama ca nu se mai pot duce pe platforma altcuiva, isi creeaza propria lor platforma. De ce? Pentru ca nu ne mai identificam nici cu televiziunea, nici cu un post de radio, nici cu Youtube-ul, Facebook sau Instagram, ne identificam cu noi si comunitatea noastra.

Ne-am intors cumva din nou la radacini, oamenii urmaresc din nou oameni, dar toata energia platformei sta pe ei si ei amplifica totul, si daca au o zi proasta, platforma nu mai exista. Povestea asta este total impotriva tuturor regulilor pe care le stim din ultima suta de ani din mass-media. Cum faci sa le explici oamenilor ca nu mai merge nimic din ceea ce stiam, si cum facem sa creem valoarea? De asta zic ca e rasaritul. Si incercam sa gasim metode noi.

Eu am renuntat la televiziune nu pentru ca imi mergea rau, dimpotriva, eram lider de audienta, viitorul era scris pentru cativa ani. Dar pe termen lung era un clivaj. Instinctul meu de supravietuire antrenat si cu tehnologie, si cu creatie, si cu societate, si cu investigatie, imi spune ca acolo unde sunt oamenii, acolo trebuie sa merg si eu. Cred ca asta e forma cea mai eficienta in care ma pot duce dupa publicul meu. Asta imi spune instinctul, dar poti sa stii daca am dreptate? Poti sa sti ca nu se va intoarce televiziunea sau presa scrisa?

Uite, de exemplu stau de vorba cu cantareti, actori sau dj, care imi spun ca in era digitala, fac cei mai multi bani din concerte, din show-uri, in care se intalnesc fata in fata cu oamenii. Spre exemplu, Serban Pavlu, imi spunea intr-un interviu, ca e bataie pentru biletele la teatru, dar la filmele pe care le face, sala este goala. E impotriva paradigmei care se schimba, de unde stim incotro se duce? Toti experimentam, toti am plecat in toate directiile, parca suntem inapoi in vestul salbatic. Eu imi imaginez ca suntem pe o pajiste foarte verde si extinsa si toti suntem niste iepurasi care pleaca in toate directiile. Iar primii care au plecat sunt cei din trending, din Youtube, sunt cei care au inteles cel mai bine algoritmul, au intins-o repede pana la oaza si si-au pus tabara acolo. Si le merge, pentru ca au creat o comunitate in jurul lor.

Creatorii de continut. Minusuri

Creatorii cu foarta multa experienta nu sunt adaptabili. Refuza sa-si dea refresh. Refuza sa-si aminteasca de unde au plecat. Daca intrebi pe cineva cu o experienta ca mine, am plecat dintr-un cu totul alt loc de unde este astazi. Si atunci, de ce refuzi sa faci schimbarea inca o data, daca vezi schimbarea in fata ta? Am vazut oamenii foarte buni de presa scrisa, care refuzau ideea de a pleca in digital. Si in sens invers e la fel. Am vazut tot felul de start-up-isti care se duc in restaurant si daca vad o bucata de hartie zic ca trebuie sa dispara si meniul sa fie pe un Ipad. Vezi meniuri pe Ipad-uri in restaurant? Foarte rar. Deci incercam sa facem lucrurile pe dos.

Pe de-o parte cei cu experienta refuza sa invete lucruri noi, iar cei tineri nu se profesionalizeaza. Am discutii, spre exemplu, in Stream your Dream, e un program de mentorat, in care noi luam oameni in parteneriat cu Samsung si ii invatam. Sunt la inceput, le merge binisor, dar ei vor sa se profesionalizeze la locul de munca. Si ca sa nu se duca la facultate, sau sa faca ucenicie in nu stiu ce organizatie, intra cu noi in acest program. Am avut surprize cu oameni foarte talentati, cu un potential fantastic, care mi-au pus intrebari de genul – dar de ce sa intreb autoritatile despre subiectul poluarii, pentru ca eu stiu despre ce este vorba? Mi-a luat saptamani intregi sa conving un astfel de creator sa foloseasca principii jurnalistice in procesul lui de creatie. Asta este minusul mare in partea asta, oameni care nu se profesionalizeaza. 

Tema ta sociala

Ma preocupa volatilitatea in tot ceea ce facem. Totul este mai nesigur, ca niciodata. Ma preocupa nesiguranta. Aveam o discutie zilele trecute cu cineva cu care ma mai consult, despre sindromul impostorului. Am peste 20 de ani de experienta in meseria asta, dar am momente cand ma intreb ce caut eu aici. Toti avem acest sindrom. Oamenii se intreaba, chiar vine bitcoinul, sau, asta cu incalzirea globala nu cumva e o farsa? Totul pare discutabil, volatil. Toti alergam in toate directiile, nu mai avem un sens. Insa, asta este doar o aparenta. La modul realist, daca mai citesti o stire relevanta, o carte, daca te invarti intr-un cerc de oameni de unde stii ca poti obtine informatii valide, intelegi ca, da, planeta arde, si la propriu si la figurat, da, masina electrica e aici si nu va mai fi ingropata, da, creatia se schimba. Eu am ales sa imbratisez schimbarea, dar cu riscuri, cu eforturi, si cu un consum foarte mare. In realitate, sa traiesti in schimbare este extenuant. E un proces complicat sa ramai pe traiectorie. In acelasi timp, a ajuns sa ma sperie safe-zone-ul. Ma uit la oamenii care nu imbratiseaza schimbarea deloc, adica prefera jobul “sigur”. Nimic nu e sigur. Si atunci, unde te duci? Antreprenoriatul nu e pentru toata lumea. Emigrezi? Incepi viata de la zero? Pana la urma, intrebarea e cum iti gasesti echilibrul si motivatia. Lucrul care ma sperie cel mai tare este ca as putea intr-o zi sa imi pierd motivatia.

In rest, schimbarea este o certitudine, la care trebuie sa lucrezi activ. Am senzatia ca daca ne-am pune niste ochelari de realitate augmentata, am vedea de fapt dezastrul din jurul nostru. Daca am vedea, am intelege mai bine ce trebuie sa facem. Sunt prea mult perdele. Toate bulele in care ne invartim toti, ne orbesc vederea catre ce conteaza cu adevarat. Everything is going to shit, dar tot noi trebuie sa reparam lucrurile, oportunitatea este de a salva tot si de a merge intr-un viitor foarte bun, dar noi suntem semi-absenti, pentru ca ne sperie schimbarea. Mai sunt doar cativa care isi asuma ca fac lucrul asta, care sunt eroi de sacrificiu, sau sunt doar niste influenceri? Nici nu mai stim.

Cauze

Ignoranta. Sa citesti, sa inveti, sa evoluezi, sa fii destept, sa fii tocilar, au inceput sa aiba conotatie negativa. Trebuie sa fi mai degraba descuraret, decat tocilar. De la asta au plecat multe prostii. Ruptura dintre copii si parinti, parinti care-si cocolosesc copiii, copiii care nu comunica cu parintii, organizatii in care yes-man-ii sunt premiati, iar cei care deranjeaza sunt dati deoparte. Aceste perdele de fum, ne creeaza microuniversuri care sunt sparte. Am senzatia ca oamenii se intalnesc, vorbesc, dar de fapt nu se intalnesc. Cum faci sa ajungi la un schimb real? Sa iti asumi o critica reala? Cum faci sa iti dai seama ca nu e doar o jignire, ca de fapt ar trebui sa iei cu bunavointa mesajul negativ de la omul din fata ta? Sau de unde stii ca lauda aia este adevarata, ca nu cumva in spatele ei sa fie altceva?

Ignoranta, si lipsa de incredere. E o lipsa de incredere intre toti actorii. La capitolul asta, eu urmaresc un metric. Imi caut niste ancore in realitate, ca sa ma ajute sa revin pe traiectorie. Si ma uit la rata de dislike la clipurile mele, care ar trebuie sa fie sub 10%. Acum e la 3%. Daca e 0%, e o problema. Inseamna ca ti-ai inchis bula complet. Cum faci sa mentii o permeabilitate a bulei tale? De aia, podcasturile mele sunt ancore pe care le arunc in bulele celalalte, incerc sa vad lumea prin ochii celorlalti.

Societatea romaneasca

Libertatea de a spune ceva e valida, spre deosebire de alte tari. Dar ducem dupa noi niste chestii vechi, niste obiceiuri proaste. Lipsa de curaj, lipsa de asumare, frica de a te plange de cel de la putere, iar asta se vede in foarte multe lucruri. Angajatii romani din corporatii sunt aur pentru organizatiile lor. Isi asteapta randul cuminti, muncesc mult. Am cunoscut un manager care din Romania n-a plecat la sediul mare al corporatiei, ca toti romanii viseaza sa ajunga la sediul din Paris, Amsterdam, Londra, ci a plecat la Budapesta, de unde coordoneaza 16 tari de calibru Romaniei, tari emergente. Si te gandesti de ce a acceptat sa ia pe mana, o povara atat de grea? Dupa ce facut performanta in Romania, nivelul urmator trebuia sa fie o piata established. Dar el a primit inca 16 Romanii pe cap. Si a acceptat. Si cel mai probabil va ajunge in burnout. Deci noi nu ne cerem drepturile nici in privat, nici la stat, nici in fata autoritatilor, dar stim sa latram in social media. Suntem razboinicii tastaturilor. Si dam lectii de civilizatie si de bun simt.

Personal

Am mare grija unde parchez. Pentru ca am fost pozat intr-o zi, cand eram la cumparaturi. Nu era niciun loc de parcare, era super aglomerat. Si am parcat jumatate pe trecerea de pietoni. M-am uitat, si era loc sa treaca un carut, poate chiar doua. Am parcat si am pus pe avarii. Mi-au aparut repede 3 poze pe Facebook, si am fost, efectiv, demolat un weekend intreg pe chestia asta. Bag mana in foc, ca 90% din soferii care au comentat ar fi facut la fel. Dar de data asta eram eu. Mi-am asumat, mi-am cerut scuze, am dat share postarii pe profilul meu, dar n-a fost de ajuns. Si acum, la 3 luni distanta, inca mai sunt oameni, care la anumite chestii pe care le postez, sa imi vina cu pozele astea si sa zica “uite ce fel parchezi”. N-am parcat doar o data, cred ca am parcat asa de vreo 3-4 ori. O data am fost surprins. Pentru nivelul nostru de rabdare e mult. Dar in realitate, intr-un oras in care sunt 9 masini pe un loc de parcare, se intampla.

Brandurile

Am discutii cu parteneri si cu prieteni din companii. Si stand de vorba cu cineva dintr-o companie mare, incercam sa ii dau niste idei despre cum sa comunice, la un moment dat m-am oprit si i-am spus ca este intr-o situatie foarte complicata. O organizatie mare, in acest moment, daca vrea sa ajunga la public, nu prea mai are unelte clean. Unde comunici pe o platforma neutra? Un panou publicitar? O televiziune?

Daca vrei sa ajungi la un public urban, educat, cu venituri medii-inalte, nu te mai duci in televiziune. Si atunci, cum ajungi la ei? Faci o campanie in Instagram? O sa o ignore si aici. Deja copii s-au obisnuit sa dea skip, iar adultii isi iau abonamente premium. Faci o campanie prin influenceri? Cine poate vorbi de marca ta, care sa nu fie legat de alte branduri?

Nu mai exista un loc neutru unde sa comunici. E cea mai mare provocare a companiilor. Unde fac rabat, la normele lor de etica, atatea cate au, sa aleaga platforma pe care sa comunice? De aia, noi suntem extrem de recunoscatori brandurilor cu care lucram de ani de zile, si care revin la noi. De ce? Pentru ca noi am inteles valorile brandului, limitarile si ei stiu cum lucram noi. Comunitatea mea stie ca eu comunic pentru aceste branduri, transparent, si are incredere in mine.