[Radio Love] Gilda Comârzan: Radioul românesc este ca un bazar din Turcia, ai kitsch, ai aur, toată lumea vrea să meargă

Gilda Comârzan este jurnalist și este vocea feminină de la matinalul Radio Guerrilla. A ajuns aici chiar din facultate, când l-a rugat pe Liviu Mihaiu să o primească în practică. Radioul înseamnă libertate, dar nu îl vede doar ca pe un mediu în care se produce entertainment, ci crede că, pe undele aerului, se face și jurnalism. Se trezește la 5 dimineața pentru că produce și prezintă, alături de Mihai Dobrovolschi și Matei Oprina, ”Guerrilla de dimineață”, iar sâmbăta se ocupă de noutățile muzicale la „Top Show”.

”Inițial m-am visat foto-jurnalist. Mergeam la evenimente și făceam articole complete, combinam pasiunea pentru muzică și pasiunea pentru fotografie. Apoi mă imaginam producător TV al unor emisiuni precum ”The Voice”. După ce mi-am relaxat imaginația, am știu pur și simplu că radioul este cel potrivit pentru mine”

Vorbim cu Gilda Comârzan în cele ce urmează despre radio love, desigur. Și aruncăm împreună o privire atentă asupra radioului românesc contemporan, cu bune și cu mai puțin bune din breaslă. Sau lipsa ei, cum crede Gilda.

”Get free” la radio

Am crescut cu radioul pornit, iar cele mai puternice amintiri în legatură cu el sunt logo-ul Radioului Contact pe care l-am lipit pe mobila bunicilor, felul în care vânam anumite melodii ca sa le scriu versurile și dedicațiile pe care bunicul meu le făcea de ziua mea de naștere la Radio România.

Zapam continuu, însă cel mai des ascultam ProFm. Mi-a plăcut tot timpul să fiu luată prin surprindere de muzică și așa am dat peste Radio Guerrilla, chiar locul meu actual de joacă serioasă. Îmi aduc aminte perfect cum ascultam radio în drum spre școală, cum stăteam ore cu căștile în urechi.

Am ajuns să lucrez la Radio Guerrilla având un curaj pe care nici nu știu cum să îl descriu exact. Inconștiență, curiozitate, încredere în sine.

Prin decembrie 2012 eram fotograf la un târg de bijuterie contemporană și îl văd intrând acolo pe Liviu Mihaiu. Eram studentă la jurnalism, știam că îmi place radioul, eram fan Radio Guerrilla și în momentul acela mai lipseau îngerii să cânte. M-am dus la Liviu Mihaiu, m-am prezentat și l-am întrebat dacă se poate face practică la Radio Guerrilla. În februarie 2013 am intrat pentru prima dată în sediul de la Casa Presei și mi-am zis ”Asta e, de aici nu plec!”.  Prima melodie pe care am auzit-o la Radio Guerrilla din sediul Radio Guerrilla este Major Lazer ft. Amber, ”Get free”.

De ce radio, totusi

Inițial m-am visat  foto-jurnalist. Mergeam la evenimente și făceam articole complete, combinam pasiunea pentru muzică și pasiunea pentru fotografie. Apoi mă imaginam producător TV al unor emisiuni precum ”The Voice”.

După ce mi-am relaxat imaginația am știu pur și simplu că radioul este cel potrivit pentru mine. Serios și jovial, muzical, informațional, liber, succint și eficient.

Tot felul de etape

Am trecut prin atâtea etape că am câteva prime date pe care le tot sărbătoresc. Am fost voluntar o grămadă de timp și am fost lasată să umblu liber pentru a fura meserie. Primul loc al meu bine definit a fost în week-end.

Am lucrat zeci de sâmbete și duminici cu Petru Stratulat și tot cu el am ajuns la ”Guerrilight”, de luni pana vineri, după ora 13:00. Am profitat de programul ăsta pentru a sta și la Guerrilive-urile lui Bogdan Șerban. Îmi plăcea enorm să stau în radio cu echipa.

Prin 2014 am acceptat să fiu secretar de emisie al matinalului și viața a făcut în așa fel încât de atunci să mă trezesc în fiecare dimineață la 5.

Preocupări de început 

M-a pasionat întotdeauna producția emisiunilor radio și aveam o obsesie pentru ca totul să iasă cum trebuie, în funcție de desfășurator. Eram într-o tensiune completă pentru că rămăsesem cu ideea că o greșeală în radio te constă toată cariera.

În 2014 eram deja producătorul matinalului și credeam că nu se poate mai mult de atât, însă n-a durat mult și ”asta e șanșa ta” (ce mi-a zis Dobro într-o miercuri dimineață, la fumoar) mi-a schimbat CV-ul. Astfel am ajuns producător și realizator al „Guerrilla de Dimineață”. Odată cu noua funcție mi-era frică de greșeli și de penibil.

Radioul este un prezent continuu, radioul este suflet, sincer și imperfect. După chipul și asemănarea vocilor din spate.

Greșeli în aer

E importantă responsabiltatea informațiilor prezentate, este importat să vorbești, dar să știi când să te oprești. Am greșit vrând să fiu perfecționistă și crezând că pot fenta orice greșeală pe care aș putea să o fac. Inevitabil am citit aiurea, am explicat fără sens, m-am poticnit, m-am bâlbâit, totuși am trezit interesul multora pentru o poezie d-ale lui Mihai Eminescu căreia i-am schimbat sensul doar cu o literă adăugată.

Brandul personal și omul de radio

Se completează și se îngrijesc reciproc. Un realizator radio este mai mult decât o voce în acest moment, este imaginea atât personală, cât și virtuală.

Interesele de acum

„Guerrilla de Dimineață” este o emisiune completă și împreună cu Mihai Dobrovolschi și Matei Oprina abordăm orice fel de subiect și creăm discuții pe baza acestora între noi și ascultători. Avem știri haioase sau inedite din orice colț al lumii, avem informații serioase, utilitare, știri science and tech, informații culturale, prezentăm concerte, lansări, filme.

În „Top Show”, emisiunea pe care o fac doar cu Matei Oprina sâmbătă, informațiile se concentrează pe noutățile muzicale din playlist și informații adiacente lor.

Proiecte în afara radioului 

Sunt fotograf și mă implic în diferite evenimente culturale.

Reclame, brand endorsment

Mă asociez cu trupe românești și cu anumite festivaluri care au loc în țară. Am încredere foarte mare în muzica alternativă din România și mă bucur că în iulie și august am concediu ca să plec ultima din festivaluri. Altfel, am preferințe pentru anumite branduri care îmi aduc fericirea, stilul vestimentar și protecția.

Radioul românesc, cu bune și rele

Peisajul radio din România este aglomerat, sufocant, repetitiv. Aș putea compara peisajul radio cu ce reprezintă un bazar în Turcia. Ai kitsch-uri, ai aur, toată lumea vrea să meargă, unii sunt relaxați, alții au grijă de bunurile lor.

Radioul este în continuare mass-media, însă rolul de educare se regăsește în prea puține locuri. În general discursul este repetitiv, inflenxiunile cuvintelor fac de neînțeles chiar și ora prezentată, muzica este aceeași, matematic ordonată și aleasă. Aici văd diferența foarte clară pe care Radio Guerrilla o subliniază prin conținutul nou cu care vine, prin riscurile asumate on air, prin subiectele abordate, prin muzica prezentată.

Cred că una din cele mai importante schimbări a fost mutarea emisiunii „13-14 cu Andrei Gheorghe” pe TV, live în acelasi interval orar. Ascultând radioului, îți puteai imagina tot ce se întâmplă în studio, iar treaba asta a dus la elucidarea unui mister și la o curiozitate în minus.

Mă enervează că nu există breaslă, că suntem puțini și că și mai puțini ne băgăm în seamă atunci când ne recunoaștem pe stradă. Mă enervează multă muzică încurajată, mă enervează plafonarea.

Ascultătorul român de radio

Norocul nostru că avem mașini în România pentru ca radioul să fie ascultat. Se poate asculta oriunde , important e dacă alegi să îl asculți în drum spre școală, până decolează avionul sau dacă rămâi fidel radioului de acasă chit că ești plecat din țară.

Oamenii își aleg radioul așa cum își aleg prietenii – sincer, bazându-se pe chimia instantă, în funcție de cât de cool e sau de cum îi spune ce vrea să audă doar, trăind astfel într-o lume ideal creată.

De ce este nevoie la radio

De cultură generală, curaj și asumare. Radioul încă trăiește. Radioul este emoție pură și autentică.

Radioul românesc peste câțiva ani

Mi-ar plăcea ca radioul să fie responsabil și să mizeze pe conținut de calitate, să-și asume rolul educativ. Radioul este jurnalism, nu doar entertainment facil în mare parte cu care se fac audiențe monetizate.