Tradiția asta de foame în artă lasă amprente în cultura neamului. Să vină oare timpurile în care oamenii vor deveni ei înfometați de tot ceea ce înseamnă frumos? Parcă suntem pe calea cea dreaptă. Fără verdicte, doar deducem și noi din spusele eroilor noștri. Pe Darius Hulea l-am descoperit pe un site rusesc care îi lăuda lucrările: „Artistul român creează sculpturi uimitoare folosind doar sârmă” - spune titlu. Și din click în click, l-am găsit repejor ca să-l luăm la întrebări. Și vedeți, mai jos, că am reușit.
Regi și regine, scriitori, sculptori, poeți și mulți alți oameni cunoscuți au nimerit pe mâna lui artistică și au devenit opere tridimensionale. Peste sute de ani, strănepoții vor descoperi istoria altfel, în 3D. Când vorbește despre sculptură, parcă-i tot cântec. Pentru cei care au urechi să audă, e curată simfonie. Chiar și atunci când spune cuvinte nu pe înțelesul tuturor. Despre sculpturile sale, inspirație, bani, promovare și artă cât încape în definiția sa, în continuare cu artistul plastic Darius Hulea.
Biografie
M-am născut în Alba Iulia, iar momentan locuiesc și activez în Cluj-Napoca. După ce am terminat Liceul de Artă „Regina Maria” din Alba Iulia, în anul 2006, a urmat continuarea studiilor artistice la Universitatea de Artă și Design din Cluj - Napoca, unde urmează să închei studiul doctoral asupra Fragmentării și Aglutinării Metalului.
Primul și ultimul job
Ca și prim job, pentru a-mi putea susține finanțarea operelor de artă, am lucrat în domeniul turnătoriei de neferoase, unde zilnic turnam în bronz și alamă diferite forme atât figurative, cât și abstracte, ce acum stau montate în diferite piețe publice. Acesta a fost primul, dar și ultimul job, la care am participat. De 2 ani am luat totul pe cont propriu și m-am axat mult mai mult pe crearea operelor personale, unde dedic zilnic 12 ore de concentrare maximă. Locul de muncă m-a întărit fizic, dar și psihic, în ceea ce înseamnă realizarea și finalizarea unei opere de artă, indiferent de materialul în care vreau să o transpun.
Acolo, aproape 5 ani, am învățat seriozitatea pe care trebuie să o dai formei și tehnologiei care face forma să prindă viață. De acolo am întreprins ceea ce numesc acum aglutinarea metalului și anume sudura, ca și tehnică simplă de sudură a fierului, cu ajutorul electrozilor rutilici, dar și a materialelor neferoase, argonul și tehnica TIG / WIG. După ce „am furat” toate aceste tehnici, de care aveam nevoie, acum îmi dedic întreaga zi atelierului și noilor opere de artă.
De unde se trage pasiunea
Când am pus și eu această întrebare în familie, mi s-a răspuns că străbunicul meu era meșterul popular al satului, iar eu sunt singurul artist al generațiilor ce au urmat. Pe străbunicul meu mi-l amintesc greu, ca și chip, deoarece aveam vreo 10 ani când ne-a părăsit, însă simt și acum atmosfera atelierului său, când se apuca de cioplirea unui lemn, ca parte componentă a unui car.
Întotdeauna mi-au plăcut operele ce pot fi vizionate în unghi de 360 grade, deoarece la fiecare grad privitorul poate să descopere noi contururi, ce pot stârni individului noi „anamneze”. Nu neg plăcerea de a privi o formă bidimensională – tablou, relief, poză, print, însă la fel ca și natura, animalele, materia, totul se poate simți, vedea, palpa tridimensional, ceea ce oferă simțurilor o cunoaștere mai vastă. Bidimensionalitatea ascunde multe elemente în spatele ei la care privitorul nu are acces și luare de seamă, singurul lui acces fiind imaginația, dacă vrea. În schimb tridimensionalul îl ajută la învățarea formei, deci cunoașterea întregului conținut.
Cel mai greu lucru în sculptură
Este armonia pe care trebuie să o dai formei, astfel încât din orice unghi este privită ea să stea valabilă în echilibru. Pe lângă acest element estetic, mai degrabă, sculptura este activitatea ce modelează cele mai grele materiale, amplificându-i greutatea și prin forma care ocupă acum un volum, greu de mutat, greu de transportat, greu de amplasat etc.
Primele creații
Am început prin suduri simple, ca urmare a unei rutine zilnice, creând armături din fier pentru susținerea lutului la orele de studiu. Atunci mi-am dat seama că ce acopeream cu lut era doar un strat superficial ce astupa armătura atât de perfect făcută. Apoi, ca prim pas a fost ca forma mușchiului din studiu să fie înlocuit cu fire de metal, sârmă moale OLC 4mm, ce formau acum un mușchi cu aspect de origine și inserție, cu tot cu tendoane, reușind astfel să sudez modele de fibre musculare, acoperite pe anumite locuri de amprentele pielii.
Aglutinând toate firele metalice și urmărind anatomia corpurilor, am ajuns la rezultatul de a contura elemente anatomice realiste. Acum, de la simplele forme ce desenau doar fibrele musculare, amploarea sculpturilor au luat întorsătura desenului în a desena întregul, iar liniile arată acum doar traseul pe care ochiul trebuie să îl urmărească pentru a vedea alte volume. La fel cum la un desen încerci să hașurezi pe volumul formei, pentru a-i da tridimensionalitatea, la fel desenez și eu tridimensional, creând astfel iluzia realului.
Personalități în sculpturi
Am încercat să desenez în spațiul public imaginea Centenarului, iar în acest sens s-au conturat personalități ca: Cioran, Eliade, Ionesco, Enescu, Brâncuși, Paciurea, Storck, Sadoveanu, Regele Mihai, Regele Ferdinand, Regina Maria, Coșbuc, Rebreanu, Iorga etc., reușind doar acest număr, fără a putea îndeplini viziunea celor 100 de personalități marcante ale României, datorită greutății materiale și a timpului.
Inspirație
Am admirat întotdeauna artiștii mari ai Artei Moderne, de la Rodin (expresivitatea corpului), la Picasso, David Smith și Calder ce au schimbat ideea sculpturii și au introdus acest concept al „Drawing in space, drawing the space” prin aceste elemente metalice, pe care apoi contemporanii l-au dezvoltat în mii de forme și suprafețe, asemenea lui Young-Deok Seo. Toți îmi plac și toți mă inspiră în diferite feluri, dar iau de la fiecare doar ceea ce pot controla, stăpâni și modela eu.
Procesul de lucru
Ceea ce trebuie să știți despre această tehnică este faptul că, asemenea desenului, linia unui creion pe foaie este înlocuită de o bucată de sârmă. O pată de culoare este dată de o bucată de tablă ruginită sau înnegrită, iar punctul este marcat clar de punctul de sudura ce aglutinează (lipește) materia fragmentată. În acest fel se formează desenul ce cuprinde acum toate elementele plastice: linie, pată, punct. Acum fiecare sculptor va decide cum va folosi aceste elemente plastice și ce forme industriale gata fabricate îi pot exprima lui desenul. Lumea industrială simplifică procesele și aduce cu ușurință oamenilor acele opere doar imaginate și schițate de artist.
Întotdeauna îmi privesc operele ca pe niște schițe pe care urmează, poate, ulterior să le transform în opere de for public. Dar tot conturând, adăugând, reconturând, pot trece foarte ușor de la o operă la alta. Uneori am sudat două fragmente gata între ele (concepte diferite), rezultând o temă nouă. Așa conving eul creator asupra ușurinței cu care putem schimba aceste schițe, creând siguranța că orice formă începută se poate transforma în ceva nou, frumos, plăcut și nimic nu rămâne rebut.
O operă în timp
Stând singur în atelier și muncind mult la mai multe forme concomitent, am ajuns la concluzia că cea mai rapidă lucrare am făcut-o în 15 zile, iar cea mai lungă lucrare a ajuns să dureze 6 luni (Ferdinand I intrând în cetatea Alba Iulia). Fiecare lucrare durează în funcție de dorința de a o continua sau nu. Câteodată acea oprire din lucru poate ajuta opera de artă, iar acel stop să îi dea operei suficientul mesaj ca să dezvolte întregul.
Semnătura
Da, am și eu un specimen de semnătură, deși le spun tuturor că semnătura se află în modul în care modelez materia. Acest desen liniar, întrerupt de puncte, ce conturează realitatea ce ne înconjoară, exprimat doar printr-un fragment neterminat, da, acela sunt eu, Darius Hulea.
Galerii
Am o colaborare cu o galerie din București și cea mai scumpă lucrare apare pe site-ul artsy.net cu prețul de 23 000 euro, reprezentând un fragment din zeul Hermes, având 5 metri înălțime. Aprecierea, cred eu, se raportează în mod egal la muncă și ce reușește artistul să scoată din acel material.
Eu întotdeauna scot din material maximul și nu vreau să țin cont de prețiozitatea materialului, ci vreau din banal să scot ceva valoros, unic.
Clienții
Sunt oameni ce apreciază cultura, iar majoritatea preferă și comandă portrete ale personalităților române, ce au marcat asupra lor ceea ce știm noi despre România. Un fel de venerare schițată într-un material simplu. Cei din străinătate îi vor desenați pe ai lor.
Promovare
Prin Instagram, Facebook, diferite reviste și publicații online, oamenii devin interesați de artiștii români. Ei știu că de aici a plecat Brâncuși, iar această țară a dat mereu oameni importanți de cultură.
Sculptura în România
Este regretabil să rezumăm că ceea ce se întâmplă în România la nivel de cultură a scăzut. Pictura se vinde, însă sculptura nu. Este grea, ocupă mult spațiu și mai bine își cumpără altceva mai util, consumabil. Sculptura nu se consumă, ea rămâne și dăinuie în același loc și viitoarelor generații.
Omul s-a educat prin imaginea bidimensională și tridimensională, însă acum imaginea este pretutindeni, chiar în buzunarul nostru. Scot telefonul și văd acea operă posibil și 3D pe telefon. Îmi este suficient 5 minute și știu tot, însă nu simți tot. Tensiunea materiei nu o poți vedea, greutatea nu o poți simți. În acest sens, arta nu va supraviețui.
Visez
La o expoziție monumentală permanentă de for public, ce va încânta privirile a miliarde de oameni, făcându-i să se reîntoarcă la ce este frumos.
