[fresh x design] Ovidiu Hrin: În Turnul Babel al internetului trebuie să scoți arsenalul greu, cele mai groaznice combinații de culori și grafică, șoc, acțiune cu live feed

Acum 20 de ani, când Ovidiu Hrin și-a înființat studioul de design, a avut câteva obstacole de definire a activității la Camera de Comerț: E modă? Sunt amenajări interioare? E artă? Și chiar dacă multe s-au întâmplat în România de atunci și piața a evoluat, designerii încă mai trebuie să își explice munca și în 2020. Definiția lui este următoarea:

Un graphic designer are în primul rând responsabilitatea de a găsi cele mai bune soluții de comunicare vizuală pentru clienții săi. Ca designer, ești un traducător / un interpret al mesajului. 

Ovidiu e fondatorul Synopsis, un studio versatil de design grafic din Timișoara, și creatorul  Typopassage TM - Micro-Muzeul de Artă Tipografică și Design - dedicat dialogului și educației în tipografie & comunicare vizuală. În interviul de față vorbește despre moda care trece și superficialitatea care rămâne, poleiala pe termen scurt și lipsa de răbdare pentru construcții pe termen lung în design, simțul critic și numărul de like-uri, haosul din online, 15 secunde de faimă și responsabilitatea socială. 

Inceputul in design

Cred că pentru mine turnura a fost momentul în care am deschis prima carte despre design grafic, în biblioteca facultății (undeva prin 1997). Acea carte era un catalog anual al arhivei Graphis și tot ce am văzut și am citit în acel catalog m-a dezbobocit, a reușit să-mi deschidă sufletul către această meserie.

Acela a fost momentul meu zero și mai apoi Graphis-urile m-au ajutat mult să-mi construiesc prima bază de informații despre designeri, graficieni și ilustratori de prin toată lumea. Mă simt foarte recunoscător pentru acea colecție extinsă de anuare, cataloage și reviste Graphis din biblioteca școlii, poate chiar mai mult decât am fost în studenție, reușind să văd abia acum impactul pe care l-a putut avea o ‚simplă’ îndrumare spre bibliotecă, venită de la profesorii mei de atunci.

Cum era domeniul atunci 

A trecut ceva timp de atunci... Ca anecdotă, acum aproape 20 de ani când am înființat studioul, cei de la Camera de comerț nu au reușit să găsească în lista cu obiecte de activitate serviciile de design grafic. Tot pe atunci, mulți dintre cei cărora le spuneam ce fac erau cam derutați. Dialogurile sunau cam așa: „Deci, faci modă?” Nu. „Amenajări, atunci! Aș avea și eu un apartament...” Nu. „Publicitate? Reclame?” Nu... „Ah... deci, ești artist!” Nu... 

Dacă acum există o anumită aparență de înțelegere a domeniului, cred că în continuare designerii au nevoie să detalieze în ce constă munca lor. Asta dacă vor să facă mai mult decât o ilustrație sau o paginare plăcută, să depășească latura strict estetică a designului. Dar, ce-i drept, aici sunt împărțite abordările și printre designeri.

Eu cred că un graphic designer are în primul rând responsabilitatea de a găsi cele mai bune soluții de comunicare vizuală pentru clienții săi. Ca designer, ești un traducător / un interpret al mesajului. Asta implică un proces de colaborare, de gândire și o implicare profundă chiar și la nivel estetic. 

Ce s-a schimbat? Aș spune că cererea (piața) pentru servicii de design în România a crescut ca volum în ultimii 20 de ani, dar nu văd neapărat și o creștere semnificativă a cererii pentru o comunicare vizuală de calitate. Nu e ceva diferit față de alte alte domenii, este aceeași nerăbdare de a „bifa”, de a „reuși” instant, de a polei acum pentru că mâine e nesigur. Cred cu tărie că acest tip de abordare duce la superficialitate și, pe termen lung, se poate reflecta negativ în imaginea sau în comunicarea unui brand. Dar, oare mai gândește careva pe termen lung?

Învățături 

Oricât ți-ai dori, nu poți să faci bine cu forța. 

Încearcă din nou, greșește din nou, greșește mai bine.

Când faci curat pregătește-te să te murdărești pe mâini.

Când înveți, învață bine din prima!

Nu fi neglijent, nici măcar pentru un moment.

Odată scoasă o lucrare în lume, ea nu mai poate fi schimbată. Asumă-ți ceea ce faci!

Lucrăm într-o lume condusă de ego (al tău versus al tuturor celorlalți). E important să fii conștient de lucrul ăsta când faci orice.

Nu lucra cu imbecili*! (oricât de simpăticuț îți sună, asta-i una foarte serioasă) * mai poți adăuga aici: ignoranți, impostori, mincinoși... vezi și tu ce/cine îți dă un Magengefühl impropriu și acela-i momentul în care vei ști. Deci, o învățătură conexă ar fi: Ascultă-ți instinctul!

Ipocrizia pândește la fiecare colț, fii foarte atent cum te adaptezi ‚lumii dominante’. (De foarte multe ori „nevoia” este îmbrăcată într-o viziune ipocrită, dar are ca scop doar umplerea buzunarelor) – Vezi și tu ce-ți dorești cu adevărat!

Factorii care influențează piața în 2020 

Care piață? :))) Nu cred că schimbările semnificative apar atât de pregnant, atât de frecvent. Noi, în România, urmăm trendurile globale (cu o ușoară decalare și, din păcate, neadaptate contextului local). Pentru asta sunt o mulțime de studii și articole de specialitate, care pot oferi previziuni, analize, opinii.

Personal, nu cred în trenduri și nu mă ghidez neapărat după previziuni în munca mea, deci aș prefera să nu comentez. E sănătos ca un designer să fie bine informat, și pe cât posibil la curent cu subiectele relevante ale momentului, dar cred că și mai important este să-și antreneze și să-și folosească gândirea critică. Sau, în cuvintele legendarului Erik Spiekermann - „Use your f*ing brain!”

Provocări 

Lipsa unei educații solide, graba (glorificată ca viteza imanentă zeitgeist-ului) și superficialitatea – de ambele părți, atât designer cât și client/public – cu o notă de specific local: nu suntem interesați să construim pe termen lung, ci mai degrabă vrem să poleim ca să ascundem neajunsurile din prezent, să profităm cât mai mult acum, cu orice preț, iar după noi, potopul...

Văd atitudinea asta în cultura și societatea românească, nu e ceva neapărat specific designului... Și de asta e atât de greu de schimbat (durează generații)... 

Provocarea cea mai mare este să-mi trăiesc viața în continuare în mediul acesta ignorant și superficial, conștient fiind că nu-i voi prinde înflorirea, perioada de glorie...

Noile briefuri 

Din nou, nu cred că sunt cel mai în măsură să răspund, n-am mai văzut un brief de tare multă vreme (de obicei noi construim tema împreună cu clienții, după ce analizăm particularitățile fiecărui proiect și identificăm împreună nevoile de comunicare). Presupun că nu mai e o noutate creșterea atenției pentru conținutul online și strategiile de comunicare pe rețelele sociale… 

Ca și în alte domenii, noile generații de designeri au probabil impresia că descoperă noi moduri de a face design (mă gândesc spre exemplu la specializările UI/UX, atât de titrate în ultimii ani). Dar problema paginării corecte a unui text, a mesajului/informației ce trebuie să ajungă la cititor, este veche de când există design. Și ea trebuie rezolvată în contextul dat și cu resursele disponibile. Și atunci revenim la gândire, la căutarea de soluții, schiță, evaluare și reevaluare, decizie, verificare, re-configurare, re-evaluare, re-gândire. Acest proces e ceea ce numim design. Și el a existat - chiar dacă într-un mediu diferit - cu mult înainte de denumirile catchy de astăzi.

Cum atragi atenția consumatorilor

„CONSUMATORI” – întotdeauna m-a scurtcircuitat această referire bernaysiană la adresa oamenilor și nu pot decât să observ cât de ignoranți am continuat să creștem, în timp. Evident că în această stare nouă de ignoranță en-masse, amorțirea simțurilor este un efect secundar absolut firesc. Cu ce să mai atragi atenția? – Cu siguranță nu mai funcționează vechile metode.

 În zgomotul de turn Babel al internetului trebuie să scoți arsenalul greu - cele mai groaznice și puternice combinații de culori și grafică, ‚edgy’, șoc, acțiune cu live feed direct. Și asta pentru cele 15 secunde de atenție… Există excepții, desigur, dar ele își pierd relevanța, vizibilitatea și forța în oceanul de informație, între mii și milioane de discursuri, printre pisici, mâncare, apusuri filtrate și corpuri bombate.

Simțul critic al noilor generații 

Depinde ce (mai) înțelegem prin critică. Odată cu explozia platformelor de socializare, oricine își poate exprima părerea, dar ce valoare aduce această părere comunității, culturii?

Umberto Eco spunea la un moment dat că „reţelele de socializare dau ocazia de a cuvânta unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar, după un pahar de vin, fără a dăuna comunităţii. Aceștia erau puşi rapid sub tăcere, în timp ce acum au acelaşi drepturi ca şi un premiat cu Nobel.” Din păcate, văd acest efect și în „discuțiile” despre design. Dacă există o atenție mai mare acordată acum imaginii / designului, aceasta este la nivel superficial, ca escapism.

Ca ironie, pentru că nu se bazează pe o gândire critică, pe educație și informare, părerile sunt rareori mai mult decât o perpetuare a tonului dat de influenceri și trendsetteri, respectiv o reproducere papagalicească a unor titluri / tweet-uri incomplet aprofundate… 

Cum mai judecăm un design bun, o imagine de brand? Prin numărul de like-uri? Dacă o imagine, un discurs, o părere are deja aprecierea unui număr semnificativ de prieteni sau influenceri, atunci o voi aprecia / adopta și eu, chiar dacă nu știu de ce?

Pentru mine e o contradicție în a critica societatea de consum în timp ce bei un ethically-grown-specialty-flat-white, pentru care tocmai ai plătit echivalentul bugetului pe o zi al unui pensionar. Sau să distribui un documentar despre încălzirea globală în timp ce tocmai aștepți nerăbdător aterizarea unui colet din SUA cu cel mai fresh gadget/fashion item produs în China.

Trenduri noi și vechi sunt toate 

La nivel cu adevărat semnificativ, nimic nou față de anul precedent :) La o simplă căutare, găsești zeci de articole care îți vor vorbi despre culori electrice, stiluri minimaliste de ilustrație, fonturi curate dar de impact etc… depinde ce titlu te agață: ”8 biggest trends?” / ”Top 5 trends?” / ”10 essential design trends?” etc. Și la anul o luăm de la capăt... 

M-aș gândi mai degrabă la viteza cu care, în prezent, aceste trenduri sunt adoptate de toată lumea. Și atunci cum te mai ajută urmarea oarbă a trendurilor să te diferențiezi? Este o prostie să urmărești ce e la modă, aș fi însă mult mai interesat de căutarea propriei voci, de autenticitate.

Responsabilitatea socială în design 

Cam ca și în politică :) Vorbim mult, facem mai puțin. Sau se vede mai puțin ceea ce facem. Nu pot să spun că mi-a rămas întipărită în memorie - ca impact vizual - vreo campanie românească pe subiecte eco / încălzire globală… iar legat de egalitatea de gen - cu atât mai puțin.

Mă bucură însă să văd energia și realizările unor echipe ca Visual Playground, RDW, Timișoara Pride Week (cu prima ediție în 2019, nu lipsită de peripeții, chiar în ce privește afișul). Și, aș mai adăuga și faptul că expoziția Tolerance, adusă de TypopassageTM în 2018 la București și Timișoara, a ajuns între timp și la Alba Iulia și la Turda.