[Cauzele influencerilor] Laura Cosoi: Cele mai puternice actiuni umanitare pe care le-am facut au derivat din propria mea poveste de viata

Laura Cosoi marturiseste ca nu a stiut de la bun inceput ce sa faca cu blogul. A pus la sectiunea ”Despre” un videoclip dintr-ale lui Sting. Dar a invatat multe intre timp si acum este un influencer care are strategie si obiective pentru canalele ei de social media. Publica articole pe blog, scrie pe pagina de Facebook si pe Instagram si creeaza continut video pentru canalul sau de YouTube.

Laura este o prezenta feminina si calda online, unde povesteste despre experiente personale si calatorii, stilul sau de viata si despre momente cu Rita, fetita ei. Laura Cosoi este actrita, joaca in filme, pe scenele din Bucuresti si din tara, si a scris pana acum doua carti, ”Ramai la masa” si ”Forma gustului”.

In ceea ce priveste cauzele si campaniile pe care le sustine, cele mai puternice din care a fost parte au pornit de la experiente personale dureroase. In mod uzual, mai aproape de ea si de felul ei sunt demersurile care au legatura cu copiii, sanatatea și un stil de viata echilibrat. Laura Cosoi este, de asemenea, una dintre persoanele publice care a facut apel catre comunitatea sa din online sa iasa la vot anul trecut.

”Sunt mai sensibila, intr-adevar, la cauze precum cea sustinuta de „Salvati copiii”, referitoare la copiii nascuti prematur si am sprijinit efortul lor pentru achizitionarea de incubatoare. O alta cauza pe care mi-a placut sa o sustin a fost cea lansata de organizatia SOS Satele Copiilor Romania. Mi-am facut prieteni noi, niste copii dragalasi, cu ocazia aceasta”. 

Vorbim cu Laura Cosoi in cele ce urmeaza si aflam mai multe despre munca ei si despre cum vede ea responsabilitatea sociala.

Primii pasi in social media

Imi amintesc ca, pe vremuri, cand am auzit ca exista Facebook, nu imi era foarte clar ce reprezinta platforma aceasta. Stiam ca o isterie foarte mare in Statele Unite, dar pe mine inca nu ma convinsese. Sa iau contact cu tot felul de oameni necunoscuti, sa imi pun pozele pe o platforma, de ce as fi vrut sa fac asta? Mi se parea un lucru gen site de matrimoniale.

Tot in acea perioada, 2008, mi-am lansat blogul, am scris primele articole, iar la rubrica „About” am pus un videoclip al lui Sting – cu o balerina dansand. Clar, nu prea stiam ce sa fac cu blogul! Pe de-o parte, imi dadeam seama ca trebuie sa scriu. Dar aceasta era si problema. Simteam ca m-as deschide foarte mult in fata oamenilor si ca viata mea ar deveni foarte transparenta.

Mult timp am fost obisnuita sa am un PR care sa se ocupe de mine, sa intermedieze relatia cu oamenii, astfel ca, atunci cand am lansat blogul, mi se parea ciudat sa am o comunicare directa cu cei care ma urmaresc. Insa, incet-incet m-am obisnuit. Am inceput sa pun poze, sa scriu, presa a inceput sa preia tot felul de stiri de pe blog, care a devenit astfel un canal direct spre cei care ma urmaresc. 

Apoi Facebook si Instagram

Evident, a urmat apoi Facebook-ul. Intre timp am inteles rolul lui, dar niciodata nu am fost „addicted”. Insa Instagramul m-a cucerit din prima si definitiv. Nu obisnuiesc sa urmaresc persoane celebre, prieteni si asa mai departe. Pentru mine zona de interes e total diferita. Urmaresc pagini de calatorii, arhitectura, fotografie, dans, evident, lucruri care au legatura cu ce fac si ma pasioneaza. Pentru mine Instagramul este ca o oaza de relaxare.

Poate parea surprinzator faptul ca pagina mea de Instagram nu are legatura cu prietenii mei. Insa mi-am dat seama ca astfel se creeaza o prapastie de comunicare intre mine si ei. Daca vezi tot felul de lucruri marunte, ce tin de cotidian, pe Instagram, ai senzatia ca stii ce fac prietenii tai, dar in realitate nu-i asa. Evitand sa-i urmaresc, ma protejez de aceasta capcana. Mi se face dor de ei, ii sun, ii caut, ne intalnim. Dar in niciun caz nu-mi iau informatiile despre ei din Social Media. Cam astea au fost inceputurile mele in Social Media. O experienta interesanta.

Influencer cu obiective

Sigur ca da. Blogul a fost primul si cel mai important proiect al meu in Social Media. Si in continuare ramane jurnalul meu, locul unde ma deschid cel mai des catre oameni si unde ridic problemele care ma preocupa in acel moment. Blogul are o legatura directa cu mine. Reprezinta viata mea filtrata prin scris, experiente, ganduri, emotii, proiecte si intamplari de zi cu zi traite si apoi povestite in acest spatiu unde ma intalnesc cu oamenii.

Exista pe blog si o parte de endorsement, adica produse pe care le aleg cu mare atentie – asa procedez atunci cand recomand ceva celor care imi citesc blogul – apoi le testez si abia la urma le propun cititorilor sa le incerce. Sunt si un om care face conversie si cred ca de-asta am ajuns pana in acest punct si sunt de interes: pentru ca am avut intotdeauna grija ce am promovat, sa fie produse de calitate si sa cred in ele.

E adevarat ca refuz foarte multe oferte, care nu ma reprezinta si, de fapt, din acest motiv cei care ma urmaresc cred in recomandarile mele. Sunt produse despre care vorbesc doar cand eu insami cred in calitatea/utilitatea sau inovatia adusa de ele. Drept urmare si cei care ma contacteaza pentru colaborari revin de fiecare data. Am contracte de foarte multi ani, pe care le pastrez si acesta e un semnal bun: inseamna ca am coerenta in comunicare. Nu ma asociez cu nimic din ce nu ma reprezinta.

Fac parte si din tot felul de campanii, informative si umanitare si imi propun sa trag semnale de alarmă in multe privinte de interes. Spre exemplu, legat de faptul ca femeile nu au timp de ele si nu merg la ginecolog. Exista un test – Easy HPV – pe care poti sa ti-l cumperi si sa-l faci acasa, am povestit despre el pe blog. Tot acolo am vorbit si despre abuzul de antibiotice la copii si nu numai, in campania „Raceala e comuna, antibioticele nu”.

Asadar, blogul e pentru mine si un jurnal al lucrurilor care ma preocupa, dar un jurnal aparte, pentru ca pot sa interactionez cu oamenii prin intermediul lui. Si Instagramul e tot un jurnal in care povestesc multe intamplari din viata mea, dar nu scriu foarte mult sau nu tot timpul. Este un jurnal mai mult vizual. Povestea din spatele imaginii o spun pe blog.

Oamenii care te-au inspirat

In acest moment, cei care ma inspira si ma ajuta sa merg mai departe sunt chiar cititorii. Iti pun multe intrebari la care solicita raspunsuri, te roaga sa detaliezi diverse aspecte, cer de la retete naturale de crestere a imunitatii pana la sfaturi de parenting, ponturi de calatorii si asa mai departe.

Dar la inceput, evident, cei de la agentia care ma reprezinta, Talentivity, m-au sprijinit sa raman perseverenta si m-au incurajat. Asta m-a ajutat. Intre timp, scrisul pe blog a devenit instinctiv. Nu exista saptamana sa nu public ceva.

Publicul Laurei Cosoi

In principal, exista o proportie de 65% femei si restul barbati, iar ca varsta, publicul meu se situeaza intre 25 si 40 de ani. Evident ca, in momentul cand am ramas insarcinata cu Rita si am devenit mama, au venit alaturi de mine si foarte multe mamici, care asteapta sa afle lucruri pe care le traiesc si cu care sa se identifice. Din comentariile pe care le primesc – ma raportez intotdeauna la ele – cititorii sunt interesati in special de modul cum o crestem pe Rita. Li se pare ca eu si Cosmin avem un stil diferit de ceea ce vad/citesc in mod uzual in online.

Nu am intentionat niciodata sa devenim modele in parenting, cu atat mai mult cu cat nu avem reguli precise si ne ghidam mai mult dupa instinct. Dar, iata, am facut o treaba buna. Rita e un copil echilibrat, se vede lucrul acesta. Si pot sa spun ca exista pe blog un public al ei. Sunt oameni care vor sa vada ce a mai facut, ce a mai invatat. Recunosc, Rita e savuroasa! As pune in fiecare zi 100 de filmari cu ea, dar incerc sa pastrez un echilibru.

Laura Cosoi

Transmit pe blog si mesaje legate de proiectele pe care le desfasor –spectacolele de teatru in care joc, lansarile de carte si drumul lor – national sau international – si retete. Fiecare cititor ia de acolo informatiile in care se regaseste: fie in partea de parenting, de mama in lumea moderna, de ingrijire, poate fi vorba despre o reteta pe care vor sa o testeze sau informatii despre cine stie ce oras al lumii unde vor sa calatoreasca si unde eu am fost deja.

Programul tau de zilnic

In momentul acesta sunt destul de prinsa cu deplasarile cu spectacolele de teatru. Am trei proiecte. „Barza domnului ministru” e un spectacol care se joaca la Sala Dalles, dar calatorim destul de mult cu el si prin tara. „Ghici cine te suna” in regia Taniei Popa se joaca la Teatrul Elisabeta cu casa inchisa, dar si cu el plecam prin tara. Iar „Autorul este in sala” de Ion Baiesu, in regia lui Dan Tudor, se joaca atat la Teatrul Dramaturgilor Romani, cat si in turnee prin tara.

Acum stradania mea este sa gasesc un echilibru intre timpul petrecut pe scena si viata de mama, careia nu concep sa nu-i acord timp. Daca nu sunt plecata, imi petrec dimineata cu Rita, o duc la cresa, apoi plec la repetitii, intalniri, scriu sau fac ce treaba mai am in acea zi. Dupa aceea, ma duc sa o iau pe Rita de la cresa si seara, in special dupa ora 5, sunt cu ea. Noi nu avem ajutoare, ne ocupam de copil exclusiv eu si Cosmin. 

Lumea influencerilor

Mi-e foarte greu sa spun cum sunt altii, pentru ca, in general, sunt concentrata pe munca mea. E mai sanatos asa. Dar daca ar fi sa schimb ceva, mi-ar placea ca mentalitatea companiilor care apeleaza la agentii sa fie mai nuantata. E important sa ai incredere in omul care promoveaza produsul, sa crezi in instinctul lui.

Ca sa promovez un produs, eu trebuie sa cred in el. Sa ma convinga intai pe mine si sa descriu strict din perspectiva mea experienta pe care am avut-o cu acel produs. E un gest de respect nu doar fata de mine, ci si fata de cititorii mei. In scris, pot sa-mi marturisesc doar perspectiva personala. 

Presiunea sociala

Exista, evident, o presiune sociala, dar aleg sa o ignor. Ca sa fac lucrul acesta, ma raportez intotdeauna la mine, la modul cum am fost crescuta si la lucrurile in care cred, care imi dau sens. E important ca fiecare sa isi exprime opiniile sale, unicitatea ca persoana. E loc pentru toata lumea, iar dezbaterile sunt utile, doar sa fie civilizate. Consider ca si eu am locul meu, o voce care spune lucrurilor pe nume, in tonul si in ritmul meu.

Campanii mari si povesti personale

Cred ca cele mai puternice actiuni umanitare pe care le-am facut au derivat din propria mea poveste de viata. O sa fac o marturisire, au fost situatii dramatice in viata mea, in care am realizat cat de vulnerabili suntem si cata nevoie de ajutor avem si oricat de mult mi-as fi dorit sa tin pentru mine si cei apropiati mie povestile acestea, mi-am dat seama ca as putea schimba ceva spunandu-le, i-as putea inspira sau ajuta pe unii dintre cei care ma urmaresc.

O sa va dau doua exemple de campanii pe care am ales sa le sustin din motive personale pornind de la dramele mele. Mama mea a trecut prin cruntul diagnostic de cancer si prin intregul proces psihologic, emotional si medical prin care trece orice om care se confrunta cu asa ceva, proces care ii influenteaza iremediabil si pe cei apropiati.

A fost o perioada crunta in care parca nu realizam ca este vorba despre mama mea, ca nu poate sa mi se intample mie asta si au urmat toate intrebarile, derivele, spaimele inerente acestei situatii. Dupa ce a reusit sa depaseasca impasul si perioada aceea grea, am ales sa mergem amandoua sa sustinem o actiune ampla, la nivel national, a Fundatiei Renasterea de constientizare a riscului care planeaza asupra fiecaruia dintre noi.

A fost un drum greu sa marturisim asa o poveste intima si sa ne expunem in toata vulnerabilitatea noastra in fata oamenilor, a echipelor tv cu care am filmat, a medicilor si oamenilor implicati in organizarea zilei dedicate cancerului la san din octombrie, dar am facut-o cu constiinta faptului ca reusim astfel sa dam un exemplu ca se poate, ca odata cu drama ei, am devenit si eu, fiica ei, mai constienta de riscuri si implicatii.

Imi amintesc ca ieri cum am apasat impreuna pe butonul care a iluminat in roz o cladire si ne-am gandit la toti cei care trec prin greutatile prin care am trecut noi si care poate si-au pierdut speranta. Tot pentru Fundatia Renasterea am avut o actiune in 2019 la Spitalul Municipal din Bucuresti, cand s-a inaugurat centrul de excelenta in cancer de san.

Un alt exemplu pe care simt sa il dau este implicarea mea in promovarea Hospice Casa Sperantei care a aparut natural in momentul in care am trecut eu insami prin neputinta de a-mi ajuta bunicii bolnavi. Atunci am realizat cat de mult poate ajuta aceasta Fundatie oamenii varstinici si bolnavi care au atat de putine solutii de a-si trai decent sfarsitul. Hospice este o fundatie construita de eroi, asa am simtit atunci cand aveam nevoie si am simtit sa spun asta ori de cate ori am putut.

Laura Cosoi

Alte cauze care iti sunt aproape

Am povestit mult pe blog despre proiectele umanitare sau de informare in care cred. Sunt mai sensibila, intr-adevar, la cauze precum cea sustinuta de „Salvati copiii”, referitoare la copiii nascuti prematur si am sprijinit efortul lor pentru achizitionarea de incubatoare.

O alta cauza pe care mi-a placut sa o sustin a fost cea lansata de organizatia SOS Satele Copiilor Romania. Mi-am facut prieteni noi, niste copii dragalasi, cu ocazia aceasta! Recunosc, sunt sensibila mai ales fata de cauzele care privesc copiii, sanatatea si un stil de viata cat mai armonios. Asa incerc sa traiesc zi de zi.

Evident, in primul rand imi propun sa aduc povestea mai aproape de oameni. Statisticile sunt foarte utile, dar multi oameni nu realizeaza situatia grava prezentata de ele pentru ca sunt cifre seci. Daca ma angajez intr-o discutie de acest gen cu prietenii de pe blog, imi doresc sa ajunga la adevarul exprimat de acele cifre.

Spre exemplu, ca 4,5 milioane de romani iau antibiotic „dupa ureche” la prima durere in gat. Mai grav, le dau copiilor, fara prescriptie medicala. In cifra aceea pot fi inclusi vecini, prieteni, cunoscuti de-ai cititorilor mei. Imi doresc ca acestia sa-si ia misiunea in serios cand vine vorba despre situatii de acest gen, care ne privesc pe toti. Iar din raspunsurile lor realizez ca nu sunt indiferenti fata de modul cum arata societatea in care toti traim.

Cum vin campaniile catre tine

De cele mai multe ori, nu apuc sa ma duc eu catre ei, pentru ca sunt contactata. Sunt proiecte care vin si prin agentii. Cu siguranta, exista liste de persoane publice considerate potrivite sa sustina o cauza sau alta. Prefer sa spun persoane publice si nu influenceri, pentru ca e bine sa ai o baza solida si la aceasta sa se adauge si partea de comunicare.

Planuri de implicare in continuare

In primul rand, mi-am propus sa continui ce-am inceput. Cu siguranta o sa mai existe „1000 de da”, o campanie in care cred foarte mult, initiata de Aptamil. Cred ca e important pentru dezvoltarea sanatoasa, fizica si psihica a copilului sa il lasi sa exploreze, sa descopere lumea, sa fie liber. SA FIE - adica sa existe pe cont propriu.

Romania la capitolul responsabilitate sociala

Nu sunt eu in masura sa vorbesc sau sa judec referitor la implicarea sociala. Dar mi-as dori sa vad la televiziuni mult mai multe campanii cu mesaj sanatos. Nu vreau sa dau niciun exemplu concret, insa mi se pare ca de multe ori nu exista masura. Si tot ce nu e cu masura nu e sanatos.