[Radio Love] Carla Teaha: Prima emisiune a fost în pijamale. La propriu

Pe Carla Teaha mulți o cunosc din teatru sau film, este actriță. Deși a făcut o emisiune de radio în liceu, la Deva, și mai apoi cursuri speciale la Facultatea de Jurnalistică, nu și-a propus ca radioul să îi fie parte de viață. Însă, după o petrecere și o discuție între amici, s-a trezit pe undele aerului, unde a și rămas.

De aproape 3 ani, Carla este omul de radio din spatele #ROZ, o emisiune special gândită pentru publicul feminin. Invită la microfon doar femei pe care le admiră pentru că ies din rând, fac lucruri bune și au de spus povești care să inspire publicul, obișnuit deja cu un anume tip de conținut.

”Mă gândesc permanent la următoarea ediție a emisiunii. Implicarea este totală, la mine timpul curge între două ediții consecutive, calendarul meu nu are luni și duminică, ci marți și marți, de la 7 seara. Fără mișto. 

Emisiunea realizată de Carla Teaha este săptămânală, dar radioul este o constantă zilnică a vieții ei. Chiar și când vocea nu i se aude în eter, îi place să meargă în redacția Radio Guerrilla și să lucreze de acolo. Spune că pasiunea colegilor săi și zarva de la radio o inspiră și o motivează.

Primii pași în radio

Vin din țara Moților, sunt născută în Brad și școlită în Deva, am absolvit Colegiul Național „Decebal” și apoi am intrat la Facultatea de Jurnalism și Știintele Comunicarii din cadrul Universității din București. În 2004 m-am mutat la București și tot atunci am reușit să-mi iau și primul job cu carte de muncă, în marketing.

Relația mea cu radioul a început cu mult înainte de Radio Guerrilla sau de cursurile de radio din facultate. Eram în liceu când, împreună cu câțiva colegi, am început să realizăm în fiecare duminică dimineața o emisiune pentru tineri, la Radio Deva. Emisiunea se chema “High School High”, aveam chiar și o rubrică personală, “What’s up?!” pe numele ei.  Cred că mi-a placut enorm acea perioada de pionierat în radio, de vreme ce mă trezeam de bună voie în fiecare duminica dimineața la 7 (șapte :)).

Știu însă că niciodată nu mi-am propus să mă apuc serios de radio. În facultate n-am fost interesată să fac practică în radio și nici după absolvire nu m-am visat vreodată om de radio. Aveam colegi și prieteni care lucrau în radio, inclusiv Radio Guerrilla, dar nu m-am simțit niciodată atrasă de domeniu, nu m-am interesat de cum aș putea obține un job într-un radio, n-am trimis niciodată un sample de voce sau format de emisiune pe nicăieri. Rămăsesem consumatoare de radio, cu un mare respect pentru oamenii buni de radio.

La Radio Guerrilla

Pe Radio Guerrilla am ajuns dintr-o întâmplare, într-o perioadă când eram foarte concentrată pe studiile și cariera mea în actorie. Totul a plecat de la o petrecere, acum vreo 4 ani, în urma unei sesiuni de hăhăială cu Dragoș Olaru și Matei Lucaci-Grunberg, la care a asistat și Dobro, care ne-a propus imediat să ne încercăm amiciția la microfoane într-o emisiune de seară.

Așa a apărut Seara pe Val cu Dragoș, Matei și cu mine. Dintre noi doar Dragoș avea experiență în radio, el lucrând de peste 10 ani chiar la Radio Guerrilla. Am avut noroc. Radioul împlinse un an de la relansare și căuta voci noi, voci tinere. Era și loc, grila de seară nu era încă atât de diversă în conținut cum e acum. Ne-am jucat de-a Seara pe Val cam un an.

Emisiunea pe care o realizez acum, #ROZ, a fost tot ideea lui Dobro. „N-ai vrea să faci o emisiune pentru fete, așa, din lumea ta? Cam cum ai sta tu la povești cu prietenele tale”. Am zis instant „Nu”. Apoi au urmat vreo 6 luni de discuții, ezitări, amânări, pe motiv că nu știu să fac butoanele, că pe aici și pe dincolo, până într-o seară când mi-a venit în minte, pe nepusă masă, numele emisunii: #ROZ.

Atunci am și început să scriu formatul. I l-am prezentat și uite că mai e puțin și emisiunea împlinește 100 de ediții, care înseamnă 100 de săptămâni, care înseamnă, wow, aproape 3 ani, dacă pui și vacanțele. 

Prima emisiune cu fete #ROZ

Prima emisiune a fost în pijamale. La propriu. Am invitat-o în studio pe buna mea prietenă din copilărie și de acum, Andreea Irinca, pentru a analiza împreună cu neascultătoarele dacă există cu adevărat prietenie între femei, subiect cules, bineințeles, dintr-o discuție între niște băieți mândri că doar ei pot lega prietenii trainice și că noi suntem superficiale.

Mi-a plăcut subiectul. Andreea mi-a mărturisit în direct, în premieră absolută chiar și pentru mine, că în clasa întâi s-a îndrăgostit de mine la propriu. Dincolo de emoțiile colosale și stângăciile aferente, zic că fost destul de „încendiară” prima ediție. J Care a fost concluzia? Există prietenii trainice și între femei, bărbaților ce sunteți! :)

De când am început și până acum, nu știu să mai existe în FMul românesc o emisiune exclusiv cu și despre ființe de sex feminin remarcabile, mai mult și mai puțin cunoscute publicului larg, care-i inspiră chiar și pe ascultătorii de sex masculin, se pare.

Când mă uit în urmă și văd că am avut 100 de invitate numai una și una, în 100 de emisiuni una și una, aproape că mă mir, și le mulțumesc din suflet pe această cale, lor și tuturor ascultătorilor (fete&băieți).

Provocările radioului

Mă gândesc permanent la asta. Fiecare emisiune este o încercare, niciuna nu seamănă cu alta, invitatele au personalități diferite, au firi diferite. Mă gândesc permanent la următoarea ediție a emisiunii. Implicarea este totală, la mine timpul curge între doua ediții consecutive, calendarul meu nu are luni și duminică, ci marți și marți, de la 7 seara. Fără mișto.

Foto: Catalina Flaminzeanu

Este o provocare absolută să plonjezi în personalitatea invitatei, să afli, să te inspiri, să înveți lucruri noi la fiecare ediție. Încerc întotdeauna să nu încalc o limita a discreției, dar să și aflu lucruri esențiale.

Nu cred că e ușor a face radio, am zis-o și o mai zic…cel puțin nu la standardul Radio Guerrilla. Eu sunt foarte la început, mai am multe pâini de mâncat, nu îndrăznesc să mă compar cu colegii mei care au de la 6 la 26 de ani de experiență la microfon. Și vorbim de elite.

După gustul meu, sunt cei mai buni oameni de radio, cei mai buni realizatori de programe din FM. Îi consideram la fel și înainte de a-i cunoaște, să nu vă gândiți că ei m-au pus să scriu asta. :)  Și le mulțumesc pentru răbdare, n-aș vrea să fiu în pielea lor când îî chinui cu incertitudinile și întrebările mele.

Există, da, și o competiție internă dură. Rămân în grilă doar emisiunile validate de public iar Radio Guerrilla nu este un radio care sa stea pe loc, experimentează permanent. 

Libertatea și ”spectacolul”

Am libertate totală în a-mi alege invitatele, temele, muzica, iar asta se se poate întoarce împotriva mea uneori pentru că sunt obositor de perfecționistă, obositor mai ales pentru mine. Nu-mi place să fac concesii de niciun fel, să bifez încă o emisiune. Și atunci mă consum terbil și depun foarte multă energie până aleg următoare invitată.

Mă bazez mult pe instinct: trebuie să simt că e om din aluatul ăla bun, că subiectul îmi suscită interesul 100% și că nu mă las păcălită de vreo manevră de PR, că povestea ei este relavantă pentru publicului emisiunii obișnuit deja cu un anumit tip de discurs și conținut, că este o ființă care iese din rând, care are ceva de spus, de la care am de învățat în primul rând eu. Muncesc o săptămână pentru cele două ore de interviu, nu vreau să fie două ore pierdute.

În orice caz, mi se pare că a realiza o emisiune radio live se aseamănă mult cu actoria. Dacă nu mă concentrez total pe invitata mea ratăm „spectacolul”. Diferența e că la radio nu avem text, nu-mi place să lucrez după un desfășurător prestabilit. Încerc dinainte să mă documentez cât mai bine cu putință și apoi mă las în voia chimiei. Câteodată sunt seri înălțătoare, alteori nu știu…la fel ca la teatru. Mi-ar plăcea foarte mult să realizez emisiunea cu public, să aud reacții organice, respirații, aplauze (sigur, dacă e cazul). :)  

Deși emisiunea mea e săptămânală, merg cât pot de des în redacția Radio Guerrilla și lucrez de acolo. Îmi place la nebunie să-i observ pe toți cei care intră într-o zi aici: de la trupele de muzică invitate să cânte live, până la colegii mei. Toți sunt oameni foarte, foarte pasionați de meseria lor. Efectiv îi vezi cum ard pentru asta, respiră asta. Îmi iau multă determinare din energia creativă care mustește zilnic acolo.

Subiectele care te preocupă

Emisiunea #ROZ e o întâlnire între două prietene care își propun un subiect, dar ajung să vorbească câte-n lună și-n stele despre tot ce le preocupă. Exact ca-n viață. Este un interviu live de două ore, ilustrat cu muzica propusă de invitată, cu, pentru si despre fete, tipe, gagici sau femei pe care eu le consideră model. Despre care cred ca e bine să se afle. Ființe de sex feminin care nu se opresc din evoluat. Suflete care trăiesc curajos și autentic. Care au preferat să aleagă propria cale, care ies din rând.

Alegerea invitatei este foarte personală și subiectivă. Fiecare emisiune aduce în studio o altă invitată cu o poveste de spus, relevantă pentru ascultătoarele Radio Guerrilla. Nicio întâlnire nu este întâmplătoare, fiind născută de activitatea de până atunci a invitatei care o transforma pe aceasta într-un potențial model în primul rând pentru mine, apoi pentru ascultătoare.

Așadar, subiectul este chiar invitata, mai ales ceea este replicabil din ce a făcut ea remarcabil. Este o emisiune care propune modele alternative, de calitate, pentru ascultătoare. Sigur, poate nu reușesc să pun în lumină esențialul în fiecare emisiune, dar de cele mai multe ori îmi iese. Amuzant este că emisiunea are și foarte mulți ascultători destul de implicați, deși este interzisă bărbaților. :)

Proiecte, preocupări, like-uri din afara radioului

După cum știi, mă preocupă  actoria. Joc în câteva spectacole de teatru și urmează să încep repetițiile pentru o comedie în două personaje. Un alt proiect de suflet e UNDERCLOUD, Festivalul de Teatru Independent căruia anul acesta îî vom organiza ediția cu numărul 13. Ce nu știi este că în toamna trecută am început să lucrez la un film-documentar scris și regizat de mine. :)

Brandul personal și omul de radio

Nu știu cât și cum contează. De obicei realizatorii de radio își construiesc un brand personal pornind ... din radio. Brandul personal este o noțiune care nu te scapă de judecata ascultătorilor. Poți să ai brand personal – dacă prin brand înțelegi notorietate, o anumită identitate publică limpede, construită de-a lungul anilor, anumite trăsături predictibile - și în aceelași timp sa fii un realizator de programe îngrozitor sau excepțional.

Sigur, brandul personal poate genera o anumita favorabilitate în rândul ascultătorilor, dar dacă nu ești convingător, dacă nu ai consistență, în 10 minute vorbești la pereți. Cred că dacă nu provii din lumea radioului, mai bine să nu ai brand personal, să nu creezi așteptări disproporționate în comparație cu calitățile tale de om de radio.

Radioul este un mediu foarte dur: ceea ce poți rezolva cu un zâmbet sau cu o mână de pudră în televiziune, nu poate fi rezolvat On-Air unde contează doar ce vorbești și starea pe care reușesti să o transmiți, să o induci.

Reclame, brand endorsment

Sincer, nu am acceptat cea mai mare parte a propunerile primite până acum. Am făcut 2-3 reclame cât am fost studentă la Facultatea de actorie, UNATC (a urmat celei de Jurnalism), apoi m-am oprit. Nici brandurile, nici bugetele nu au fost pe placul meu. Dacă-ar fi să fie, mi-ar plăcea să endorsez branduri pe care le folosesc sau campanii în care cred. Știu ... aștept totuși the perfect combo.

O privire de ansamblu asupra radioului românesc

Văd radioul ca al doilea cel mai bun prieten al omului iar omul este o ființă care nu poate trăi fără prieteni, singur. Așadar, nevoia nu o să moară niciodată, ține de fiecare post în parte să reușească să rămânâ relevant în noul context media. Până la urmă, când îți faci cafeaua în bucătărie dimineața, sau când ești în mașină în drum spre job nu poți deschide și lăsa Facebookul sau Instagramul „să vorbescă ca radioul”, nu?

Radioul românesc este divers, este cool, este bine, numărul total de ascultatori radio a crescut, cred că ține de fiecare să gasească radioul în care să se regăsească. Se pare că în timp ce TV-ul scade vertiginos, numărul de ascultatori radio a crescut, așa am auzit prin redacție. Asta arată că reușește să rămână relevant.

Ascultătorul român de radio

Cum spuneam, radioul este al doilea cel mai bun prieten al omului: se trezește odată cu tine și te însoțeste dedicat peste tot. Cred că radioul este dator ascultătorului cu conținut relevant și divers. În continuare muzica este foarte importantă (și extraordinar de importantă pentru posturile de mainstream), dar cred că la fel de importante sunt emisiunile de autor, cu discuții interesante, consistente, cu conținut original, care au ceva de spus, în această perioadă în care muzica este la îndemâna absolut peste tot. Din acest punct de vedere, grila Radio Guerrilla excelează limpede la acest capitol.

Ce urmează pentru tine

Întrebarea asta mă sperie. De când mă știu îmi doresc să fac foarte multe lucruri și mereu mă amărăsc că nu-mi ies toate. Gata, acum vreau doar să mă bucur de ce am și să continui să fiu curioasă. Simt totuși cred că aș putea face mai mult pentru cauze umanitare și cu caracter social. Chiar am un plan în privința asta, pentru o subiect care mă preocupă mult. Revin. :)