[Radio Love] Mihai Dinu: Radioul reflectă societatea, analfabetismul funcțional. Marea schimbare a radioului se face odată cu publicul

Pentru Mihai Dinu radio înseamnă libertate și a rămas cu această idee de pe vremea când asculta, împreună cu ai lui, Europa Liberă. Imediat după Revoluție a luat contact cu FM-ul românesc, iar de atunci radioul a rămas o constantă în partea profesională a vieții sale. A fost director muzical și producător de emisiuni în stații de radio sau online.

Mihai a venit cu ideea Guerrilla Live, un proiect cu trupe care cântă în studio, cu public. Și tot el a pornit un blog muzical, gândit ca un radio online, EclecticFM. Acum face două emisiuni, una pentru Urban Sunsets, în care prezintă săptămânal 15 noutăți muzicale din genuri mai puțin comerciale. Iar a doua la Radio Guerrilla, R O O T S, cu muzică din toate colțurile lumii.

”Real nu știu ce-și doresc consumatorii de radio, pentru că la sondaje lumea nu prea răspunde sincer. Există o dorință de a arăta într-o lumină mai bună și atunci, în loc de Guță, spun Bach. Tot patru litere, “un nume scurt ca un leșin într-un spital”, cum spune o melodie a trupei Robin And The Backstabbers”.

Mihai Dinu crede că o schimbare memorabilă a radioului românesc se va putea face doar odată cu un consumator mai educat de muzică prezent online sau pe undele aerului. Iar asta presupune timp.

Începuturile în radio

Primele amintiri sunt legate de radioul din bucătărie, sunt destul de vagi, poziționez doar radioul pe un scaun, nu am o amintire cu vreo piesă. Amintirile vin mai târziu și sunt legate de radioul din dormitorul părinților, cel la care se asculta pe șest Europa Liberă. Televizorul era o formă mai restrictivă, la radio îmi părea mai multă libertate, erau lucruri ma diverse.

Misterul a fost cel care m-a îndreptat către radio. Habar nu aveam cum arată cel care-mi vorbea și atunci în mintea de copil se puteau face tot felul de conexiuni. Radioul, din păcate, azi nu-și mai păstrează misterul. Rețelele sociale devoalează omul din spatele microfonului.

Primele amintiri din radio

Prima emisiune a fost alături de colegul Razvan Dumitrescu, la Radio Delta (actual RFI România). Primul invitat cred că a fost naistul Cătălin Târcolea, dar nu aș băga mâna-n foc. Iar prima melodie difuzată chiar că nu-mi mai amintesc, dar cu siguranță a fost una franțuzească.

Preocupări de început 

Mă preocupa să nu greșesc. Eram terorizat de greșelile de pronunție, de bâlbâieli, de care, cum era și normal, am avut parte din belșug. La începuturile radioului liber, lumea asculta radio cu mult mai multă atenție, cuvântul era mult mai important. Erau oameni veniți acolo din pasiune pentru muzică, cei mai mulți. Și cei mai mulți dintre ei făceau câte un top cu muzica preferată, Liana Stanciu un top slow, Alexandru Gheorghiaș unul de oldies, Lenți Chiriac unul de metale. Eu am mers către rock.

Greșeli în aer

Am făcut cam de toate. De la bâlbe, greșeli tehinice, încurcat de piese, emisiuni slab pregătite. Am învățat că trebuie să mă pregătesc. Mult mai mult decât aș avea nevoie. Că ar trebui să fac ceea ce fac și ascultătorii mei. Că mai puțin înseamnă mai mult. Propria experiență de viață este și ea foarte importanță. Din păcate nu există un prezentator perfect.

Interesele de acum

Depinde. Am făcut emisiuni foarte diferite, de la cele de autor până la cele de linie, de animație. Abordările sunt diferite, în cele de linie ești compania ascultătorului, iar informațiile sunt actuale.

Radioul înseamnă să știi să captezi ascultătorul, iar asta se face, culmea, după un model matematic, în trepte, trei la număr, treapta urechii, a capului și a stomacului. Se formează o matrice, care din păcate nu asigură o evoluție liniară. Pentru că radioul este un organism viu și pentru că oamenii dintr-un radio sunt percepuți diferit, în interiorul programelor se dezvoltă mai multe mecanisme de captare a ascultătorului.

Brandul personal și omul de radio

Cred că merg mână în mână. La început radioul te ajuta să ajungi brand. Acum poți ajunge în radio cu o notorietate dobândită în afara lui. Rețelele sociale ajută din plin la lucrul ăsta. Ca orice brand, se crește cu multă muncă, însă nici acum nu știu cine hotărăște că ești sau nu brand. Intrăm într-o discuție lungă și fără un răspuns clar. În fine, notorietatea în radio e mult mai greu de obținut, se face organic, se face împreună cu radioul. La cea din rețelele sociale poți trișa din plin.

Proiecte, preocupări, like-uri din afara radioului

Drumurile nu ne duc de fiecare dată acolo unde ne dorim. În momentul de față radioul este un proiect pe care-l fac pe langă job-ul principal. Acum am două emisiuni, una la un radio online Urban Sunsets unde prezint, săptămânal, 15 noutăți muzicale din genuri nu atât de comerciale. Fac asta de trei ani la un radio online unde sunt alături de alt veteran, Bogdan Strătulă (fondatorul radioului) și de Marius Chivu și ne simțim excelent.

A doua emisiune este una nouă, la Radio Guerrilla. Aici prezint o emisiune de world music, R O O T S se numește. Proiectul paralel cu radioul ar fi un blog muzical, pornit ca un radio online, EclecticFM.

Reclame, brand endorsment

Nu, nu fac. Mi-aș asocia numele cu shop-uri de vinyl-uri, cu librării, cu mărci de mașini. Cu toate că sunt un mare mâncăcios nu mă văd asociat cu brand-uri alimentare.

O privire de ansamblu asupra radioului românesc  

Peisajul radio este cam lipsit e relevanță cu câteva excepții, RFI România, Guerrilla și matinalul Rock FM. Poate și România Cultural, dar, hei, e radio de stat și asta ar trebui să fie, relevant. Cele mai importante schimbări, după mine, au fost în anii 90, prima cu aducerea de către Radio Contact a lui Johnny (un precursor al soft-ului de play-list) și odată cu el dispariția programelor de noapte. Iar a doua a fost trecerea Pro FM către CHR dintr-un format adult.

Poate părea simplist, dar trecerea asta a dezechilibrat balanța. Suntem inculți din punct de vedere muzical, așa că bruma aia de cultură muzicală de masă a dispărut și ea într-un moment în care numărul radiourilor nu era atât de mare ca cel de acum. La fel a rămas maniera de a face radio, s-au schimbat mijloacele, computerul este acum omniprezent.

Mă enervează lipsa de atitudine și limbile pe care radioul le dă ascultătorilor, lipsa de viziune, lipsa de curaj, de asumare, de perseverență într-un proiect. Mă enervează manelizarea Radioului Național. Mă mai enervează și play-list-urile scurte și foarte repetitive, obositoare, făcute după adânci studii de marketing, care din păcate arată o realitate: suntem inculți, avem o capacitate redusă de recunoaștere a melodiilor, cunoaștem maximum 100 din fiecare gen. Fiecărui format muzical îi corespunde un număr finit de melodii, iar noi recunoastem poate 25% dintre ele. De plăcut îmi plac mai puține și doar la radiourile pe care le-am pomenit mai sus.

Ascultătorul român de radio    

S-a schimbat în rău. S-a prostit. Ascultă cel mai mult în mașină unde este într-un soi de captivitate. Dar lucrurile se vor schimba, cel puțin așa îmi place să cred, atunci când netul în mașină nu va mai fi problemă. Deja lucrurile se schimbă, chiar sunt curios cum vor arăta lucrurile peste 5 ani.

Real nu știu ce-și doresc consumatorii de radio, pentru că la sondaje lumea nu prea răspunde sincer. Există o dorință de a arăta într-o lumină mai bună și atunci în loc de Guță spun Bach. Tot patru litere, “un nume scurt ca un leșin într-un spital” cum spune o melodie a trupei Robin And The Backstabbers.

De ce este nevoie la radio

De mai mult curaj.

Who killed the radio

El însuși. Salvarea se va face într-o formă diferită, asta de acum va exista cât timp va fi rentabilă economic, dar se va restrânge treptat.

Radioul românesc peste câțiva ani

Nu-l văd bine. Pentru că nu-l văd că face vreun efort. Radiourile ar putea transmite digital, asta ar însemna mai multe radiouri pe aceeași frecvență dacă ai un receiver special. Asta ar însemna diversitate. Să emiți doar online nu este suficient.

Mai sunt la socoteală și platformele de streaming, așa că orientarea, reorientarea mai bine spus, cred că trebuie dusă către conținut original. Platformele de podcast-uri pot deveni o alternativă, nu știu însă cât de repede, cei din rural dar și o bună parte din urban, din cauză nivelului scăzut de educație, nu se pot adapta încă.

Cumva, radioul reflectă societatea, analfabetismul funcțional. Marea schimbare a radioului se face odată cu publicul, iar acesta se poate schimba doar prin educație. Așa că mai avem de așteptat.