[Trenduri 2020] Luciana Cucoaneș: O pietricică din pantoful nostru de secol 21 e faptul suntem sufocați de prea mult conținut

Ce rost mai are o discuție despre trenduri când e plin ochi internetul de ele și le poate găsi cu ușurință oricine are plăcerea și disponibilitatea doar cu un “click aici”? Are, pentru că, spre exemplu, o discuție cu Luciana Cucoaneș, Senior Strategic Planner DDB România, scoate la lumina curente și aspecte care s-ar putea pierde ușor din vedere, care nu sunt atât de evidente. În cazul de față, criza descoperirii, turismul secundar și mai usor cu auto-distrugerea.

De fapt, interviul asta e ca turismul secundar. Nu te duce pe alei bătătorite și prin mari capitale, ci pe experiențe mai autentice din cultura locală, din categoria ce se întâmplă cu burnout-ul la noi, implicarea brandurilor în politic, în anul alegerilor, sau 2020 - anul accederii generatiei Z pe piața muncii.

Cum se nasc trendurile?

Varianta scurtă: Cineva se plictisește de-o idee, situație, cuvânt, stil, comportament. Ideea își epuizează sensul, rolul și nu mai e de actualitate, nu mai servește nimănui. Același cineva – să-i zicem trend setter – vine c-o idee nouă. Dacă ideea aia nouă e acceptată la scară largă, devine trend. Dacă persistă o grămadă de timp, devine universală. Cât contează un an în economia unui trend, depinde de oameni și de trend.

Trenduri in 2020

Criza descoperirii. O pietricică din pantoful nostru de secol 21 e faptul suntem sufocați de prea mult conținut. Ne este greu să ajungem la ce căutam trecând prin atât de multă informație. Cauza: în cursa pentru atenția oamenilor, media online a picat în capcana de a livra volume imense de conținut, deseori neinteresant. Aceasta suprasaturare de conținut (informație) creează criza descoperirii. Un exemplu din muzică, pentru cine-i căutător de „muzică nouă”: senzația este că auzim o grămadă de muzică, dar descoperim, de fapt, foarte puțină. Cea pe care o căutam e îngropată bine undeva, sub maldăre de content nou și ne-wow.

Turismul secundar. Trendul ăsta a luat naștere din două motive. Pe de-o parte, marile orașe ale lumii au ajuns să fie sufocate de turiști odată cu „democratizarea” cazărilor (AirBnb). Orașe precum Veneția, Barcelona, Amsterdam, care au atras mereu un număr mare de turiști, acum ne roagă să ne mai plimbăm și pe la alte mese. Pe de alta parte, oamenii au început să caute o experiență mai autentică decât aia bătătorită deja de tot universul. Turiștii de azi vor să înțeleagă mai mult din cultura locală, care e mai la ea acasă în orașe mai mici și mai puțin populare decât în capitale. Unii oameni sunt în căutarea noului „Insta Place” sau pur și simplu vor să dispară de pe hartă. Așa începe „turismul secundar”, cel în care oamenii fac rocada între destinațiile principale – Amsterdam, Barcelona - și cele secundare – orașe călcate de mai puțini turiști tip Rotterdam, Sevilla și tot așa.

Mai ușor cu auto-distrugerea. Pentru a-și regla starea mentală, peste tot în lume, preț de secole întregi oamenii au abuzat de diverse substanțe precum tabacul și alcoolul în pofida consecințelor. Astăzi, oamenii informați și interesați de-o viață mai sănătoasă abandonează aceste comportamente mai degrabă auto-distructive decât benefice. Se vede și prin birouri: greu mai găsești un coleg cu care să ieși la fumat. Se vede și la petreceri, unde încep s-apară extratereștri care se distrează pe treaz, cu bere fără alcool sau din ghimbir. Toți acești oameni caută soluții mai variate și mai funcționale (sănătoase). Alcoolul și țigările sunt înlocuite cu stimuli mai puțin nocivi. Nevoia omului este una dublă: să se de-streseze într-un mod natural și să se destrăbăleze din nou. De preferat ambele în același timp.   

Anul 2020 va fi al… sau nu va mai fi deloc

Eu sper că va fi anul sustenabilității, trendul despre care vuiește tot internetul: cu semne clare și fapte clare și în România. Argumentul e simplu. Încă îmi place viața.

Cel mai enervant trend din 2019

Poate „podcast-urile”, dar asta pentru că nu m-au prins pe mine.

Eco, egalitate de gen, GDPR, încălzirea globală

Poate trezirea României la realitate. Față de alte țări un pic mai dinamice pe subiect, România încă doarme. Suntem departe de o reformă a întregi societății în jurul acestui obiectiv. Pașii făcuți de noi sunt mici spre deloc, asta este senzația mea.

Implicarea brandurilor in politic

Așa e, unele branduri au luat poziții politice și foarte frumos au făcut. Bravo lor! Dar, din punctul meu de vedere, e mult spus „multe branduri”. Pentru cele mai multe branduri politica e un subiect tabu.

Oamenii apreciază implicarea când se întâmplă și chiar o așteaptă: e evident că, față de noi, muritorii de rând, companiile au și mai multă putere și scalabilitate. În ce măsură se vor implica branduri acum, nu știu. Personal mi-ar plăcea s-o facă, dacă găsesc cum s-o facă și cu sens.

Burnout-ul în România

De discutat se discută în cercuri mici, tot de angajați, sau pe la televizor. Dar și aici, de la vorbe până la fapte calea este lungă. Eu n-am văzut prea multe campanii pe subiectul ăsta și nici acțiuni sau schimbări concrete. Oamenii vin tot bolnavi la birou. Statutul orelor peste program este același. Femeile gravide sunt încă presate să se întoarcă mai repede din concedii de maternitate.

Big/small data

Apropos de big data / small data, schimbările (noutățile) vin și sub forma de colegi. De exemplu, de la finalul anului trecut noi avem un „Data scientist”.

2020 – generatia Z pe piata muncii

Hahaha, zici că vorbim de mutanți. Tot oameni sunt și ei, tot aer respiră, tot publicitate o să facă. Iar noi suntem pregătiți pentru astfel de noi colegi. Chiar căutăm în creație. Știți vreunii sclipitori? Daca da, #SharingIsCaring.