Cu fiecare an, in paralel cu ceata care se asterne peste momentul '89, noi unghiuri si abordari apar la suprafata, in incercarea de a-i apropia pe oameni de faptele si contextul de atunci. Jurnalul pe Instagram al personajului Robert a aparut in decembrie trecut, dupa o initiativa Forum Apulum si Funky Citizens. Proiectul si-a propus sa trateze Revolutia dintr-o perspectiva tinereasca, pe intelesul lor, ca story-ul de pe Instagram sa devina real si sa trezeasca empatie, ne spune Diana Filimon, presedinte Forum Apulum.
“Povestea a avut și elemente interactive tipice Instagram, momente în care personajul principal întreba ce să facă (dacă să iasă în stradă, de exemplu), dând astfel ocazia utilizatorilor să intre în poveste și mai mult”, explica Diana
Altfel, ne asteapta vremuri interesante, in care tehnologia va face ca fake news-ul sa fie noua religie, iar tehnologiile paveaza drumul pentru ele. Cu alte cuvinte, citeste toata lumea, intelege cine poate.
Care a fost ideea proiectului Revolutia pe Instagram?
„Revoluția pe Instagram” este parte a unui proiect mai amplu despre propaganda folosită în diverse momente ale istoriei recente, cu accentul pe proteste. Proiectul este o muncă comună a Funky Citizens și Forum Apulum.
Am început cu Revoluția pentru că am simțit că este un subiect despre care se vorbește ca și cum ar fi destinat doar adulților, vorbim despre el o dată pe an, înainte de sărbători, într-un dialog care nu îi include pe tineri. Comemorăm ceva ce lor li se explică prea puțin, prea abstract și prea distant. Cu cât trece timpul, evenimentele de atunci se pierd ca sentiment pentru ei, devin ceva distant, care nu îi privește, trăite de unii oamenii care sunt mai mult eroi decât oameni normali care au decis să treacă o linie fragilă, dar posibil fatală între a fi indiferenți și a lua atitudine în acele momente de cumpănă.
Am căutat mai mult timp o idee de a aduce Revoluția mai aproape de ei, iar sursa de inspirație a fost contul Eva.stories, un proiect foarte mare, care spunea povestea unei tinere din Budapesta în perioada celui de-al doilea război mondial.
Am vrut deci să facem ceva pentru „tinerii de azi”, care sunt de-o vârstă cu cei care acum 30 de ani au strigat „Libertate” în stradă. Am vrut să-i atragem să fie curioși despre ce s-a întâmplat în ‘89 și să le arătăm că oameni ca ei sunt cei care s-au revoltat în fața sistemului, oameni ca ei au fost împușcați și oameni ca ei ne-au câștigat, cu multe sacrificii, libertățile de astăzi. Iar proiectul nu s-a încheiat cu proiectul de pe Instagram, ci noi încurajăm să fie folosit ca resursă educațională pe viitor, chiar la orele de istorie. Contul de instagram rămâne activ, povestea rămâne acolo, iar pentru a documenta cronologia evenimentelor de atunci, am făcut site-ul decembrie89.ro.
Cum de nu ati ales un personaj real care sa ilustreze pagina si sa vorbeasca din perspectiva proprie despre '89?
Ideea proiectului a fost de a-i pune în pielea unui tânăr cu care pot empatiza, prin ochii căruia pot trăi experiența aceasta care pare ireală, a Revoluției din 1989. Nu am vrut ca povestea să fie spusă de un adult, ci de unul de-al lor. Noi, adulții, avem obiceiul de a spune povești doar pentru noi,uităm uneori că tinerii reacționează la alt tip de mesaj și alte media și nu ne punem suficient de des în locul lor. Așa că proiectul acesta a fost despre ei, cu ei, pentru ei.
Tot scenariul a fost construit să trezească empatie, să obținem cât mai multe reacții; de asta postările sunt un amestec de clipuri și imagini create de noi cu clipuri și imagini reale (procesate), iar povestea trece prin momente personale, cum ar fi faptul că personajul principal își pierde cei mai buni prieteni în represiunea de la Timișoara.
Cine s-a ocupat de posturile lui Robert de pe Instagram?
Proiectul a fost realizat, de la documentare, filmare și editare, cu ajutorul unui grup de tineri, elevi și studenți. Scenariul a fost realizat cu ajutorul Alexandrei Felseghi și filtrat prin mintea tinerilor care l-au făcut cât mai „real” posibil, mai exact Denisa (16 ani), Iuliana (18 ani), Konrad (19 ani), Florin, (18 ani) și Adi (19 ani). Ei au fost cei care ne-au ajutat să ajungem în mintea unui tânăr adolescent și să ne facă să înțelegem cum ar reacționa ei la evenimentele de atunci.
Reacții
Reacțiile au fost peste așteptări, am avut multe mentions de la oameni care au apreciat ideea, am avut multe mesaje simple de felicitări dar și mesaje mai complexe, de la oameni care ne spuneau ori că în sfârșit înțeleg încărcătura acelor zile.
Pentru unii a fost greu de distins ce e realitate și ce e ficțiune în proiect, deoarece li se părea foarte credibil exercițiul, ceea ce a dus la interacțiuni interesante. Povestea a avut și elemente interactive tipice Instagram, momente în care personajul principal întreba ce să facă (dacă să iasă în stradă, de exemplu), dând astfel ocazia utilizatorilor să intre în poveste și mai mult. Au fost multe reacții emoționale din partea celor care ne-au urmărit și asta înseamnă că am reușit să spunem povestea în așa fel încât să rămână cu ei sentimentul oamenilor care au trăit Revoluția, de la frică, la nedumerire, incertitudine, durere pentru cei pierduți. Am reușit să o facem mai reală decât a fost până acum.
Cum e vazuta revolutia de tineri, e un moment definitoriu pentru ei?
Revoluția e un eveniment abstract din calendar. Nimic mai mult. Am dat jos comunismul, au murit oameni, iar în fiecare decembrie, cam pe când iau ei vacanța se duc niște coroane, se vorbește la știri și cam atât. Ne amăgim cu toți crezând că simt și ei ce simțim noi, cei care am trăit acele zile.
Am avut și ateliere pe această temă, în care am parcurs cu elevi și studenți toți pașii Revoluției inclusiv manipularea incredibilă din câteva momente cheie. Dacă îi duci prin povestea acelor zile, tinerii devin extrem de interesați și chiar se revoltă față de ororile și manipulările care au avut loc.
Din păcate, în mare parte tinerii au o înțelegere foarte generală și vagă a perioadei și în prima fază este greu pentru ei să înțeleagă semnificația anului 1989. Credem că e de datoria noastră - a adulților, a societății civile, a școlii - să pornim un dialog real cu ei pe aceste teme, dar unul uman, bazat pe empatie, nu unul pur formal.
Manipulare și dezinformare. Rețete clasice
Continuarea proiectul din care face parte și Revoluția pe Instagram va atinge exact propaganda folosită în România pe parcursul mai multor evenimente importante, printre care și protestele ultimilor ani.
Propaganda folosește forme similare de manipulare, care doar se rafinează cu trecerea timpului, astfel că se găsesc multe puncte comune în toate cazurile. Se bazează pe o „rețetă” clasică, generarea sentimentului de teamă, folosirea dezinformării, încercarea de dezbinare și control a maselor, reprezentarea protestatarilor ca „inamici” ai ordinii sociale.
S-a trecut de la huliganii anului 1989, la golanii anului 1990 și s-a ajuns la soroșiștii anilor 2017 și 2018. E un fir comun care unește în România protestele, dar schimbarea cea mai mare de atunci și până acum este că mesajele nu au mai prins la fel de bine.
Fake News în România
Fenomenul Fake News rămâne încă o problemă globală, cel mai probabil una care se va accentua în perioada următoare, pe măsură ce tehnologia avansează și apar forme diverse de a produce fake news (ex. deep fakes), care vor face tot mai greu pentru public să distingă între ce e real și ce nu.
Din fericire, România nu este una dintre țintele predilecte ale „războiului informațional” de care se vorbește în prezent, dar suntem afectați ca parte a fenomenului global.
Singurul filtru care funcționează cu adevărat este gândirea critică. Credem că trebuie să ne dezvoltăm în primul rând abilitatea de a detecta informațiile dubioase - adică acele informații care parcă exagerează, vor prea mult, ne trezesc emoții mai degrabă decât să apeleze la gândirea noastră și apoi să avem prezența de spirit să le verificăm. De cele mai multe ori, când verificăm o știre falsă este ușor să o demontăm, numai că cei mai mulți oameni nu ajung să-și pună întrebări, mai ales dacă știrea le confirmă niște convingeri deja existente sau transmite ceva senzațional.
Ce crede Robert că s-a întâmplat în '89
Din păcate Revoluția Română din 1989 rămâne o perioadă insuficient clarificată, cu procese amânate și multe întrebări fără răspuns. Totuși, am putea rezuma acele zile prin a spune că o parte dintre români au înfruntat orice riscuri pentru a putea striga „Libertate”, iar asta este ceva extraordinar. Alegerea a fost individuală, asumată și extrem de curajoasă pentru cei care au ieșit în stradă, în special până în 22 decembrie.
Din acea zi însă, cei care au preluat ulterior puterea au pornit o campanie de manipulare și dezinformare de o agresivitate greu de imaginat, care a adus haos și teamă în rândul populației. Iar prin acest haos și crime inutile s-a creat contextul perfect pentru a se instala la putere un grup de oameni care au ținut România timp de mai mulți ani într-o zonă gri, o democrație originală din care ne-a luat ani buni să ieșim.
Exemple de campanii de dezinformarie cu urmari nefericite
Dezinformarea este un fenomen subtil, de multe ori fiind amestecate bucăți de adevăr cu invenții, sau construite interpretări false pornind de la (câteva) realități. Efectul cel mai grav pe care îl are acest fenomen este apariția contextului denumit post-truth (post-adevăr), o realitate în care se sugerează că este imposibil să cunoaștem adevărul și deci nici nu mai merită încercat. Cu alte cuvinte, scopul nu este de a convinge publicul de o anumită perspectivă (falsă) ci de a arunca atât de mult dubiu în conversațiile publice încât publicul să nu mai înțeleagă nimic.
Dintre cazurile particulare din România putem aminti poveștile referitoare la banii pe care i-ar fi primit protestatarii față de OUG 13, care din fericire nu a prins, devenind subiect de amuzament și meme-uri pe social media, fenomenul balena albastră, care a produs câteva săptămâni de panică în rândul cetățenilor, sau propagarea manipulativă a poveștilor despre cum norvegienii fură copii de la familii de alte naționalități - aceasta urmărind susținerea unui discurs conservator, naționalist religios și anti-occidental (dar cu efecte greu de analizat).
La nivel internațional putem aminti scandalul Pizzagate, în care un cetățean american a intrat înarmat într-o pizzerie pentru a verifica dacă nu cumva Hillary Clinton vinde copii dintr-o cameră aflată în spatele localului - din fericire nimeni nu a fost rănit. Majoritatea episoadelor concrete au miză politică (ex. știrea din 2016 că Papa l-ar susține pe Donald Trump) a căror efecte este greu de cuantificat. Efectul major rămâne însă acela al „picăturii chinezești” - crearea contextului în care adevărul nu mai este demonstrabil, scăderea încrederii în media și crearea unui climat de suspiciune generală care alimentează polarizarea societății.
Ce sfaturi ai da tinerilor care vor sa se informeze corect
Presa mainstream ar trebui să reprezinte încă o mare parte din dieta media a cetățenilor, chiar dacă uneori sunt identificabile bias-uri în modul în care anumite publicații, chiar respectabile, abordează anumite subiecte. La nivel internațional (și într-o măsură mai mică și în România), poziționarea ideologică este asumată (ex. NYT este mai liberal sau „de stânga”, în timp ce The Atlantic este mai conservator sau „de dreapta”) însă aceasta nu este de natură să afecteze calitatea ci doar înseamnă o frecvență mai ridicată a opiniilor apropiate de o anumită zonă ideologică. Iar echilibrarea se face foarte simplu, urmărind mai multe surse care au poziționări diferite (de exemplu citind și NYT și Atlantic, nu doar una).
Publicațiile independente pe de altă parte pot varia de la proiecte excelente (ex dela0.ro, Recorder etc) la unele construite specific pentru propagandă sau care amestecă știri cu teorii conspiraționiste (ex. Gandeste.org, activenews etc). Diferențierea între astfel de surse alternative se face analizând efectiv ceea ce publică, dificultatea aici fiind în educația media (sau mai degrabă lipsa acesteia). Pașii sunt relativ simpli, doar că nu sunt încă suficient cunoscuți și aplicați. Când lucrăm cu tinerii pe zona de educație media îi învățăm câteva tehnici simple: căutarea autorului pentru a vedea dacă pare onest; verificarea contextului (dacă articolul este actual); verificarea tonului (dacă face prea mult apel la emoții); verificarea afirmațiilor (dacă au logică, dacă sunt bazate pe date concrete). Urmând astfel de modele, oricine își poate construi propria listă de surse de încredere - după ce validezi câteva articole dintr-o publicație, te poți baza pe încredere cel puțin o perioadă.
Prea multe sau prea puține proteste în România?
Cred că suntem acum într-o perioadă de construcție, atât la nivelul societății civile, cât și la nivel politic. Protestul ar trebui să fie unul dintre remediile pe care le aplicăm atunci când căile celelalte nu funcționează. Sunt nereguli zilnic, asta fără niciun dubiu, dar ce ar ajuta să învățăm ar fi să folosim toate pârghiile legale atunci când lucrurile nu sunt cum trebuie. Cred că nu punem suficientă presiune pe autorități în viața de zi cu zi și ar trebui să facem asta ca o formă de igienă democratică, să fie un obicei firesc.
Vor urma patru ani fără alegeri anunțate, timp în care trebuie să ne consolidăm mai bine ca societate activă civic și în care să știm să ne mobilizăm atunci au loc derapaje. Aș zice nu mai multe, dar mai eficiente și mai bine gândite. Și în stradă, dar mai ales petiții, reclamații, mers în audiență, presiune constantă și la nivel macro. Și mai ales să punem toți osul la treabă să pansăm democrația asta a noastră atât de atacată în acești ani.
Targetul
Atât la Funky Citizens, cât și la Forum Apulum ne plac oamenii care-și pun întrebări, care iau atitudine când este nevoie, care sunt conectați la ce se întâmplă în jurul lor și vor să înțeleagă. Am lucrat de-a lungul timpului cu mulți oameni care ne-au inspirat, artiști, activiști, jurnaliști și cetățeni care n-au stat deoparte. E o listă lungă dar nu am da nume, să nu uităm pe cineva :)
Proiecte în 2020
Continuăm proiectul cu prezentarea manipulărilor legate de protestele din România, vom lansa curând câteva surprize pe tema asta.
Anul ăsta avem și două ture de alegeri, așa că ne gândim deja la ce campanii putem face pentru a mobiliza lumea să meargă la vot și, evident, să-i atragem să fie observatori la vot. E o oportunitate de implicare concretă, unde se pot vedea direct efectele implicării și e pot înțelege mai bine mecanismele democrației.
Continuă la Funky activitățile constante de educație civică, prin apartamentul 80east, printr-o campanie explicativă despre „viza de flotant”. Iar la Forum ne punem la treabă să pregătim un proiect dedicat abuzurilor suferite de tinerele din România, punem la cale Școala de vară liberă, a treia ediție și CivicON, festivalul de atitudine care se pregătește de a patra ediție. Iar până atunci vom lucra la firul ierbii să aducem oamenii la vot și să îi implicăm cât mai mult în comunitate.
