„Vreau sa ma fac publicitar, atunci cand o sa cresc mare” — n-a spus niciun copil, niciodata. Așa începea newsletterul IQads de marți, scris de colega noastră Tatiana. Gluma ei se pare că a atins corzi sensibile. Unul dintre destinatarii scrisorii noastre colective, Adrian Pașita, a citit cu atenție și ne-a scris un mail în care ne-a povestit că există, totuși, copii care vor să se facă publicitari. Așa cum a fost și el.
Buna ziua,
Eu sunt #Adrian86 si va scriu in legatura cu newsletter-ul vostru din data de 4 februarie 2020.
Doresc sa imi expun nemultumirea fata de afirmatia din primul paragraf. Eu sunt un copil care si-a dorit sa faca reclame cand va fi mare. Eram in fata televizorului cu familia si ma enervam cand acestia doreau sa schimbe postul in pauza dintre filme. Urmaream reclamele ca pe niste seriale.
Prima serie de reclame pe care mi-o amintesc era cea de la NEI. Alb, negru, alb, negru... NEI.. NEI. Apoi au aparut cele faine de la Cosmote. Mai tarziu a intrat si comedia in reclamele romanesti cu Batman-Batman si EFIX cu Micutzu. Apoi ROM ... oho, au adus ciocolata si creatie publicitara americana in Romania.
Imi doream sa fac si eu astfel de reclame. Acum fac asta. Am facut parte din echipele de creatie si inca particip la brainstorming-urile pentru crearea acestor spoturi. Mai mult pentru online, ce-i drept. Nah, online-ul este prezentul si viitorul si aici pot face pariu ca 99% dintre cei care au vazut reclamele la Super Bowl le-au vazut in online. Se lucreaza pentru TV, se platesc bani pentru TV, dar cele mai multe view-uri le strang in online. Reclamele de la Super Bowl sunt ca si cartofi prajiti de la MEC - fiecare cartof isi doreste sa fie prajit la mec. :)
Dupa cele mentionate mai sus, va rog frumos sa corectati afirmatia si sa anuntati oamenii din lista voastra de NL ca exista acel copil. Exista un copil care si-a dorit sa se faca publicitar chiar daca pe vremea aceea el numea aceasta meserie ca reclamator pentru TV.
Am vorbit cu Adrian și i-am spus că o să corectăm nedreptatea. Așa că l-am întrebat mai multe despre pasiunea lui față de publicitate. Ne-a răspuns după cum urmează:
#PublicitarDeMic
#Adrian86 este pseudonimul sub care mă găsești în social media. Este cel mai nesuferit hashtag din online.
Acum nu pot spune că am vrut să mă fac #PublicitarDeMic, nu știam că există această meserie. Știam doar că eram pasionat de reclame și – poate vi se pare stupid – dar așteptam cu nerăbdare pauza de reclame. Eram atras de aceste mini-filme și voiam să văd ce se întâmplă în următorul episod. Din păcate pe vremea aceea un spot rula aproape jumătate de an așa că aveam mult de așteptam să văd ce s-a întâmplat cu papagalul din reclama NEI.
Dincolo de pasiune – care ar trebui să fie primul criteriu pe lista ta când îți alegi o meserie, ar trebui să ai mentori care să te direcționeze corect către publicitate. Pentru că nu am fost la o facultate de Publicitate, am ales să fac niște cursuri. Astfel am avut noroc să dau pe drum peste Sorin Trâncă și Claudiu Dobriță în timpul Școlii ADC, oameni care m-au învățat ce înseamnă brief și ce face el. Începând cu perioada aceea am început să mă uit la reclame zilnic prin online. Să le caut, să văd ce fac cei din afară și să caut pe YouTube „creative ads of the world”. Un fel de binge watching cu reclame.
România are multe cursuri marketing și comunicare, dar eu cred că cel mai bun curs este cel de la Școala IAA. Eu am fost la modului de Strategie de Marketing și Comunicare Digitală. Aici am discutat cu Bogdan Nițu și Andrei Lăscuț. Aici s-a întâmplat ceva care m-a făcut să gândesc altfel publicitatea. M-a făcut să văd mai bine ceea ce știam toți: o strategie bună nu se face cu informații din excel, strategia bună se face cu informații reale de la oameni reali. De atunci sunt cel mai mare inamic al colegilor din întâlnirile de strategie.
Fără frică de greșeli și lucruri noi
Imediat ce am ajuns în publicitate mi-am dat seama că e mai mișto decât credeam. De la oameni până la locația unde ai biroul. Era un super vibe, lucrurile se întâmplau rapid și învățam multe lucruri într-un timp foarte scurt. Asta și pentru că aveam nevoie. Eram singurul care lucra în domeniu fără o facultate de profil. Pentru mine a contat și aveam nevoie să fiu autodidact. Ai fi zis că am plecat din spate în această cursă, dar faptul că eu am învățat din propriile greșeli și nu de pe un curs de 100 de pagini, m-a ajutat să cresc foarte repede. Nu mi-a fost frică să greșesc și să încerc lucruri noi pentru că știam că voi ajunge să învăț ceva.
Acum să nu credeți că doar aceste două școli și doar acești 4 oameni te pot face publicitar. No way! Nu vreau să le fac reclamă (haha), sunt doar cei și cele care m-au ajutat pe mine să ajung unde sunt acum. Sunt multe persoane, școli și cursuri în România care te pot ajuta să ajungi un bun publicitar. Pe lângă cei 4 menționați mai sus mai sunt și ceilalți mentori de la acele școli de la care am învățat multe. Mai sunt multe persoane din online pe care le urmăresc. Trebuie doar să știi pe cine să urmărești. Știți vorba aia: „Those who can't do, teach”?. Este foarte reală. Sunt și multe cursuri cu oameni care îți pot vorbi de pe un ppt, dar cei care stau foarte mult în fața acestui ppt se rup de domeniu și pierd lucrurile noi care apar în fiecare zi.
Nu trebuie să vă fie frică să încercați lucruri noi. Fiind o piață foarte dinamică cu foarte mulți oameni creativi trebuie să te remarci. Dacă vii mereu cu idei safe, riști să nu te dezvolți și chiar să pierzi clientul. Sunt mulți oameni care refuză idei de frică să nu greșească – iar acest lucru vine din partea clientului cât și a agenției. Este mult de lucrat la mentalitate și la brand book.
8 lucruri pe care le iubesc în publicitate: creativii, brainstorming-urile, debrief-urile, zilele de filmare, party-urile de agenție, teambuilding-urile de agenție, haosul și amânarea deadline-urilor.
6 lucruri pe care le urăsc în publicitate: exceluri, întâlnirile foarte lungi, feedback-urile incorente, tăierile de buget, oamenii care se feresc să încerce ceva nou și „hai să facem și noi un viral”.
