A început în liceu, cu un afiș pentru niște colegi care aveau o trupă. I-a plăcut. Cel mai mult l-a încântat faptul că de la idee până la realizare nu era o distanță enormă, ca la celelalte domenii pe care le cunoștea pe atunci. Și la final, rezultatul era vizibil pentru oricine. Se întâmpla prin 2003, când designul digital era abia pe la început în România, nu plătea nimeni pentru website-uri, iar designerii își făceau banii din advertising și printuri. Acum, Andrei Pastuhov face afișe iconice pentru TIFF și este fondatorul conferinței Edge Design Talks, care a ajuns la ediția #5.
Prima ediția a fost făcută cu 6 designeri din Cluj, fără buget și organizată într-o lună. După a doua ediție, echipa a hotărât să meargă pe principiul ”la bal sau la spital” și să facă o conferință cu speakeri de la cele mai tari studiouri din Europa. Spre surprinderea lor, le-a ieșit. Anul acesta, conferința va avea loc între 13 și 15 martie la Cluj și are ca temă zona de confort.
E un subiect familiar, cred, pentru oricine lucrează în zona creativă. Aș vrea să explorăm echilibrul dintre confort și disconfort, despre nevoia de siguranță și cea de aventură și explorare, spune Andrei Pastuhov
Despre echilibru, cum s-a schimbat designul, în ce zone se îndreaptă în România, trenduri, public și nevoi, povestește mai multe Andrei, în rândurile ce urmează.
Începuturile în design
Cred că a fost mai mult un context decât o alegere intenționată. În liceu mă pasionau toate lucrurile care țineau de zona vizuală: pictură, desen, colaj, design de obiect, arhitectură etc. Și la un moment dat am ajuns să fac afișe pentru niște colegi care aveau o trupă. Clasic. Ideea e că mi-a plăcut. Era un rezultat care super vizibil într-un timp foarte scurt și, în plus, îi făcea pe alții să arate mai bine (e drept că nu știu cât de bine, că nu era vreo operă de artă ci probabil un afiș despre care azi aș spune că e porcărie).
În retrospectivă, cred că asta mi s-a părut cool, că de la idee până la realizare nu era o distanță enormă, ca la celelalte domenii pe care le cunoșteam pe atunci și că era un rezultat vizibil de oricine; nu trebuia să intri într-o galerie sau muzeu să vezi un afiș.
Pe vremea aia (2003-ish) oricum afișele erau cumva măsura. Dacă făceai afișe cool însemna că erai bun. Designul digital era abia pe la început în România sau mai înspre inexistent. Nu cred ca plătea nimeni pentru un website atunci, mai erau încă 4 ani până urma să se lanseze primul iPhone iar designerii își făceau banii din advertising, branding (adică logo-uri, că erau cam puțini care înțelegeau ce e ăla branding) și printuri.
De atunci s-au schimbat într-adevăr multe în ceea ce privește uneltele cu care lucrăm și mediile pentru care lucrăm. Dar la bază bineînțeles că nu s-au schimbat atât de multe. Sunt tot la fel de mulți oameni care în 2005 făceau branding pentru că făceau un logo cum sunt acum oameni care fac UX design pentru că fac 2 personas și un user flow. Doar că acum e pe mai mulți bani. În afară de asta designul ca fundament e același. E tot despre oameni, despre mesaje sau despre companii. Designul cred că va fi despre lucrurile astea indiferent de cum vor fi ele exprimate. Și sper să fie tot mai mult despre oameni la modul onest.
Învățături
Dacă aș fi primit întrebarea asta la puțin timp după ce m-am apucat într-adevăr de design aș fi avut foarte multe de zis. Asta pentru că atunci am început, aveam impresia că știu tot ce se poate ști despre design. Acum sunt convins că nu știu o grămadă de lucruri. Totuși asta pune mai puțină presiune pe ce fac și, în plus, îmi permit eu mie să explorez mai mult și să fie acceptabil să greșesc. Că oricum nu știu. :D
Povestea Edge Design Talks
Înainte de Edge Design Talks a fost Edge Academy, unde am organizat cursuri în zona creativă. A fost o experiență interesantă unde am învățat mult despre cum se organizează lucrurile (mai ales din propriile greșeli). Apoi când am ajuns cumva la un final cu cursurile, am decis ca ar fi păcat să se piardă tot impulsul, așa că am zis că ar fi cool să facem un event o dată pe an care să fie în același spirit: despre design, creativitate și de la care să pleci cu ceva folositor.
Am început cu o conferință cu 6 designeri din Cluj, pe care îi știam, fără buget și organizată într-o lună. După a doua ediție mai locală, am decis cu toții să ne aruncăm cu tot ce avem și putem, pe principiul ”la bal sau la spital”, și să facem o conferință cu speakeri de la cele mai tari studiouri din Europa. Și spre surprinderea noastră ne-a ieșit. Am fost super entuziasmați după a treia ediție că am reușit să o ducem la capăt.
Ediția 2020
La ediția asta avem multe planuri (ca de obicei). Sper să ne iasă toate. Până acum ce știm sigur, în afară de conferință, e că vom aveam măcar o seară de filme, shorts; vom da din nou posibilitatea designerilor locali - adică din Cluj sau din țară - să își expună munca și părerile despre design, creativitate și inspirație la Meet the Locals și vom avea o expoziție de design.
Totuși cel mai bucuros anul ăsta sunt de invitații care vin de la niște studiouri super tari și pe care abia aștept să-i cunosc. De exemplu vor veni cei de la Mucho, o agenție de design cu sediul în Barcelona, dar care activează în toată lumea și care au o viziune foarte mișto asupra designului. Sau cei de la ustwo, care au creat unul dintre cele mai bine cotate jocuri indie de mobil (Monument Valley), asta printre proiectele digitale cu brandurile de top din toată lumea. Toți invitații sunt foarte tari pe zona lor și cred că e un line-up care ar putea fi la orice conferință mare din Europa și nu numai.
Anul acesta am vrea să explorăm, împreună cu invitații, tema zonei de confort. E un subiect familiar, cred, pentru oricine lucrează în zona creativă. Aș vrea să explorăm echilibrul dintre confort și disconfort, despre nevoia de siguranță și cea de aventură și explorare.
Publicul
Publicul conferinței e compus în special de designeri.
Îmi place să cred că sunt designeri curioși să vadă ce se întâmplă live (și nu de pe net) în design și creativitate în afara României. Asta pentru că, ne place sau nu, România nu e chiar o țară de referință pentru designul vizual.
Ne dorim ca designerii care vin la Edge să fie deschiși la a auzi lucruri și din afara domeniului lor, a specializării lor. Nu e o conferință doar despre UX sau doar despre branding sau altă specializare. Dimpotrivă, e o conferință unde ai ocazia să te întâlnești cu oameni care fac și altceva. Și cred că de la oamenii aceia ai de învățat cel mai mult, tocmai pentru că vin cu altă perspectivă față de ce auzi în fiecare zi.
Designul în 2019
Nu cred că a fost un an în care s-a întâmplat ceva major în design. Mai degrabă cred că s-au consolidat niște concepte cum ar fi acceptarea tot mai mare în comunicare a potențialului AR și a instalațiilor interactive sau revitalizarea fonturilor și interesul față de ele mai mult decât Google Fonts.
Au fost câteva proiecte care au copiat stilul anilor ’90. Mi s-a părut o glumă bună despre design. Nu știu câtă lume din afara zonei a înțeles-o, dar a fost o glumă bună.
Cred că va rămâne, ca de obicei, ce aduce o minimă valoare pentru oameni și va pleca ce e de prisos. E cam ce am văzut că s-a întâmplat cu toate lucrurile de până acum. Și e total logic să fie așa.
Trenduri
Nu sunt un mare urmăritor de trenduri în adevăratul sens al cuvântului. Încerc să fiu la curent cu ce se întâmplă în jur, dar încerc să mă feresc de trenduri. Cred că trendurile vin de cele mai multe ori din subcultură și apoi sunt preluate de branduri super mari, care își permit cam orice și care se adresează unui public în căutare permanentă de ceva nou. Asta face ca majoritatea trendurilor (cele care sunt într-adevăr trenduri - adică trecătoare) să nu fie potrivite pentru proiectele din viața reală și nu cea de pe Dribbble.
Așa că e cool să faci chestii în trend dacă e pentru Dribbble sau dacă e un proiect cu o durată de viață declarată ca fiind temporară. Altfel, ce sens are să construiești un brand cu toate trendurile la activ acum, care peste 2 ani va părea făcut în 2010?
Ce aștepți să se întâmple în 2020
Mă aștept ca posibilitățile tehnologice să aibă un impact tot mai mare și mai răspândit asupra designului. Și asta pentru că probabil va deveni tot mai accesibil ca o companie să folosească în comunicare sau doar într-o campanie o componentă de AR sau o instalație interactivă într-un spațiu public.
Și mă aștept ca fascinația pentru UX ca disciplină să scadă și ca UXul să intre în normalitatea în care era și înainte de a fi un termen pe care dacă nu-l ai la CV nu-ți poți găsi un job.
Ca piață, din păcate, cred că designul merge într-o zonă de marfă, produs, în care designul e un departament, mai mic sau mai mare, a fiecărei companii. Zic din păcate pentru că asta va face să fie mai puține studiouri de design independent care vor fi libere să facă lucruri extraordinare fără să fie constrânse (atât de tare) de KPI și ROI. Sper să mă înșel totuși.
Responsabilitatea socială reflectată în design
Păi depinde de țară. În România nu cred că s-a reflectat în vreun fel major pentru simplul motiv publicul care ar fi interesat de subiectele astea e prea marginal pentru ca vreo companie să investească în vreun proiect pe zona asta. Sau cel puțin n-am auzit eu de ele.
În Europa, subiectele astea, dar în special ce ține de mediu, sunt foarte uzuale și se regăsesc în comunicarea brandurilor și, prin urmare, și în preocupările designerilor. În afară de asta, sunt designeri (în special object designeri) care aleg să lucreze doar cu materiale care sunt ok pentru mediu, sau care sunt obținute din surse fair (fără sclavie, cu o plată decentă a celor care lucrează etc.). Unul dintre invitații din martie va vorbi despre lucrurile acestea și e super interesant ce are de zis.