[Povesti de bine] Dealerii de bomboane și fericire

În urmă cu câțiva ani, Cristian Roman, un domn plin de viață și umor, s-a văzut nevoit să o ia de la capăt profesional. Din nou. Avusese mai multe încercări antreprenoriale și nu reușise să ajungă pe culmile succesului, ca în filmele americane. Singurele alegeri, care îi rămăseseră la acel moment de cotitură, erau bodyguard sau taximetrist.

Cum îi place să spună povești despre cartierele Bucureștiului de altădată, a optat pentru cea din urmă, care îi dădea și mai multă libertate. Încă din primele zile de muncă, domnul Roman le oferea clienților săi câte o bomboană, ca semn de mulțumire că s-au urcat în taxiul lui.

Bomboanele din taxiul cu aer condiționat și parfum discret i-au adus multe bacșișuri, pe care a început să le strângă într-un pahar. Le-a transformat în fapte bune pentru copii bolnavi, în zâmbete și bucurie, în zile de vacanță pe pârtie, în povești de bine. Cu anii a devenit cunoscut și i s-au alăturat firesc mii de oameni ca el, voioși, generoși, creativi. Mai jos citiți o poveste emoționată, spusă nouă așa cum este ea de Cristian Roman, omul care conduce prin București Taxiul cu Bomboane.

Un om pentru care viața înseamnă #zâmbeteșiacadele

Eu sunt Cristian Roman. Am 60 de ani, împliniți și învăț câte ceva în fiecare zi. Merg în taberele BIZ și sunt cu urechile ciulite la fiecare informație. Dar cel mai mult am de învățat de la copiii pe care îi vizitez. Viața nu înseamnă acceleratorul de particule! Viața înseamnă #zâmbeteșiacadele!

Poveste din alte vremuri

De ce povestea mea, și nu poveștile mele!? Povestea unei copilării de "roman", cu flori de piatră cât ținea gardul casei, gard mai mult să te apere de privirile curioșilor decât de hoți! Ce vremuri! Primăveri cu puf de plop și începutul verii în parfum de tei. Cu furat de corcodușe verzi și liliac. Cu radio pe lămpi și televizor alb negru! Și fiecare, dar fiecare, o poveste! Singurul televizor pe stradă și oameni privind campionatul mondial din Mexic în curte, pe gard și cățărați în caisul vecin. Pentru următorul interviu, te invit să îți alegi singură, povestea.

Înainte de 89, eram mult mai tânăr, așa că aș fi subiectiv. Apoi dimensiunea timpului era alta! Îți imaginezi seara la culcare, cartea de la capătul patului, de lângă veioză, cartea din baie și cartea din buzunar, cartea de tramvai. Cărțile din și pentru mers cu trenul, cărțile de vacanță, cărțile obligatorii și cărțile citite pe furiș. Vodca rusească, romul cubanez și bomboanele albaneze! Muzică pirat, benzi de magnetofon, ceaiuri dansante și o familie unită sub semnul "inimii"!

Taximetrist am ajuns de nevoie. După multe încercări antreprenoriale, mai mult sau mai puțin reușite. La un moment dat, după ce împlineai 50 și de ani, singurele locuri unde intrai fără pile sau cunoștințe, fără ați creea obligații, fără șefi sub calificați, fără priviri peste umăr sau jignitoare, așadar singurele erau bodygard sau taximetrist. Cu toate că nu mi-a plăcut, niciodată, dar niciodată, să șofez, însă pentru că îmi plăcea să comunic, să povești sau să spun istoria cartierelor din București, am ales-o pe ceea din urmă. Ți-am spus că vorbesc mult. O să plictisesc cititorii.

Bomboana care a salvat vieți

Pentru că locuiesc în Bulevardul Unirii, locul de unde porneam în aventura de zi cu zi, era magazinul Unirea. Făceam ce făceam, și mă întorceam acolo. Mă simțeam în siguranță și până la urmă, cineva se urca și la mine în taxi. Momentul acela era o mare bucurie. Omul acela, mă alesese pe mine! Omul acela mă ajuta să îmi plătesc întreținerea și nu știam cum să îi mulțumesc! Așa a apărut bomboana!

Bomboana era modul meu de a-i mulțumi celui ce mă ajuta. Mult mai târziu, adică după câteva luni, "bomboana" era modul de a induce starea de bine, stare în care tu te plimbai din punctul A în punctul B lăsându-mi parte din starea ta de bine, stare în care functionam cele 10-12 ore pe zi. Bomboana care a salvat vieți. Care a reunit cupluri, care te-a purtat în anii copilăriei sau în lumi mai frumoase. Bomboana care te punea să desenezi sau să îți ciulești urechile pentru a recunoaște melodia sau interpretul. Bomboana din Taxiul cu aer condiționat și parfum discret, din Taxiul ce își făcea toaleta și de două ori pe zi, Taxiul cu Povești și drumuri scurte, de cele mai multe ori prea scurte.

Hai să facem un exercițiu de imaginație: B. B. King sau John Lee Hoocker, Bonamassa sau Eric Clapton, afară plouă, muzica este în surdină și tu ai la multe lucruri de răspuns, mai ai două vorbe cu tine și,dintr-o dată, auzi "am ajuns"!

-Știți ceva?! Haideți până la Snagov! Ba nu! Haideți să bem o cafea la Poiana Brașov!
-Domnișoară, aparatul taxează.
-Măcar o dată în viață, merit o astfel de experiență!

La întoarcere am făcut eu cinste!

Apoi paharul în care tipsul lăsat, generos de cele mai multe ori, se transforma în cărți de povești, pentru prima bibliotecă dintr-un spital de pediatrie "Biblioteca Taxiul cu Bomboane"! Se transforma în mere și portocale, în zâmbete și îmbrățișări!

Apariția ONG-ului

De aici la ong-ul Taxiul cu Bomboane, nu a fost decât o înșiruire de întâmplări cu haz, mai mult sau mai puțin fericite, din care am avut doar de învățat. Oamenii veneau lângă cauză. Le plăcea efectul. Veneau timid, unul câte unul până au ajuns la câteva sute, apoi mii. Câteva sute de oameni lângă un om cu povești și bomboane. Deja pentru a intra în saloanele pline cu copii din spitale, ne trebuia un cadru legal. Și iată-ne dând buzna într-o lume dintr-o altă dimensiune.

Ce este frumos, ce este greu

Partea frumoasă din această poveste, sunt OAMENII! Peste 5000 de oameni. Oamenii care se identifică și când spun asta, vă rog să îi urmăriți! Ei sunt #parteneriînfaptebune #gașcacolorată #oameniîngeri #venițicunoi #zâmbeteșiacadele #unuiuniecontinuă #searădepoveste #unuiuniecontinuă #ozicâtovacanță! Ei sunt personaje de poveste și personajele acestei povești!

Partea grea...hai să o lăsăm mai la urmă!

Ce ar fi nevoie

Avem nevoie de orice. Începând cu bani pentru carburant și cele 3000 de baloane pe care le dăruim lunar. Ce înseamnă 3000 de baloane? Înseamnă 3000 de lei lunar pentru, numai pentru baloane! Carburant pentru proiectul ”O zi cât o vacanță”, și susținere pentru Caravana Taxiului cu Bomboane, ce își dorește ca măcar o dată pe lună să ajungă în țară! Acolo unde se întâmplă mai nimic. Acolo unde exemplul personal este singurul lucru care activează societatea civilă.

Avem nevoie de 2 salariați permanenți. Asta înseamnă salarii. Avem nevoie de un van 8+1 pentru transport persoane. Nevoie de susținere media. Orice trust ce se implică, pentru noi este un plus de imagine, este un mod de a ajunge mai direct la sufletele oamenilor!

Pentru a dărui, trebuie să ai! Să ai trebuie să produci, să creezi, să fii activ! Și atunci, crești, te dezvolți. Ong-ul este un business în care rezultatele muncii se regăsesc în cât mai multe zâmbete pe fețele cât mai multor copii. A! Și părinți! Pentru că un copil cu zâmbetul pe față are lângă el un părinte în culmea fericirii!

Ăsta este businessul nostru! Dealeri de zâmbete și fericire!

Oamenii Taxiului cu Bomboane

Nu există oameni din față sau din spate. Există oameni care se văd, care se văd mai puțin sau nu se văd, dar suportul lor se simte și se vede! Toți suntem o echipă, o gașcă sau un trib. Nu putem funcționa unii fără alții! Și știi ce este cel mai mișto? Avocați stau lângă ingineri, care stau lângă elevi, care stau lângă tineri sau mai puțin tineri care stau lângă corporatiști care stau lângă moldoveni, unguri, țigani, gay, turci, malaiezieni, brazilieni, africani, ardeleni care stau lângă autiști, downieni, sportivi, ziariști, corporatiști, studenți, avocați și știu că mă repet.

Faptele bune

Nu ducem bomboane copiilor. Vă vine să credeți sau nu, noi împărțim mere și portocale! Când sunt întrebat de cineva, cu ce să vină la copii, le spun "o carte de povești sub braț, un măr în buzunar și multă dragoste"! Există "Cănuța cu Bomboane", evenimentul de la 1 iunie, dar acolo este vorba despre jeleuri și alea doar cât încap într-o cănuță, adică vreo 3! Și dacă tot am pomenit de Cănuța cu Bomboane, în săptămâna mare a Paștelui, avem "Pui de pernă pentru pui de om", când împărțim puișori de pernă pentru vise pufoase iar în sărbătorile de iarnă, "Ciorăpelul cu Bomboane". În vară "De Vorbă cu Delfinii", iar pentru voluntari "O zi cu velierul pe Marea Neagră!

Sunt deja 6 ani de când săptămânal mergem cu povești în spitalele de pediatrie, cu" Seară de poveste", proiect cu caracter permanent, în 3 spitale: Spitalul Victor Gomoiu, Spitalul Grigore Alexandrescu și Centrul de recuperare Neuropsihomotorie dr Nicolae Robănescu din București. 3 spitale, în jur de 600 de copii, adică vreo 30.000 de copii în fiecare an. Să zicem cam 200.000 în întreaga noastră activitate? Tone, sute de tone de fructe, de jucării, milioane de povești și cam cum credeți că ar fi dacă am primi și ajutorul vostru? Sau al unei corporații! Cam cum ar fi dacă media și-ar întoarce fața și către ONG.urile nebrenduite!

Ce urmează

Taxiul cu Bomboane este un produs social media! Fără Facebook sau Instagram, poate era tot doar un bătrân cu sacoșa în mână, cu o carte de povești sub braț și multă dragoste, prin saloane. Ca un dinozaur care nu își găsește locul.

În curând, dar în curând zic de vreo câțiva ani, poate facem și un canal de YouTube. Și-apoi spectacole în spitale, animăluțe în școlile cu nevoi speciale sau în curți de spital, implicarea celor de vârsta a treia și... o zi cât o vacanță, permanent! Acum, lunea ne găsiți pe pârtia de ski din Azuga! :)