Multe și diferite drumuri a parcurs Codruț Baciu până să ajungă să își deschidă agenția lui de conținut scris, Nerds & words, unde își face de cap și experimentează concepte și cafele, de dimineața până seara. Călătorii inițiatice, profesionale, sau măsurate la propriu în kilometrii în afara graniței. Unele dintre ele au trecut si pe la IQads. Ce le-a unit pe toate a fost scrisul, firul conducător al poveștii de față și cel de la care a pornit antreprenoriatul.
La început, a scris poezii. Apoi, în ultimii ani, proză scurtă. Dar asta doar în documente word, pitite prin mai multe laptopuri, care așteaptă să iasă la lumină. Ce se poate citi, totuși, sunt articolele de pe IQads și Treizecizero. Iar acum, alături de echipa lui, scrie texte pentru clienți. Codruț povestește pe îndelete despre toate. Cum nu a învățat poloneza în Polonia, dar și-a îmbunătățit geografia în VoIP și franceza în Elveția, despre dialoguri cu oameni din toate colțurile lumii la ore ciudate, despre scris, clienți, antreprenoriat, primul milion și gemenii lui Federer.
Scurtă prezentare generală
Sunt un om punctual care încearcă să mănânce mai puțină ciocolată. De asemenea, casc urechile mai degrabă la versuri decât la muzică.
Am început prin a fi om de vânzări fără să-mi placă să fac vânzări. Criza lui 2008-2009 m-a prins în Polonia, unde m-am dus cu un internship, imediat după facultate. N-am reușit să învăț o boabă de poloneză, deși ăsta a fost unul dintre motivele pentru care am acceptat să mă duc acolo. Am vândut uși de garaj și mi-am făcut câțiva prieteni.
Apoi, am lucrat vreo doi ani în telecom, unde am avut de-a face cu oameni din toate colțurile lumii, pe cele mai tâmpite fusururi orare. US, Liberia, Sudan, Bangladesh etc. Înveți multă geografie când lucrezi în VoIP. N-a fost un job la care excelam, dar a fost jobul unde am râs cel mai mult, cu Dorin și restul tembelilor de la Titan.
A urmat un master de business în Elveția, unde am și lucrat, în paralel, la un start-up care primise bani mulți de la cantonul fribourghez. Spre deosebire de experiența Cracovia/NowySacz, aici am putut să-mi îmbunătățesc franceza.
M-am întors în țară și am făcut ocolul obligatoriu prin corporație, iar apoi am început să scriu mai mult. Am colaborat cu IQads, Treizecizero și am freelănsuit pentru câțiva clienți cu care am început apoi business-ul propriu-zis de content writing.
Agenția de scris
Nerds & Words a apărut pentru că sunt convins că orice business merită și are nevoie de conținut de calitate. Indiferent dacă businessul se numește General Motors sau SC Viorica Import Export SRL.
Am început cu clienți interesanți, din turism, IT și comunicare; pe care îi avem în portofoliu și acum, după un an și jumătate de muncă. Țin un excel cu milestone-urile de care ziceai. Preferatul meu este cel hașurat cu un verde viu, pe poziția 13, din luna în care ne-am făcut targetul pentru prima oară. M-am îmbătat cu un prosecco foarte ieftin din Mega în ziua aia.
M-ai întrebat cum am început cu scrisul. Cu poezii, culmea. Scriu poezii de mic. Cu timpul, presupun că au devenit mai puțin proaste, dar n-am de unde să știu, că nu le-am arătat la multă lume. În ultimii ani am scris proză scurtă – o parte din ea poate fi citită pe site-ul și-n revistele Treizecizero, iar restul, prin Word-uri corupte pe laptopuri din vreo 3 generații. O să le aduc cândva într-un volum și o să profit de prietenia cu voi ca să-l promovez.
Cum ai simțit antreprenoriatul până acum
L-am simțit destul de… anevoios. Uneori, clienții vor să le scrii pe moca ”de probă”, alteori, traficul din București îți fute din motivație și timp, în vreme ce proiectele se lungesc și încasezi mai greu decât ai vrea.
Dar sunt și chestii bune, evident. Care-s mai multe decât alea care te fac să-ți iei câmpii. Oamenii încep să înțeleagă valoarea textelor bune, a campaniilor făcute atent. Iar ca business, ai de unde să-ți alegi colaboratorii, angajații, furnizorii de servicii etc. Eu am avut noroc de oameni foarte pricepuți în jurul meu.
De ce Nerds & Words
Povestea e interesantă doar pe jumătate, cred. ”Nerds”-ul din ”Nerds & Words” e cel care contează; pentru că termenul ăsta e o abatere intenționată de la scrisul pe care-l prestezi de amorul artei. Fără toceală, fără timp și energie acordate muncii de documentare, degeaba scrii bine și ai idei. Trebuie să-ți faci temele ca să nu rămâi corigent. De fapt, treaba stă cum așa: noi scriem bine, dar ne mândrim mai mult cu felul în care pricepem afacerile pentru care scriem.
Am făcut proiecte de naming în care am adus la masă colaboratori din agenții de branding. E cel mai simplu așa, pentru că noi nu suntem experți în asta, însă avem acces la cei mai buni și învățăm rapid. Procesul de naming, făcut cum trebuie, înseamnă multe ore de muncă.
Echipa
Echipa este împărțită în două: scriitori full-time și colaboratori (fie constanți, care lucrează pe proiecte on-going, fie writeri cu care lucrăm în nișe greu de stăpânit altfel).
Ăsta e modelul pe care vom lucra în continuare. Estimez că până la finalul lui 2020 echipa lărgită va avea în jur de 10 oameni.
Eu mă impart între management, biz dev și vreo două conturi la care țin să scriu eu.
Primii clienți
Primii clienți au fost Storience și Lunatix, două agenții așa cum ar trebuie să fie toate, în opinia mea. Ulterior, am devenit noi înșine clienții lor - Storience ne-au făcut identitatea de brand, iar Lunatix ne-au făcut site-ul.
Creativitate 30%, restul muncă
Comun teoriei și practicii este efortul de a înțelege businessul, clientul, munca oamenilor pentru care scrii. Nu scrisul în sine te diferențiază decisiv în piață, ci felul în care alegi să respecți proiectul/nevoile pentru care scrii.
Creativitatea asta pe care o vântură mulți e cam 30% din toată treaba. E esențială, dar departe de a fi suficientă. Apoi, 60% e muncă-muncă-muncă. Iar restul sunt chestii pe care ar trebui să le aplicăm nu doar în business, ci zi de zi: bun-simț, bună-credință, bună-ziua-hai-să-bem-o-cafea.
Viața e prea scurtă pentru clienți care nu ne plac
În general, clienții sunt dispuși sa inteagă și să asculte. Sunt și indivizi care vor totul ieri și fără să-și dea silința deloc în interacțiunea cu noi. Dar ăștia sunt rari și de obicei găsim căi elegante de a le da papucii înainte să ca relația să devină toxică.
Una din regulile după care operăm este că dacă nu ne place clientul sau ce face, nu ne pierdem vremea. Viața e prea scurtă ca să-ți dai ochii peste cap.
Mă bucur să constat că oamenii nu cer luna de pe cer atunci când ne contactează. Adică nu sunt absurzi și își înțeleg ei înșiși nevoile. Vor fie să vândă mai bine, fie să comunice sănătos/deștept/constant. Fie ambele. Cred că am reușit să-i ajutăm, pentru că într-un an jumate, n-am pierdut niciun client dintre cei constanți, iar sistemul de referral a funcționat mai bine decât puteam spera.
Lucrăm cu businessuuri mici și mari, din cam toate sectoarele importante – turism, IT, horeca, shopuri online de tot felul. Însă preferatele mele sunt agențiile de content, care dimineața ne fac concurență în Google, iar seara ne dau mail să le scriem site-ul.
Primul milion
Mulțumesc pentru întrebare, chiar m-am pregătit pentru ea. Iată răsupunsul: mi-am propus să fac primul milion înainte ca Lenny și Leo Federer să câștige primul turneu de dublu la juniori.
Învățături
Au fost destule momente în care m-am felicitat cu voce tare că am făcut pasul ăsta. Desigur, au fost și momente în care căutam pe internet compoziția chimică a cianurii.
Le iei pe toate și încerci să faci lucrurile din ce în ce mai bine, în fiecare zi. Probabil ăsta e tot schepsisul cu antreprenoriatul: day in, day out, să cauți bezmetic versiunile tale cele mai bune.
Mesaj pentru viitori antreprenori nehotărâți
Să nu rateze niciun eveniment, să facă 10 business planuri și să le valideze cu mama, tata, banca și apoi, cu prietenii, la un cui. Neapărat să facă și un curs de antreprenoriat pe bani mulți, ca să aibă o bază solidă. A, și să aștepte. Cred că asta e cel mai important – să aștepte să se așeze toate frumos. Antreprenoriatul este despre răbdare nețărmurită, decizii perfecte și un climat economic stabil.
Mult success cu drag codrut.
Planuri pentru 2020
Anul ăsta vom aborda un pic mai alert piețele din afară. Clienții noștri non-români reprezintă cam 10% din portofoliu și vrem să echilibrăm un pic balanța până spre 30%. În plus, vreau să avem grijă să completăm echipa cu oameni la fel de buni ca până acum.
O să mă folosesc de prilejul ăsta să zic două vorbe și despre ”Cip și Ciargi”. O asociație pe care am înființat-o pentru a aduce la tenis copii care, altminteri, nu ar avea ocazia să pună mâna pe rachetă. Refugiați, săraci, orfani, copii din medii defavorizate de prin țară. Vrem să le plătim terenurile, antrenorii, echipamentul și tot ce e nevoie. Este un proiect mișto, la care s-au anunțat mulți participanți generoși.
