Mai toata lumea - din presa si de pe forumurile dedicate publicitatii - a dat cu piatra in fratii Vazanichi, in manechinele consumatoare de apa plata cu lamiie, a luat in tarbaca imaginea Zapp, fara a gindi de doua ori inainte de a se pronunta. Nimic mai firesc in comportamentul romanist accentuat, cu pedulari intre superficialitate si sarcasm gratuit.
M-a frapat in mod admirativ nu numai modul fresh de abordare, tupeul de a trece cu buldozerul peste cirdurile de businessmani, studenti si perechi de indragostiti ce populau universul publicitar al telefoniei mobile, cit si nenumaratele posibilitati de combinare speculativa a ideii de apartenenta la grup, intru coerenta brandului. O alta gaselnita inteleapta a fost cea cu restrictionarea limitativa a castei, creind senzatia de membership, de cerc inchis, frecventat cu indreptatita aroganta selectiva de cunoscatori. Apoi, ilaritarea posturilor si a situatiilor, parodierea cliseelor s-au pastrat in zona obiectivitatii si naturaletii, a relatarii fara emfaza, fara exagerare, fara cadere in burlesc sau grotesc, lucru rar inteles si asumat de actorii si regizorii romani, tributari inca Undei vesele si teatrului de revista. Un alt lucru bine gindit a fost alegerea verbului "a saluta", a carui ambivalenta semantica se construieste din melanjul acceptului jovial cu protocolul determinat de noutate.
