[Bilanț 2019] Felicia Stoica: Advertisingul a devenit un instrument de educație pe subiecte care altădată erau tabu

Sensul în publicitate a reușit să scoată timid capul din grămada de caterincă și cultura pop de duzină, în anul care se încheie. Sigur, nu a avut același reach, dar este de bun augur, chiar și așa. Și este bine că există agenții și creativi care se bat pentru acest ”meaning”. Felicia Stoica, group creative director la Jazz Communication, este unul dintre ei, iar în 2019 a remarcat câteva campanii bune, cu sens. În România și în lume.

La 30 de ani de la Revoluție, ea este de părere că libertatea în advertising se vede în toate campaniile care luptă pentru drepturile omului, al mediului. Și în posibilitatea de a lucra remote sau part-time ca angajat. Un drept care ar fi părut o nebunie în alte vremuri. Felicia Stoica povestește, în cele ce urmează, despre ”un an plin și multifațetat, cu testări de limite, anduranță, focus și puțin je ne sais quoi”.

2019, privire de ansamblu

Sincer, habar nu mai am cu ce gânduri am început anul. Și cred că nu era nimic conturat. Știu că eram doar cu motoarele pornite: îmi doream să fie un an plin, să fac lucruri cu impact și să am cât mai puțin sentimentul de inutilitate.

Planuri concrete am avut trei: să văd cum e experiența Camino de Santiago, să merg în Malawi cu Habitat for Humanity România ca voluntar (mulțumesc Tina Crețu încă o dată pentru asta) și să scriu odată poezie. Subconștient, cred că am vrut să-mi dau singură niște examene de maturitate forțată.

A fost greu, dar am rămas cu un sentiment bun.

Mă bucură faptul că meaning-ul reușește să iasă totuși de sub grămezile de pop culture de duzină, glitter, cioace și caterincă, chiar dacă nu are același reach. Și că mai sunt oameni în industrie cărora le pasă și se bat pentru el. Cu ei și cu alții. Și nu vorbesc despre „dinozauri” doar, ci despre fresh blood. Sunt norocoasă că o parte dintre ei sunt la Jazz și lucrez cu ei zilnic, dar sunt convinsă că mai sunt și în alte locuri.

Ca să concluzionez, a fost un an plin și multifațetat. Cu testări de limite, anduranță, focus și puțin je ne sais quoi; la finalul căruia mă bucur tare de o energie mișto, niște oameni mișto și pitchuri luate. Arată așa ca un examen de permis combinat cu un first date intimidant, dar reușit. 

”Bine că se încheie” sau ”Cel mai bun an de până acum”

Mi-e teamă să folosesc superlative ca să nu fac din el un etalon. Aș spune „bine că trece odată anul ăsta și nu trece degeaba”. Cel mai important pentru mine e să nu fie în zadar (are ceva acest cuvânt). Și n-a fost.

Postarea anului

Pe cinism, aș zice „Nimeni:Nimic”, dar au fost multe bune în zona pamfletului politic care au tapat bine pe subiectele cheie sau pe lipsurile partidelor și ale reprezentanților lor.

However, nu cred că sunt eu în măsură să aleg postarea anului – sunt convinsă că sunt multe care mi-au scăpat.

Romania la 30 de ani de libertate

România s-a pierdut pe ea însăși. Și România s-a câștigat pe ea însăși. Am început să reacționăm ca niște indivizi cu păreri și nu ca o mașinărie colectivă bună de paradă. Am trecut de la „we” la „I” cum bine zice Slavenka Drakulić în Café Europa: Life After Communism. Și, implicit, am câștigat mai multă încredere unii în alții și în noi.

România a pierdut mulți oameni buni. Care muncesc în străinătate. Autenticitate și valori. Grăbindu-ne să îmbrățișăm termopanul și valorile altora.

Și un pic de memorie dacă mă gândesc la câteva OUG-uri. Cred că începem să uităm care au fost costurile acestei libertăți. Iar asta mi se pare periculos. 

Unde se vede libertatea în advertising

Unu: în toate campaniile care luptă pentru drepturile omului și binele mediului. Advertisingul a devenit un instrument de awareness, educație și fundraising pe subiecte care altădată erau tabu, discuții în care brandurile nu ar fi vrut niciodată să se amestece (violența împotriva femeii, trafic, bullying-ul, discriminarea etc. Din păcate, încă mai există diferențe stereotipuri publicitare de gen, de culoare sau de persoane cu special needs.

Doi: în flexibilitatea angajaților atunci când vine vorba de program. Part-time jobs, work from home Fridays și mai ales work remotely, acum 30 de ani, cel mai probabil, ar fi părut o nebunie. 

Cele mai tari proiecte

Nu știu. Toate au fost faine, printre care MedLife - Atlasul Bolilor Născute din Dragoste și Lidl - Soft Bullying is Still Bullying. Dar am vorbit deja despre ele cu multe alte ocazii. Sper, să mai vorbim și anul viitor. Pentru celelalte idei de la sertar sau din pitchuri, the rest is history sau future. Om vedea.

Campanii bune

Dintre campaniile semnate de agenții: Spotify - Spotify: For the Ride; Nike - Dream Crazier (Wieden & Kennedy Portland), Apple Airpods - Bounce (TBWA Media Arts Lab); Netflix: Lansarea El Camino în România; The Banknote Concert (Leo Burnett Bucharest), Rock FM - România are sânge de rocker (Most Wanted Advertising), O lume fără frică (Kubis Interactive), dar m-aș uita și în afara advertisingului pentru gesturi și content mișto. Cum au fost balansoarele instalate pe zidul lui Trump ce separă Mexicul de Statele Unite, proiect al lui Ronald Rael și Virginia San Fratello;  Sun & Sea Marina – performance – ul ce a re-prezentat Lituania la Bienala de la Veneția și a și câștigat marele premiu al competiției.

Trenduri în 2020

E în trend acest subiect în perioada asta. Așa că nu o să le enumăr pe toate aici pentru că deja o fac alții mult mai bine și mai documentat pe tot felul de alte platforme.

Cred doar că din ce în ce mai multe branduri or să înțeleagă contentul ca the new advertising care trebuie construit și susținut și nu ca o livrabilă once in a while, „un video, ceva” și atât.