[Bilant 2019] Semida Duriga: Lumea e din ce in ce mai alb-negru, si totusi vocea celor care sustin diversitatea n-a fost niciodata mai auzita

La final de 2019, un an cu multe nuanțe de gri pentru Romania, ne pregatim sa tragem linie. Sa adunam experientele, realizarile, esecurile, provocarile si lectiile. Și, daca privim atent, poate vom descoperi ca iesim din acest an mai bogati, mai liberi si mai buni decat in anul precendent. De asta facem in fiecare an bilantul IQads: pentru a ne fixa lectiile, a sti ce am fi putut face mai bine si pentru a vedea incotro ne indreptam.

Am intrebat oamenii din industrie cum a fost anul lor, cu bune si grele, la ce campanii s-au entuziasmat, cu ce proiecte profesionale se lauda si cum intrevad 2020. In plus, am fost curiosi sa aflam care este parerea lor despre evolutia Romaniei, la capitolul ”libertate”. Ca tot se fac 30 de ani de la Revolutia care ne-a pus pe harta tarilor democratice.

Incepem rezumatul lui 2019 cu Semida Duriga, Independent Creative Director. Care, desi in rol de “supporting actress” anul acesta – o sa vedeti de ce in randurile de mai jos – a fost conectata cu industria si are cateva idei despre trendurile anului viitor.

2019 dintr-o suflare

Sincer, am inceput anul 2019 cu speranta ca pentru mine va fi ultimul an de trait in Romania. Dar n-a fost sa fie. Nu s-au rupt inca toate atele si sforile care ma tineau aici. Asa ca inchei anul 2019 cu speranta ca voi primi de la viata o foarfeca mai mare si ca 2020 va fi primul an pe care il voi trai in alta parte.

2019 a insemnat pentru mine trecerea de la paternitate (idei, concepte, campanii) la maternitate (copil, scutece, regresia somnului). Iar asta l-a facut sa fie simultan si frumos, si greu, si urat, si senzational pe alocuri.

”Bine că se încheie” sau ”Cel mai bun an de până acum”

Sunt genul care se bucura cand se termina ceva. Tot ceea ce se termina creeaza spatii, timp si oportunitati ca sa inceapa altceva mai misto.

La ce ai ras

Mi-a placut la nebunie postarea cuiva de pe grupul “Free Cycle Bucuresti”. Nu doar faptul ca a venit perfect in contextul zilei de 1 Decembrie, dar fara ca omul sa aiba vreo legatura cu advertisingul si copywritingul a scris un copy maiastru, urmarind cu umor dulce-amar toate cliseele tipice postarilor de gen si a rezultat ceva nou.

Romania la 30 de ani de libertate

Nu stiu despre Romania saraca de ea daca a castigat ceva, ca uneori am senzatia ca abia mai respira – o fi de la poluare si schimbari climatice – si abia o mai tin granitele sa nu se prabuseasca. Dar stiu sigur ca romanii – si aia, si astia – au castigat la propriu si la figurat o lume intreaga. Dreptul de a alege, chiar daca inca n-o stim decat pe aia cu raul cel mai mic. Dreptul de a protesta, chiar daca inca ne-o luam pe coaja sau suntem gazati. Dreptul de a calatori sau emigra, chiar daca inca nu stim cu totii ce inseamna o tara ca afara. Dreptul de a spune Nu in loc sa acceptam ceea ce ni se baga pe gat, chiar daca nu suntem toti constienti de puterea asta.

Ce a pierdut Romania? Ce am pierdut noi? In principiu, doar timpul, lasandu-l cu generozitate pe mana hotilor, violatorilor si analfabetilor. Iar timpul nu-l mai primim inapoi, nici macar cand vin pensiile indexate. 

Libertatea in creatie, daca tot suntem aici

Pentru mine libertatea inseamna A.P.M.G. Adica Asociatia Proprietarilor de Mini-Gradini. In loc sa existe Gradina Carpatilor in fata careia sa exclamam cu totii “Doamne, mare-i gradina ta!” si in care fiecare sa faca ce-l taie pe el capul sau celalalt organ ganditor, prefer varianta in care fiecare este proprietar pe mini-gradina lui. Si in care isi planteaza ce vrea, cata vreme balariile lui nu afecteaza iarba vecinului, de care o fi ea. Unde garduletele sunt bine facute, ridicate de bunavoie si vopsite cu bun gust si bun simt. Unde diversitatea si multiculturalitatea au radacini adanci. Si chiar daca de la nivelul palamidei pare ca fiecare este cu aia a ma-sii, de pe Google Earth se vede ca-i cea mai mare suprafata infloritoare posibila.

Cum se traduce asta in munca mea? Exact la fel. Campaniile infloritoare se cultiva in gradini unde fiecare e liber sa decida pe tarlaua lui, sa munceasca asa cum stie mai bine si unde privitul peste gardul vecinului e cel mult un obicei aspirational si nu un prag peste care trebuie aruncata pisica – vie sau moarta, dupa caz.

Supporting actress in 2019

Cum era de asteptat, in primul an de mamicie am primit mai degraba roluri de “supporting actress” decat de “leading lady”, asa ca nu ma pot lauda ca alte dati cu proiecte supermari sau vizibile. Iar in ce priveste contributia mai mult sau mai putin modesta la proiectele de anvergura ale altora, inca urmez principiul “Cu penele altuia te poti impodobi, dar nu poti zbura.”.

Like and hate

Ce mi-a placut: Primavara. Toamna. Finlanda. Estonia. Greta.
Ce m-a enervat: Vara. Zgomotele. Cacatii. Mitocania. Prostia. Anaf.
Ce m-a incantat: “Joker”. “Sensul vietii intr-un pahar cu apa”. Invierea spiritului civic.
Ce am urat: Viorica. Dragnea. Majoritatea. Nesimtirea. Vesnica expozitie cu vanzare de tancuri second-hand de Ziua Nationala.

Campanii care ți-au atras atentia

Dupa ani si ani de zile in care am fost inconjurata de publicitate, dupa multe momente in care mi s-a facut rau de reclame, dupa mai putine momente in care povesteam cu pielea excitata si lacrimi in ochi reclame care mi-au placut, anul asta, in sfarsit, m-a ferit Dumnezeu, copilul si sfantul feed de publicitate.

Din putinul care mi s-a strecurat  in retina am remarcat si mi-a placut mult campania Orange “Multa putere, multa responsabilitate”.

Mai multe campanii responsabile 

La cum analizez eu asa lucrurile din varful cafelei de dimineata, mi se pare ca am ajuns sa traim niste paradoxuri care nasc niste pui vii interesanti si pozitivi. N-avem apa calda, caldura, asfalt, sanatate, autostrazi, aer curat, copaci, aparent ne-am intors in comunismul negru si infrigurat, dar totusi niciodata n-au fost mai multi oameni care sa faca parte din rezistenta “anticomunista”.

Lumea e din ce in ce mai alb-negru, incepand cu realitatea si sfarsind cu televizorul, si totusi vocea celor care sustin diversitatea si culoarea n-a fost niciodata mai auzita.

Taberele de oameni buni si oameni rai, analfabeti si culti, responsabili si nesimtiti sunt tot mai clar conturate, dar parca nicicand discursul si actiunile celor care iau atitudine n-au avut mai multa expunere publica. Cu cat mai evident a fost negativul, cu atat mai prezent a inceput sa fie pozitivul.

Asa ca cei doi centi ai mei in ghicitul trendurilor merg pe cresterea campaniilor responsabile in toate domeniile relevante. Societatea civila va fi din ce in ce mai fluenta si mai influenta in ale politicii.

Schimbarile climatice, mediul si padurile vor avea avocati tot mai numerosi si bataiosi. Ganditorii, intelegatorii de situatii si elitele culturale nu vor deveni majoritate, dar vocea lor va fi de multe ori auzita mai tare decat cea a imbecililor. Companiile vor fi mai des si mai mult presate de aceasta voce sa adopte comunicari si proiecte de partea binelui, chiar daca nu din convingere, ci sub “amenintarea” influencerilor smart.

Speranțe pentru 2020

Nu exista nimic care sa nu poata fi imbunatatit pe lumea asta. Iar in publicitate si in Romania e atat de mult de crescut de la piciorul broastei pana la gatul girafei incat tare greu o sa-i fie lui 2020 sa se descurce singur. Poate intr-o alianta strategica cu urmatorii 10 ani va scoate pe undeva camasa.