[Povești de bine] Ce unește o comunitate a bucuriei

De 6 ani, în Brașov s-a deschis un hub al bucuriei. Fundația Bucuria Darului se numește și este un loc unde persoane vulnerabile sunt sprijinite să depășească momente grele și chiar să își schimbe viața. Despre acest spațiu, deschis de oameni care și-au propus doar să ajute, nu să iasă în față pentru laude, s-a dus repede vestea. Și, uite așa, comunitatea brașoveană din jurul său a devenit tot mai mare și face tot mai multe fapte bune, primind, totuși, ceva la schimb. Bucurie.

Aflând povestea Fundației Bucuria Darului, un gând a fost că astfel de celule sociale fac parte din categoria demersurilor pe care poate ar trebui să le menționăm mai des. Să le promovăm ca ”best practices”. Noi asta am încercat să facem cu seria Povești de bine. Să scoatem în față oameni și comunități care au găsit moduri diverse și creative de a răspândi binele în locurile unde se află. Sânziana Vatră, omul de comunicare al organizației, ne-a spus mai multe despre acțiunile și proiectele pe care le fac ei în Brașov și în satele din jurul lui.

Povestea, așa cum a început ea

A fost odată ca niciodată un punct în anul 2013 când oameni de bine s-au gândit și la cei care nu se pot ajuta singuri. Și-au făcut timp, au pus resursele la bătaie și au crezut într-o comunitate a brașovenilor care vor să facă bine oamenilor care au nevoie de susținere.

Au fost inspirați de povestea părintelui Nicolae Tănase și s-au gândit la cei care nu aveau un loc unde să își odihnească neputințele. Am început povestea Fundației Bucuria Darului cu 70 de meniuri, ca peste  6 ani, să ajungem la peste 470 de suflete, pe care le ajutăm constant cu alimente și ce se mai poate.

În contextul anului de început, la Brașov, oamenii străzii nu aveau un loc al lor unde să se încălzească iarna ori să spere că se pot spăla. Nici pentru familiile, care s-ar fi bucurat de un prânz cald gratuit, nu exista un loc în care să nu fie priviți cu dispreț ori arătați cu degetul.

Începuturile au un farmec aparte și o doză serioasă de adrenalină. Gândește-te că mâncarea trebuia pregătită, legumele tăiate, pâinea porționată, iar voluntarii nu prea știau de noi. De fapt, la început nu aveam deloc voluntari, munceam foarte mult și nu plecam până nu terminam treaba.

Ca echipă eram puțini, așa că de multe ori mobilizam cunoscuții foarte apropiați ca să fie făcută mâncarea la timp. Programul nostru începe de la 7 așa că își răpeau câteva ore înainte de muncă și dădeau o mână de ajutor. În timp, comunitatea ni s-a alăturat, echipa s-a mărit și odata cu ea, s-au diversificat și nevoile cărora încercăm să le facem față. De adrenalină nu ducem lipsă nici acum.

Ce a urmat

În satele din jurul Brașovului am descoperit ce înseamnă cu adevărat sărăcia. Condițiile insalubre, copiii desculți și flămânzi, chipurile bătrânilor abandonați de familie. Am luat satele la pas și am căutat (și găsit!) familii care erau departe de zona centrală fără speranța celui mai mic ajutor. Cu problemele din satele din jurul Brasovului am luat contact într-un an de Crăciun când am dus cadouri făcute de copiii din Germania. Din 2017 am început proiectul "Crăciun în fiecare lună".

Pentru copiii am început cu meditații oferite de voluntari, apoi ne-am gândit la folosul taberelor pentru ei. Am discutat și mulți nu pășiseră vreodată afară din sat. Vizitându-i am observat stângăcia lor în materie de igienă, comunicare și perspicacitate și ne-am gândit să facem ateliere care să le lămurească firescul.

Lucrurile au evoluat organic aici la fundație. Am plecat întotdeauna de la nevoile oamenilor și am încercat să construim cadrul în care ei să se poată desfășura. Mai întâi am văzut că oamenii străzii nu veneau la cantină pentru că le era rușine de cum erau. Așa am făcut dușurile. Apoi a venit nevoia de a depozita hainele pe care trebuiau să le îmbrace după. Am amenajat, cu ajutorul Fundației Comunitare, o cameră specială pentru depozitare. Ulterior am luat o masă caldă bain-marin să păstrăm mâncarea lor caldă și să le dăm ocazia să se organizeze.

Programele fundației

Poate este mult spus programe. Sunt de fapt nevoi pe care încercăm să le acoperim pentru că vrem să fie un bine real. Le-am luat pe rând și proiectele mari sunt:

• Centrul de zi pentru persoanele fară adăpost.
• ”Crăciun în fiecare lună” - ducem lunar 800 de pachete către familiile din peste 20 de sate din împrejurimile Brasovului.
• ”Împreună încălzim suflete” - o colectă care ne ajută să schimbăm butoaiele de tablă improvizate cu o sobă de teracotă, iar acolo unde sunt cazuri foarte grele se poate să ducem și lemne, încălțăminte de iarnă și geci pentru copiii care merg la scoală, igienă și perspicacitate sau sa facem tabere pentru copii, ateliere de comunicare.
• ”Eroine neștiute” - prin care am susținut, în luna martie, mămicile cu mașini de spălat și produse de îngrijire feminine.

Comunicarea binelui

Cred că a contat destul de mult că nu ne-am cățărat pe suferința lor. Că am postat în social media fie când aveam nevoie urgentă de ajutor și comunitatea ne-ar fi putut sprijini imediat, fie când am avut momentele noastre de bucurie. Am comunicat cu mult mai puțin decât reușim să facem în fiecare zi. Nu știu dacă e good or bad practice, dar ne-am concentrat să rezolvăm cazuri. Și, până la urmă, poate că asta e cea mai bună promovare, să ai oameni care să vadă că faci, ce faci și pe care să îi faci parte din povestea asta cusută cu bucurie. Povestea dusă din gură în gură. Văzută cu ochii, trăită cu inima.

De unde vine ajutorul

De la oameni care au înțeles că binele pe termen lung poate să dea roade care să se vadă în timp. Așa am găsit oameni cu inima largă, dispuși să ne susțină prin sponsorizări cu alimente, brânzeturi, legume, pâine si alte produse. Sunt oameni care vor să ne susțină comandând din cămara noastră. Avem zacuscă de vinete și ciuperci, care sunt la mare căutare pentru că totul este copt și păstrează aroma bunicii, pe lângă dulcețuri, siropuri, nectar de mere. Oameni care ne caută constant pentru produsele pe care le facem știu că astfel contribuie și la binele celor vulnerabili.

O altă parte importantă fără de care nu ne-am putea descurca sunt voluntarii: adolescenți, oameni trecuți de a doua tinerețe, angajați, companii. Oricine vrea să facă o schimbare în bine în jurul său.

Ajutor

Comunitatea este este formată din oameni în inima cărora a încolțit ideea de a dărui. Aici intră voluntarii, cei care își jerfesc din timpul lor ca ajutorul să ia o formă concretă și palpabilă și cei care donează de la alimente, haine până la ajutor financiar lună de lună. Dintre voluntari, cei mai activi sunt cei trecuți de prima tinerețe. Au mai mult timp de dăruit. Apoi sunt mulți tineri și firme care vor să facă team buildinguri la noi.

M-am gândit că îi unește gândul că există oameni care nu au avut șansa lor. Că în orice moment boala, viața, alegerile greșite pot să te aducă în pragul disperării și al nevoii. Și, bineînțeles, bucuria pe care o ai când dăruiești necondiționat. Când vezi că tu, cu mâna ta, cu timpul tău, cu resursele tale poți schimba lumea în bine.

Echipa

Echipa s-a format insuflată de curajul unor oameni de afaceri din Brașov, care preferă să nu iasă în față. Nu fac asta ca să braveze, ci ca să creeze un cadru demn pentru cei care au fost îngenuncheați de sărăcie. Am pornit de la o mână de oameni și s-a ajuns în prezent să fim 20 de oameni care urnim lucrurile spre dăruire.

Și greu și frumos

Cea mai frumoasă parte e când vedem minunile că se întâmplă. Că oamenii au încredere să ne spună ca unor tovarăși greutățile prin care trec. Când reușim să adunăm oameni care să ofere sprijin, când ne iau în brațe cei mici. Când ne văd mașina și se dă alarma în sat că au venit pachetele.

Cea mai grea? Prejudecățile, lipsa de timp, de răbdare, faptul că nu avem unde să îi ducem când sunt bolnavi, că nu există centre dedicate dependenților. Pentru că multe din problemele lor de acolo vin. Dintr-un gol înecat în băutură, în furii preluate din generații.

Avem nevoie de oameni care să înțeleagă că problemele lor îi depășesc. Că nici statul nu ajută prea mult la stare de bine a lor, că îi găsim de multe ori subnutriți, muncind pe brânci având în spate povești pe care le duc. E foarte ușor să pui oamenii în cutii cu etichetă, dar mai greu este  îi înțelegi și să îi ajuți.

Lecțiile celor 6 ani

Noi toți am învățat să înțelegem mai bine oamenii care sunt în nevoie. Să mergem dincolo de pragul judecăților și să vedem care sunt motivele ce i-au adus în starea de a cere ajutor. De cele mai multe ori sărăcia este primul factor. Acasă nu a avut cine să se ocupe de ei când erau copii, timpul a trecut peste ei, iar școala a rămas  în urmă. De cele multe ori nu au decât câteva clase, cel mult 8. Mai sunt și excepții, profesori, doctori, ingineri, care la un moment dat au făcut alegeri greșite. Pentru ei a fost mai ușoară reintegrarea și intrarea într-un făgaș normal.

Un alt lucru pe care îl descoperim în fiecare zi este puterea celor care stau zilnic pe stradă de a o lua mereu de la zero. Generozitatea cu care își împart bruma de pâine sau puterea de a duce judecata oamenilor și totuși să rămână cu mintea întreagă.

Toate lucrurile bune, în cifre și nu numai

În 6 ani ne-au trecut pragul peste 1500 de persoane cărora le-am oferit ajutor pentru o mai scurtă sau mai lungă perioadă de timp. Asta fară să punem la socoteală cele 800 de familii pe care le vizităm lunar în satele din jurul Brasovului. Peste 130 de persoane care s-au angajat prin intermediul nostru. În prezent oferim un prânz cald sau ajutor sub formă de alimente de bază pentru 470 de suflete în fiecare zi. La începutul școlii am oferit peste 800 de ghiozdane echipate cu rechizite. Iarna care a trecut am oferit 20 de sobe. Sunt mii de prânzuri oferite, tone de alimente și multă inimă pusă în fiecare dar.

Cel mai important impact pozitiv este, însă, că viețile lor se schimbă sub ochii noștri cu adevărat. Mulți care ne-au cerut ajutorul s-au angajat. Pentru oamenii în vârstă, care au pierdut urma vechimii în muncă și au dreptul la pensie, facilităm obținerea ei. Oamenii străzii sunt ajutați să-și facă buletin provizoriu ca să poată sta la centrul persoanelor fără adăpost. Am încheiat un parteneriat cu o farmacie pentru a-i ajuta cu medicamente. Printr-o asociație am reușit să le oferim ochelari de vedere. Astfel calitatea vieții lor s-a schimbat.

Comunitatea s-a schimbat și ea. Atunci când văd un om pe stradă, stiu că există un loc în Brașov, Bucuria Darului, unde pot primi un ajutor real, constant. Acum există un loc al lor, al celor care sunt vulnerabili și trebuie să se întremeze. Un hub al bucuriei atât pentru cei care dăruiesc cât și pentru cei în nevoie, cărora de multe ori nu le vine să creadă că există minuni!

Mai departe

Nu avem o strategie anume. Mergem încotro vedem că există nevoie. Așa am mers mereu, organic. Odată cu oamenii. Iar calea se construiește. De exemplu, următorul nostru mare proiect este amenajarea unui cabinet stomatologic. Pentru persoanele care nu au venit sau au venituri care abia le permit traiul de pe azi pe mâine sănătatea, și cu atât mai mult sănătatea dentară, vine pe ultimul loc. Nu își permit intervențiile și singura lor soluție sunt anelgezicele din ce în ce mai puternice și extracțiile. Mulți au deja probleme digestive din cauza dentiției.

Am închiriat spațiul, avem promisiuni ale medicilor stomatologi, care vor să ofere consultanță gratuită, însă ne lipsesc fondurile pentru a-l echipa. Doar scaunul stomatologic se ridică la suma de 8000- 9000 euro.  Apoi vin materialele necesare, aparatura. Lucrăm la asta, iar cu ajutorul comunității, sperăm să îl deschidem curând.