De când se știe, oriunde și oricând, Dilmana desena, picta sau inventa lucruri. Prima provocare artistică a avut-o la vârsta de trei ani, când a încercat să realizeze cea mai perfectă față de om, după cum își amintește. Talentul ei pentru new media a fost încurajat în studenție, când dorea să experimenteze tehnici și medii diferite. Pentru licență a realizat printuri textile colorate cu carioci, lucrare care a surprins profesorii de la Facultatea de Arte, obișnuiți să vadă numai picturi. Primul proiect de new media, prezentat în anul 2000, a fost „Intimacy”. A urmat proiectul „Histories”, care reda o succesiune de lifturi filmate din interior în timp ce mergeau în direcții diferite.
Acum, Dilmana Yordanova a pornit BINAR, o radiografie a scenei new media din România, prezentând proiecte care sunt la granița dintre design, tehnologie și artă. În timpul expoziției, vizitatorii pot intra în contact cu instalații interactive, artă algoritmică, proiecte de realitate virtuală și augmentată, proiecții 3D și video-mapping. Expoziția va avea loc în perioada 21-24 noiembrie 2019, în clădirea monument istoric a fostului restaurant Cina.
Primii pași spre lumea artei
M-am născut lângă Dunăre, în Vidin, Bulgaria. Fac parte din generația analog și viteză redusă. Am avut norocul de a petrece mult timp la bunici, la țară, în natură și în libertate. Îmi amintesc foarte clar prima „provocare creativă” de la 3 ani - încercam să fac cea mai perfectă față de om - un cerc, două puncte pentru ochi și o liniuță pentru gură. De când mă știu desenam și pictam, inventam lucruri. Din familia mea nimeni nu a urmat profesional o carieră artistică. Mama însă a cântat mulți ani într-un ansamblu mare de muzică tradițională bulgărească. La fel ca bunica mea, are o voce extraordinară.
Din Sofia la București
Am ales Facultatea de Arte din București pentru că am desenat și pictat dintotdeauna - non-stop, oriunde și cu orice, era clar pentru mine că o să urmez o direcție... vizuală. Mă gândeam chiar la arheologie sau scenografie. Între timp a apărut această posibilitate să studiez în București și am continuat cu pictura. Față de Sofia, unde la acea vreme încă domina stilul sovietic, bazat pe studiul clasic, despre Academia din București de după Revoluție auzisem că e mult mai sincronizată la curentele moderne. În liceu, cursurile de istoria artei ajunseseră probabil maximum până la Picasso, iar în anul I la Arte colegii mei vorbeau de Joseph Beuys! Asta m-a ambiționat să fac pași mai mari și să învăț feluri noi de a înțelege pictura, dar și arta în general. Am avut noroc mai degrabă de colegi foarte talentați și autentici și de un context favorabil libertății de experimentare și discuțiilor interminabile, decât de profesori foarte deschiși. Aceștia erau anii revoltelor în școală, ultimii ani de glorie ai galeriei Atelier 35, dar și ultimii ani de libertate și efervescență boemă prin ateliere.
Drumul spre New Media
Îmi place să experimentez tehnici și medii diferite, asta era și problema mea la diplomă, că lucrările mele nu erau tocmai picturi, ci printuri pe textile colorate cu carioci, pigmenți sau mai rău - printuri pe șervețele decorative. Pentru proiectul de master (studii aprofundate atunci), am avut o abordare multimedia (raster print pe autocolant transparent cu lumini în spate), cu o tentă socială.
Probabil prima instalație înspre new media a fost proiectul „Intimacy” - o serie de proiecții, obiecte și sunet, realizată împreună cu Mihaela Kavdanska în 2000. Pentru lucrarea video „Histories”, care reprezenta o succesiune de lifturi filmate din interior și care mergeau în direcții opuse, primul „cut în timeline” era făcut vizionând simultan patru monitoare cu același material și așa am făcut scenariul din cadre. Atunci chiar dacă editam pe computer, rezultatul final tot pe VHS era livrat. Dar așa s-au născut primele colaborări cu producători de muzică electronică - de exemplu, muzica din „Histories” era făcută de Electric Brother. Treptat am trecut la proiecte din ce în ce mai elaborate tehnic. Viteza schimbărilor s-a accelerat odată cu apariția primelor softuri de manipulare video în timp real: Resolume, Modul8 etc.
Provocări
New media presupune o abordare digitală, iar aici vorbim de o zonă în care totul - soft și hardwear - evoluează extrem de rapid și nevoia de sincronizare și adaptare este constantă.
Familiarizarea cu limbajele de procesare digitală și programele specifice, cu tot arsenalul cu care vin acestea, a fost o provocare la început, eu având o pregătire academică vizuală clasică. Cu timpul, participarea la multe festivaluri și evenimente de artă, comerciale sau inițiative de nișă, m-a obligat să învăț din mers și să mă descurc și singură.
Țin minte mirarea echipei tehnice la primele ediții Liberty Parade (integral masculină, evident) la care am participat cu KOTKI Visuals ca VJ, că două fete știau nu numai ce să facă cu cablurile, dar nici nu cereau asistență.
Povestea KOTKI Visuals
În echipă cu Mihaela lucrez odată cu trecerea de la old la new media, fie vorba de proiecte artistice sau comerciale. Dezvoltarea pieței, dar și evenimentele platformei AVmotional, au împins destul de mult scena audio-vizuală autohtonă, motiv pentru care vizualurile erau obligatorii la evenimente. A urmat și boom-ul fenomenului VJ-ing.
Am realizat că eu şi Mihaela colaborăm intuitiv, acţionăm în sinergie și treptat am început să avem viziuni comune pentru dezvoltarea noastră profesională. Călătoriile în afară, la expoziții și festivaluri cu o ofertă de new media remarcabilă, ne-au făcut să ne dorim ca proiectele semnate de noi să fie mai originale, mai inovatoare, mai asumate. La începuturi, prezența noastră era semnată Yordanova & Kavdanska, dar o dată cu lărgirea echipei de colaboratori (Cristian Iordache a.k.a. Ygreq, Vlad Basalici, Vali Chincişan, dar și alții pe parcurs), s-a simțit nevoia unui upgrade către o echipă eterogenă și formarea unui studio.
Dar la bază eram noi – duo-ul bulgăresc - și am ales numele KOTKI (în bulgară înseamnă pisici), dar și pentru că în afara contextului bulgăresc, acest cuvânt nu înseamnă nimic, dar poate însemna orice.
Sub numele KOTKI Visuals am realizat proiecte de VJ-ing pentru evenimente importante, proiecte de video mapping arhitectural, dar și 3D, proiecții interactive, producții pentru piese de teatru etc, în România și în afara țării.
Surse de inspirație
Mă motivează gândul că pot să comunic ceva cuiva altfel. Mă fascinează faptul că printr-o formă de manifestare artistică aleasă de mine, un gând, o acțiune poate vibra în celălalt la nivel senzorial sau emoțional. Tind permanent să ies din zona bidimensională (și la propriu și la figurat) și mă simt mulțumită când reușesc, prefer să experimentez interactiv. Am extins prin căutarea firească experiențele colaborative și am inițiat, realizat sau participat în proiecte din zona artelor spectacolului - dansul contemporan, teatrul sau muzica electronică.
Nu mă gândesc din start la potențialul unei idei. Unele vin și pur și simplu se întorc din nou și din nou și atunci investighez care este posibilitatea ca acea idee să fie materializată sub o formă autentică, dar și provocatoare pentru mine și eventual dacă poate să rămână un timp pe retina celui care interacționează cu forma finală.
Uneori rezultatele sunt surprinzătoare, uneori conștientizez potențialul la mult timp după finalizare, altă dată îmi dau seama că a fost doar primul pas pentru o căutare care trebuie să continue.
Echipa
Când aleg colaboratorii, țin cont de competența în domeniul în care activează, creativitatea, autenticitatea în felul de a gândi, corectitudinea. Nu aș putea merge la un drum mai lung sau mai scurt cu cineva cu care nu împart aceleași valori de bază. Unele colaborări sunt bazate pe nevoile specifice unui proiect și sigur, pe competențele specifice pe care le deține acea persoană. Dar colaborările de durată s-au bazat întotdeauna și pe o chimie la nivel interuman. În principiu aleg situații și oameni din şi de la care pot învăța, dar cu care îmi și place să stau de vorbă.
Tendințe în New Media
Cel puțin la nivel internațional, probabil motto-ul este „Sky is the limit”. Dar cred că nici măcar cerul nu mai reprezintă o limită.
Cu cât soluțiile tehnologice, dar și descoperirile științifice evoluează, iar prezența tehnologiei în viața de zi cu zi devine indispensabilă, cu atât impactul asupra tuturor ființelor vii crește, ceea ce face ca demersurile şi conceptele creative să fie mai surprinzătoare, provocatoare, dar și critice, distopice.
O mare parte din conceptele creative și soluțiile de implementare par a fi SF la noi – poate o vizită la un festival cum este ARS Electronica din Linz ar explica mai bine de ce.
Cert este că artistul new media în România este din ce în ce mai ancorat în realitate, cu un spirit critic mai pronunțat, înțelege potențialul tetehnologiei și o folosește mai îndrăzneț și asumat.
Expoziția BINAR
În 2018, echipa The Institute a organizat o expoziție amplă sub umbrela Internetics cu proiecte, instalații și design care implementează în mod deosebit tehnologii 3D, VR și AR, dar și video mapping.
Cu această primă ediție BINAR, ne-am propus să extindem aria și să expunem tot potențialul care există în abordarea artei contemporane digitale prin prisma folosirii tehnologiei de ultimă oră.
Neoficial, atribui un #index, care reflectă dorința noastră de a face o radiografiere a scenei new media locale, prezentând peste 50 de proiecte şi instalații interactive, artă algoritmică, sisteme robotice, realitate virtuală, realitate augmentată, proiecții 3D și video-mapping.
O parte dintre propuneri sunt concepute special pentru această ediție și pentru această locație, alături de proiecte prezentate și premiate internațional la festivaluri precum Sundance Film Festival, Ars Electronica, Athens Digital Arts Festival sau proiecte studențești cum sunt cele de la CINETIc.
În cadrul expoziției vor fi și concerte de muzică electronică, performance-uri audio-vizuale și proiecții
