Daca ar fi sa luam pulsul sexului slab, presand putin cu degetul cablul TV in pauzele de publicitate, diagnosticul ar cere la indemana o targa si o internare in regim de urgenta. Uitandu-ma le televizor, nu imi pot stapani un oftat plin de empatie: femeile sufera incomparabil mai mult decat barbatii. Intreaga lor existenta pare un traseu ticsit cu obstacole de neocolit. Ele au nevoie de Lady Milk pentru a parcurge pe sarite lista de cumparaturi, de Actimel pentru a-si pune pe picioare sistemul imunitar, de bifidus essensis pentru ca e verde-sanatos si, nu in ultimul rand, de un detergent hardcore pentru a toca milioanele de microbi marunti ce galopeaza pe gresie.
Sexul slab e slabit. Sa incercam deci sa-i dam lovitura de gratie. Acum e momentul cand, in calendarul aparent insorit, se aliniaza la milimetru urmatoarele evenimente: Sfantul Valentin, 1 si 8 martie, solstitiul si astenia de primavara. Sa profitam din plin de acesta depresiune potential nervoasa si sa-i mai deschidem "eternului feminin" o usa catre el insusi: Remotiv. Un antidepresiv usor. Mobilul primei campanii pentru un antidepresiv pe piata romaneasca.
Fara indoiala, depresia e un subiect delicat, peste care trebuie sa pasim, ca-n Peles, cu pantofii in mana. Nu putem sa fim intruzivi, pentru ca riscam sa speriem consumatorul, dar nici prea subtili, pentru ca nu dispunem de destul awareness. Alegem, in concluzie, sa fim simpli. Insa o lege nescrisa a ghinionului cosmic ne spune ca, cu cat incercam sa facem mai putin zgomot, cu atat volumul vazei pe care o vom rasturna in secunda urmatoare creste. Pe cat de candid si nevinovat pare spotul Remotiv, pe cat de casta distributia si cristalin voice over-ul, pe atat de brutal si improbabil ni se dezvaluie in final aceasta poveste ce se vrea "usor" de inteles si simpla.
Iata deci reteta unui scenariu suspendat in echilibru fragil, unde o domnisoara infrunta, de una singura, trei clisee devastatoare ale vietii de zi cu zi: un biletul de adio citit in pat, dis-de-dimineata, un sef nervos, gata sa stearga pe jos cu ce-a mai ramas din zi si un toc care a cedat, la finalul programului, in plina strada. Toate decupate frumos si montate cursiv de zambetul radios al protagonistei. Noua ne zambeste? Tremurand in sufrageriile noastre capitonate, rugam paznicul sa ne dea televizoarele la maxim, sperand ca e o pauza de publicitate si nu doar un film cu final fericit. Raspunsul este Remotiv. Un packshot in lumina asfintitului, cu doua femei croind desculte o carare pe pajistea dintre blocuri. Cu siguranta una dintre ele exclama "Doamne, ce zi!", apoi, privind spre cei din canapele, intreaba: "Nu vrei un Remotiv?"
Cate dintre dumneavoastra, doamnelor si domnisoarelor, n-ati ceda nervos in fata unei astfel de zile nefaste? Cu siguranta, majoritatea. Va am in vedere, bineinteles, pe acelea dintre dumneavoastra care se bucura de viata de cuplu, au un loc de munca stabil si se descurca onorabil pe doua tocuri. Pentru ca dumneavoastra sunteti personajul colectiv (a se citi target group) ce refuza sa cada prada depresiei in spotul mai sus amintit. Daca nu corespundeti portretului robot, va rog sa puneti Remotiv-uls inapoi pe masa si sa va descurcati cum puteti. Este doar un antidepresiv usor si nu va poate da ceea ce nu ati avut niciodata. N-aveti deci motive sa va remotivati... in concluzie, nici puterea de a crea un obicei de consum din asta.
"No money, no job, no problem". "No motive", as adauga eu.
