[Buticuri Creative] Dan Stănescu: Riscăm mai des și mai tare – dar atunci când nu ne iese, doare mai rău

O agenție mai mică nu înseamnă doar că ai mai puțini colegi cărora să le ții minte numele și un birou mai mic în care îți vezi liniștit de task-urile pe care le-ai fi avut pe cap și într-o agenție de două, trei, zece ori mai mare. Să fii unul dintre cei câțiva care au pus pe roate un butic creativ înseamnă că de multe ori îți începi ziua cu o întâlnire cu un client, o continui cu niște timesheeturi și asta înainte să apuci să scrii măcar un slogan sau să aranjezi două elemente simetric în Photoshop. După-amiazile le petreci la telefon cu clienții pentru feedback, seara implementezi și noaptea adormi cu gândul la posibili clienți noi.

Poate nu toate, nu tot timpul, dar cu siguranță e diferit față de ce știai. Ăsta e unul dintre lucrurile importante pe care l-a înțeles Dan Stănescu în cei 3 ani de pariu cu sine denumit Glitch Shop. Până atunci copywriter, jumătate de echipă de creație alături de cealaltă jumătate, Cosmin Nepotu Simionescu, Dan a devenit la un moment dat jumătate dintr-o agenție întreagă. Despre cum faci trecerea de la o perioadă introspectivă de creație la a vorbi în trei ani mai mult decât ai făcut-o în toată viața ta.

Povestea Glitch Shop

Glitch a apărut în urmă cu 3 ani jumate însă germina de cel puțin alți 3, de pe vremea când eram o echipă freelance de creație, eu și Cosmin, adică Strănepotu și Nepotu. La început a fost o nevoie de independență, dar și un pariu cu noi înșine. Că se poate. Că va rezista. Că o vom face să meargă.

Șansele unei agenții mici

De la alți colegi cu povești similare știu că multe agenții mici au început așa – ruptura de agenție, freelancing și apoi crearea unei structuri de business. Asta legitimizează, profesionalizează dar mai ales, schimbă mindset-ul freelancerilor care deodată devin patroni, directori de creație, project manageri etc., un next level avansat al echipei de copywriter și art director.

Iar dacă e ceva ce face ca o agenție mică să aibă șanse este asta: să înțelegi că lucrurile se schimbă și că jobul tău nu va mai fi doar să scrii copy-uri. Va trebui să faci timesheeturi, va trebuie să fii și administrator și project manager, va trebui să te desprinzi de lucrurile mici de zi cu zi și să privești totul mai de sus. Să ai încredere. Să riști. Să tragi de tine. Apoi mai e și norocul – am avut bafta să avem parteneri, colaboratori, foști clienți și actuali clienți care să ne susțină. E greu să crești singur.

Naming, branding, packaging: SEVA 
Ilustrație ambalaje de Amalia Dulhan 
Graphic Design de Miruna Modîlcă-Belgun

Contează mărimea?

Da, clar, mărimea contează. Un exemplu foarte simplu sunt pitch-urile. Cu cât ești mai mic cu atât mai greu e să aloci resurse pentru participările la pitch cât să nu se simtă în munca pentru clienții de zi cu zi.

Avantaje & dezavantaje

Ceea ce ne favorizează ne și dezavantajează.
Riscăm mai des și mai tare – dar atunci când nu ne iese, doare mai rău.
Suntem mai adaptabili și mai disponibili – dar asta înseamnă că trebuie să ieși des din zona de confort și să muncești mai mult.
Ne mișcăm mai repede și suntem mai dedicați – dar asta uneori îngroapă și poate duce la o formă de abuz din partea clienților.

Provocările mărimii

Una din provocările extreme pentru oameni de creație care deschid un business este new businessul, și în special, networkingul. Ca și restul de atribuții cu care nu te lovești atât de mult în viața de agenție sau cea de freelancing, gen client service, administrativ etc., găsirea de clienți noi e unul din lucrurile alea pe care va trebui să-l faci într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu.

Ori ăsta e un lucru dificil pentru oameni a căror practică timp de peste 12 ani a fost una mai degrabă introspectivă – e nevoie de să treci peste tine și să înveți că unele lucruri noi nu sunt atât de groaznice – cum pentru mine a fost vorbitul la telefon: nu am vorbit toată viața mea la telefon cât am vorbit în ultimii 3 ani cu clienții.

Merch - Campanie de comunicare pentru FORZA ZU, cel mai mare concert de muzică românească, Galați 2019, ilustrație de Mircea Pop

În spatele unui proiect mare

Un proiect mare înseamnă multe lucruri: provocarea mai mare, bugete mai mari, mândrie mai mare. Dar și responsabilitate, bătăi de cap și emoții mai multe. Bineînțeles, proiectele mari sunt greu de găsit pentru agenții mici – prea puțini clienți mari acordă încredere și credit unor structuri mai mici.

Anul trecut am dezvoltat campania de centenar pentru farmacia Dona, o campanie mare și frumoasă, cu un spot TV complex și o campanie de OOH pe măsură. Pentru anul ăsta, chiar în această perioadă, suntem în proces de finalizare al unei campanii internaționale pentru HBO.

O mândrie de proiect

Proiectele pe termen lung sunt cele mai challenging, pentru o agenție cu resurse limitate. Cum e Radio ZU cu care lucrăm de aproape 3 ani și cu care am reușit nu doar să scoatem work foarte bun lună de lună, ci și să luăm un premiu de design la Romanian Design Week cu unul dintre proiecte. În echipe mici, consistența e cea mai dificilă – de aceea colaborarea cu ZU e unul dintre acele proiecte de lungă durată de care suntem mândri.

ZU_animated - Parte din proiectul premiat la Romanian Design Week, graphic design de Cosmin Nepotu Simionescu și animații făcute de Colorbitor

Karma points aka Proactivitate

Găsim timp să fim proactivi. Ai o mare satisfacție când lucrezi cu branduri/organizații care nu își permit comunicare, deci probabil că dacă e să conteze pentru cineva, contează pentru noi că facem asta, briefuri cu potențial afară din treaba de zi cu zi, karma points, giving back etc.

Suntem foarte proactivi în zona culturală acolo unde avem o deosebită plăcere să gândim soluții de comunicare. Am lucrat campanii pentru filme, spectacole de teatru sau festivaluri de film. Vom continua să-i ajutăm probono și să creștem aceste colaborări până la nivelul la care vor avea bugete să plătească creația.

Postere film Câteva conversații despre o fată foarte înaltă, regie Bogdan Theodor Olteanu
 Fotografie de Iulian Nan
Graphic Design de Ana Maria Dudu

Responsabilitate socială

As we speak, dezvoltăm o campanie pentru Hospice Casa Speranței. Ne-am cunoscut printr-un colaborator comun, ne-am plăcut, ne-a impresionat cauza și am decis să ajutăm. Timpul și resursele nu ne permit des să facem asta, dar atunci când totul se aliniază apar lucruri foarte frumoase – cum e campania asta de strângere de fonduri care e în pre-producție.

ONG-urile: + riscuri, - bani

Relația noastră cu ONG-urile vs cu clienții comerciali diferă în două puncte esențiale: bani și risc. Resursele sunt extrem de scăzute (detaliu important mai puțin în faza de creație, dar vital în producție) iar riscurile pe care sunt dispuse să și le asume sunt mult mai mari pentru a contracara lipsurile financiare.

Bineînțeles, diferențe există și la nivel de responsabilitate și cum o resimți când începi să discuți pe brief – una e o campanie de promovare a unui concurs la radio, altă poveste e o campanie de strângere de fonduri pentru redeschiderea serviciilor de paliație la domiciliu în București.

Visuri & proiecții de viitor

Planul principal este să creștem. Suntem o echipă relativ mică și dinamică, cu o putere mare de absorbție temporară de colaboratori și parteneri, însă se simt deja limitele unui astfel de management al resurselor.

Ne dorim de asemenea să trecem de la un model financiar project based la unul client based, short-term vs long-term. Proiectele punctuale te țin în priză cu doze dese de adrenalină dar te obosesc foarte tare – așa că deja căutăm relații de lungă durată, mai degrabă decât one night standuri.

Misbits Recordings, design serie vinyl, proiect featured în expoziția de graphic design Romanian Design Week și la Torino Graphic Days, ilustrație și graphic design de Cosmin Nepotu Simionescu

Visăm încă la ce am visat atunci când am început Glitch – să facem exclusiv comunicare culturală. Și deși volumul de astfel de proiecte și clienți a crescut constant de când am început, încă suntem departe de a putea trăi exclusiv din asta. Dar și Glitch și piața de comunicare culturală din România e tânără așa că nu ne dăm bătuți prea curând. Creștem împreună.