[Din spatele camerei] Marcel Kirschbaum: Oamenii tind sa aiba incredere mai mult in imagini decat in informatia scrisa

Daca nu ati vazut inca documentarul la care a lucrat Marcel Kirschbaum, Portavoce, ar fi bine s-o faceti. Il mai prindeti inca prin unele cinema-uri si festuri, daca-l cautati pe pagina lui. Marcel e neamt, locuieste in Germania, dar din una in alta a ajuns sa lucreze si la productii romanesti. Are si o casa de productie, accesibila pe kirschbaum-pictures.de, echipa stransa in jurul lui si ceva ani de experienta in spate pe reclame, clipuri si filme, deci un overview asupra industriei vizuale de la nemti ne-o poate oferi cu siguranta. 

“Piata s-a schimbat mult in ultimul deceniu. Sculele sunt mult mai usor de cumparat, preturile pentru filmari au scazut din cauza asta si piata de clipuri s-a marit”.

E pasionat de lentile vintage, urmeaza sa faca un super proiect de invatare a limbii germane si e atent la fiecare detaliu. Cat despre probleme, cam ca la noi, dar descrise cu precizie germana.

Cine-a pus camera-n drum...

Am inceput sa lucrez mai intens cu ce inseamna manuirea camerei si filmmaking in departamentul de film al universitatii pe care am urmat-o, in Merseburg, Germania. Am luat parte la toate cursurile lor de film si fotografie. Pe langa cele teoretice, majoritatea cursurilor erau orientate mai multe spre practica. Trebuia sa trecem prin toate job-urile productiei, de la actorie la filmat. Plus producerea de show-uri de televiziuni pentru statii locale, scurtmetraje pentru o televiziune nationala, filme de arta pentru expoziti si asa mai departe. Din cand in cand eram dusi sa predam fotografie in scoli copiilor. La final, am ramas atasat de camera de filmat. 

Un sfat, doua, trei, pentru cine se apuca de filmat

Trebuie sa ai un ochi bun, asta-i clar. Asa zice lumea. Serios vorbind, trebuie sa ai un oarecare simt estetic si o anumita intelegere a oamenilor si a situatiilor. In special in zona de film documentar, in care activez eu, e absolut necesar sa interactionrezi cu oamenii pe care-i filmezi, intr-un mod cat mai naural si respectuos. Calci direct in spatiul lor privat. Asa ca ei trebuie sa te accepte si sa te invite, la un moment dat.

Sfatul meu pentru un incepator e sa-si urmeze inima si sa mearga pe trial and error. In felul ala iti poti da seama care sunt posibilitatile, problemele si limitele. Si desigur, sa produca, sa produca, sa produca. Sa faca cat de multe filmari poate. Mai ales la inceput, asta ar trebui sa fie partea fun. Sa nu fie frustrati daca ceva nu iese cum si-au dorit.  E ok sa mergi mai departe cu urmatorul proiect si vezi de acolo. Ceva ok tot va iesi in final!

Mai e loc pe piata germana de film?

Desigur, in zilele noastre apar multi newcomeri. Am fost unul din ei la un moment dat. Dar nu toti vor ramane in domeniul asta pentru totdeauna. Trebuie sa insisti mult pe piata aici. Motivul principal e acela ca toti newcomerii intra cu un pret foarte mic pe piata. Asa se intra pe piata.

La fel, primele proiecte, cum ar fi videoclipurile de exemplu, nu sunt in general cel mai bine platite. Vei lucra mai mult cu prieteni. Dar asta e un mod misto sa experimentezi si sa te distrezi in timp ce creezi ceva. Dar la un moment dat, toata lumea trebuie sa creasca putin. Ai nevoie de echipament mai bun, de un spatiu de lucru unde platesti o chirie si asa mai departe.

Totodata, piata s-a schimbat mult in ultimul deceniu. Sculele sunt mult mai usor de cumparat, preturile pentru filmari au scazut din cauza asta si piata de clipuri s-a marit. Deci sunt mult mai multi filmmakeri si DOP-i, dar totodata si mai multe filme care se produc. Deci, la final, mai multa lume are ocazia sa lucreze in domeniul asta, e o chestie pozitiva.

Sculele unui DOP

Imi place sa experimentez cu camerele mirrorless fullframe pentru moment. Acum poti adapta orice serie de lentila produsa vreodata. Deci, pe langa lentilele mele foarte moderne, clare si curate, imi place sa experimentez si cu unele mai vechi din RDG si Japonia. Mai sunt unele lentile comuniste mostenite de la bunicul meu.

Si imi mai plac Canon-urile vechi din anii ‘80. Iti ofera acel look vintage foarte placut. Abia astept un proiect unde le-as putea folosi. Insa imi plac mult si lentilele moderne manuale, foarte mult. Nu sunt mare fan al autofocus-ului la filmari, de aia am decis sa folosesc setarile manuale, iar favoritele mele sunt cele de 35 mm, in special pentru documentare.

Filme cu telefonul?

Bineinteles ca poti face asta. Multi au facut-o deja. Chiar si pentru cinema. Sa fiu sincer, nu am vazut inca filmele de la cinema facute cu telefonul. Dar stiu ca sunt unele camere de telefon acum care scot o calitate foarte buna a imagini. Poti sa te ajuti de extra gear, cum ar fi lentile adaptabile sau sistem de stabilizare. Deci e o sansa in plus pentru oameni sa produca film doar cu ce au in buzunar.

In fotografie e deja acceptat lucrul asta si e ceva banal. Nu cred ca poti truca o productie mare. Asta ar insemna implicarea mai multor oameni, trebuie sa editezi mai mult, plus mai mult echipament. Asa ca de ce ai folosi un telefon care e mai ieftin decat setul de lumini? Iar lumina e principala problema a telefoanelor. Senzorul mic nu se descurca bine cand lumina nu e buna sau foarte slaba. Dar pentru documentare, telefonul e un tool foarte bun. Poti fi practic un cameraman invizibil printre oamenii din jurul tau care mai tin un telefon in mana. Daca tii in mana un SLR mare toata lumea te va recunoaste.

Munca in echipa

Eu am reusit sa strang o echipa faina in jurul meu, in care fiecare comunica de pe acelasi nivel si sunt respectate joburile. Unde sunt idei diferite de abordare a unei scene, ne intalnim si discutam inainte dupa care incercam sa le facem. Asta e cea mai bunsa cale sa afli daca merge sau nu. Si la final vom avea cateva variante din care sa putem alege.

Proiect de suflet

Un proiect misto pe care o sa-l incepem curand e o serie de tutoriale, cam 40 in total, pentru ca analfabetii din afara Germaniei sa invete limba germana. Profesorul cu care lucram a gasit o modalitate de invatare care-mi place foarte mult. Va fi un proiect creativ comun, cu acces pentru toata lumea ce vrea sa-l foloseasca. E pentru prima oara cand fac un tutorial video. Iar recent, am inceput un proiect despre literatura underground cu un scriitor si fotograf din Berlin, care are multe povesti interesante de spus, se bea pe rupte, iar unde sountrack-ul va fi asigurat de vocalul New Model Army.

#selfpromo

De fapt nu prea imi place sa ma promovez prea mult pe Instagram sau Facebook. Din moment ce nu prea am nevoie de ele, prefer sa stau departe de ele. In momentul de fata imi place mai mult sa merg in proiectii cu documentarul nostru, Portavoce, la diferite eventuri si in cinematografe. In cazul asta, cel mai bun promo e un film bun. Dar da, in cele din urma, il mai promovam si pe Facebook, din cand in cand.  

Plusuri / minusuri

Atitudinea generala de “buget mic, asteptari mari”. Dar cred ca asta nu e ceva nou.

Regizori preferati

Inainte sa va zic nume de regizori pe care-i stiti deja, mai bine va zic de un canal de youtube sci-fi, care ar putea fi un pic addictive pentru fanii genului, DUST ii zice. E o colectie de scurtmetraje de la diferiti regizori din jurul lumii. Foarte distopice, cu twist-uri multe si productie impresionanta.

Va urma...

Video-urile devin din ce in ce mai mult un mijloc care asigura schimbul de informatie. Pe de o parte, limitele impuse de limba dispar, pe de alta parte oamenii tind sa aiba incredere mai mult in imagini decat in informatia scrisa. Au si un impact mai mare asupra lor. Dar poti avea incredere in ele pentru ca arata bine si au un look profesionist. Doar ca pana la urma e un montaj de imagini pe care il poti face in ce fel vrei. Asta e un side effect. Multe topicuri au nevoie de o privire mai adanca si accesul la mai multa informatie. Informatiile ar fi mai bine sa fie citite.