Boogie, Marti, dupa Craciun sau Hartia va fi albastra sunt cateva din filmele mai cunoscute pe care Tudor Lucaciu si-a pus amprenta vizuala, in calitate de DOP sau cinematographer, ca sa respectam titulatura IMDB-ului. Dincolo de asta, foarte multe reclame, vizibile la un click distanta pe site-ul sau tudorlucaciu.com. A inceput lucrul cu imaginea prin clasa a 7-a, atras de un miros specific si are o colaborare lunga cu regizorul Radu Muntean. Nu e cel mai mare fan al tehnologiei, pentru ca jobul asta tine de cu totul altceva...
Exista nenumarate exemple de imagini impresionante realizate cu tehnologie arhaica sau foarte ieftina si exista o serie de imagini sterile si lipsite de orice emotie realizate cu super camere si super obiective.
Are dreptate cand afirma ca lumea nu prea da mare atentie celor din spatele camerei, actorul fiind mereu in prim plan. Tocmai de aia, nu ar strica sa-i dati un follow pe Facebook, la Tudor Lucaciu Cinematographer, sa-i vedeti filmele, ca de reclame nu scapati oricum.
Cine-a pus camera-n drum
Cred ca suntem influentati de mediul in care traim, de educatia data de parinti, anturaj, experiente traite, ca de exemplu ocazia pe care am avut-o de a vizita un platou pe care filma Vivi Dragan Vasile, cel care urma sa devina profesorul si mentorul meu peste foarte multi ani. Am fost atunci, in mod ciudat, atras de mirosul peliculei. Senzatia olfactiva pe care am simtit-o stand linga aparatul de filmat in timp ce asistentul de imagine schimba magazia de pelicula m-a fascinat, pare ciudat dar nu a fost lumina…
Am fost apoi acaparat de tot ce inseamna magia tacuta a exprimarii prin imagine si lumina. Asta se intampla cand eram in clasa VII-a. Nu stiu nici in momentul de fata daca meseria mi se potriveste, stiu doar ca imi place si ca din momentul acela nu mi–am dorit sa fac nimic altceva decat asta. Daca mi s-a potrivit sau nu, nu sunt eu in masura sa apreciez.
Un sfat, doua, trei pentru cine se apuca de filmat
Raspunsul clasic ar fi sa se apuce de altceva (in gluma). Nu am ce sfaturi sa dau, nu exista reguli, nu exista sfaturi. Dar ar trebui sa se chestioneze onest daca isi doreste sa isi asume un rol important intr-o echipa de filmare cu responsabilitati foarte mari, cu munca foarte multa si cu recunoastere publica (sau faima) practic inexistenta. Si aceasta pentru ca spectatorul nu va sti niciodata numele operatorului, al editorului, cateodata nici macar pe al regizorului, dar intotdeauna pentru el va conta numele actorului – toate celelalte sunt roluri din umbra. Deci daca esti in cautare de faima, nu e meseria potrivita. Sigur, poti ajunge foarte cunoscut intr-un cerc restrans de oameni interesati de cinema. Cati stiu cine e Roger Dickens? Sau Conrad L. Hall?
Mai e loc pe piata?
Depinde de asteptarile fiecaruia de la meseria asta. Daca cineva isi doreste sa o practice la standardele mult visate ale cinematografiilor din tarile cu traditie (SUA, UK, Franta si cam toate tarile civilizate din vestul si centrul Europei), atunci nu, nu exista sanse prea mari in Romania. Daca vorbim de munci improvizate si lipsa de respect pentru meseria de creator de imagine, da, exista loc din plin. Oricine poate sa filmeze, dar nu oricine poate sa creeze imagine. Nu e foarte greu sa ajungi sa fii apreciat pentru unul sau mai multe proiecte de inceput, dar este greu sa te mentii acolo.
Referitor la cei care urmeaza o facultate de profil, e foarte bine ca ei cred ca au optiuni, poate se vor crea oportunitati in felul acesta, dar nu cred ca toti cei care au dat la imagine vor sa fie DOP de film, ci mai degraba de documentare, reclame sau televiziune. Pentru ca, desigur, exista categorii de operator de imagine, in functie de specializari.
Sculele unui Director of Photography
Nu pot lucra fara imaginatie. As putea sa enumar n camere si tipuri de obiective, dar din punctul meu de vedere sunt doar niste obiecte in sine. Fiecare subiect pe care il abordez necesita un anumit tip de tehnologie, de la o camera Go Pro pana la high end digital cameras. Nu camera de filmat creeaza imaginea, ci lumina si imaginatia fiecaruia dintre noi. Uneori ai de unde alege, alteori esti obligat sa lucrezi cu ce ai. Un om cu imaginatie va gasi modul cel mai bun de exprimare adaptind la subiect tehnica pe care o are la dispozitie si uneori invers.
Refuz sa vorbesc despre tehnologie – multi dintre cei care se apuca azi de fotografie sau de film sunt complexati de tehnologie … au senzatia ca, bunaoara, cu cat camera e mai sofisticata si complicata, cu atat imaginea va fi mai spectaculoasa sau mai buna. Este un mare neadevar. Exista nenumarate exemple de imagini impresionante realizate cu tehnologie arhaica sau foarte ieftina si exista o serie de imagini sterile si lipsite de orice emotie realizate cu super camere si super obiective.
Se poate look de mega buget cu bani putini sau spoturi trase cu telefonul?
Trebuie sa definim “look de mega buget” pentru ca uitam ca lucrul acesta nu implica doar o camera de “mega buget”, implica o scenografie de “mega buget”, o ilumina de “mega buget”. Nu camera face imaginea. Un “gunoi” ramine tot un “gunoi” indifferent de ce tip de camera sau obiective folosesti pentru a-l filma.
Dar, ca sa iti raspund la intrebare, sigur, exista subiecte care pot fi filmate cu telefonul mobil si pot arata extrem de spectaculos. De cele mai multe ori insa, aceste proiecte au in spate o logistica impresionanta, echipa numeroasa de profesionisti etc. Mobilul nu trebuie scos din context, ci din contra, luat ca atare si de abia atunci putem discuta de cum e sa filmezi cu “mobilul”. E ca si cand m-ai intreba “pot sa urc pe munte cu o masina de strada?” Da, dar ar fi mai buna o masina de teren.
Munca in echipa
In principiu asta face parte din responsabilitatile regizorului. Regizorul poarta pe umeri responsabilitatea proiectului, iar operatorul este dator sa il sprijine pe acesta prin demersurile lui estetice. In cazul in care nu te intelegi cu un regizor, e cazul sa te opresti din colaborarea cu el. Practic singura consultare este cu regizorul.
Regizori preferati
Deja e de notorietate ca lucrez de foarte multi ani cu Radu Muntean si nu e doar o intamplare, e o legatura bazata pe incredere, admiratie si respect. Si mi-as dori ca aceasta colaborare sa continue pentru multi ani de aici incolo.
Cat despre cei din afara tarii, n-am sa enumar nici unul pentru simplul fapt ca nu urmaresc pe cineva in mod special, ci urmaresc proiecte interesate si lucruri aparte de care sa ma bucur. Consider ca sunt in continuare un spectator onest si incerc sa nu vad lucrurile prin ochiul deformat al profesiei.
Sunt din ce in ce mai multi oameni interesanti in lumea asta – daca as incerca sa urmaresc pasii cuiva, nu as mai putea sa imi vad de drumurile pe care vreau sa merg singur si pe care vreau sa le descopar.
Proiecte de vis
Aproape fiecare proiect pe care l-am facut mi-a adus ceva de care m-am bucurat si cu siguranta fiecare in parte a reprezentat pentru mine o lectie in plus intr-un continuu proces de invatare la care nu as vrea sa renunt niciodata, motiv pentru care mi-e greu sa pun degetul pe un proiect sau pe mai multe. Cu toate astea, exista o selectie de proiecte (inclusiv reclame) pe care am facut-o si care poate fi regasita pe website-ul meu www.tudorlucaciu.com.
#selfpromo
Cum am mentionat, am creat un website, exista un cont de Vimeo, unul de LinkedIn, o pagina de Facebook (Tudor Lucaciu Cinematographer) si de asemenea un cont de Instagram. Toate sunt legate intre ele si trimiterea se face direct din website.
Plusuri & minusuri
Democratizarea tehnologiei poate fi considerata, pe de o parte, o provocare in sensul bun al cuvantului – exista nenumarate modalitati de exprimare, dar in acelasi timp, aceasta vine la pachet si cu aparitia unei profunde lipse de discernamant intre impostura si calitatea reala. Trendul general e de scadere a bugetelor – cum spuneam mai devreme, se pot face lucruri de valoare cu bugete mici, dar la un moment dat, acest sablon nu se va mai putea regasi: daca ai filmat o data o reclama cu telefonul mobil, atunci nu inseamna ca asta se poate face pe viitor in orice conditii si la orice proiect – un lucru pe care majoritatea clientilor nu isi doresc sa il afle sau nu pot sa il inteleaga.
Ce ai schimba la felul in care e facut si perceput jobul asta?
N-as schimba ceva legat de modul in care e perceputa si facuta meseria asta, ci as incerca sa schimb modul in care este perceput profesionalismul in lumea aceasta. Cu alte cuvinte, ar fi bine ca atunci cand avem nevoie de ceva, sa chemam un “specialist”, nu se ne imaginam ca le stim pe toate. Si in momentul in care il chemam, sa intelegem ca trebuie sa ii dam credit si sa tinem cont de opinia lui.
Va urma
Adaptarea la formatele noi nu e o problema, ci un challenge pe care il imbratisez. Problemele apar cand in aceeasi unitate de timp – o zi de filmare, de exemplu – vrem ca aceleasi cadre sa fie folosite si pe format patrat, si pe landscape, si pe portrait etc. Nu poti realiza o compozitie a unui cadru care sa functioneze estetic pentru toate trei. Poti, in schimb, sa filmezi aceeasi secventa de 3 ori compunand pentru fiecare format in parte, lucru care duce la triplarea timpului de productie, inacceptabila din perspectiva clientilor din Romania. In afara tarii, pentru ca bugetele sunt mai mari si preocuparea fata de estetica unui produs vizual este cu totul alta, lucrurile stau diferit. Daca noi (cei care facem imagine) si regizorii (cei care gandesc structura unei reclame) pot intelege utilitatea unui nou tip de format decat cele consacrate, ma astept ca si clientii sa inteleaga necesitatea timpului necesar executiei.
Cu cat nivelul de compromis este mai mare, cu atat calitatea este mai mica si sansele de reusita, de asemenea. E ca si cum te-ai astepta sa ai un vehicul care vrei sa mearga si pe uscat, si pe mare, si prin aer, sa fie si mic si ieftin.