De la Haydn și Mozart, la misterele sufletului slav, cu Joyce DiDonato, Denis Matsuev și London Symphony Orchestra
Pe data de 2 septembrie, în a treia zi a Festivalului Internațional George Enescu 2019, scenele bucureștene devin gazdele unei serii de spectacole-eveniment, ce vor prilejui melomanilor fericite întâlniri-unicat cu muzica cultă.
Pe scena Ateneului Român, de la ora 17.00, în seria Recitaluri și concerte camerale, o vom putea admira pe fulminanta mezzosoprană Joyce DiDonato, aflată în premieră în România. Ea este acompaniată la pian de nuanțatul David Zobel, partener de dialog de lung parcurs. O formulă bine rodată, în care cei doi au performat pe unele dintre cele mai prestigioase scene ale lumii, de la Teatro alla Scala, Lincoln Center, Wigmore Hall, La Monnaie din Buxelles, Gran Teatre de Liceu din Barcelona sau Théâtre de Champs-Élysée, pentru a aminti doar câteva și care a fost recompensată prin numeroase premii.
Recitalul de la Ateneul Român (de luni, 2 septembrie, de la ora 17.00) include un program în care impetuoasa americancă excelează și este recunoscută internațional: Haydn (”Arianna în Naxos”), Mozart („Voi che sapete” și „Deh Vieni non tardar”, din opera „Nunta lui Figaro”) și Rossini („Assisa a pie d’un salice”, din opera ”Otello”). Programul recitalului mai include lucrări de Bellini („Dopo l’oscuro nembo” din opera ”Adelson și Salvini”), Pablo Luna (”De España Vengo”), Berlioz („Le Roi de Thule” și „L’amour ardente flamme”, din opera ”Damnațiunea lui Faust”) și Hahn (”Sopra l’acqua indormenzada”, ”La barcheta”, ”L’avertimento”, ”Che pecà!” și ”La primavera”, din ciclul ”Venezia”).
Născută în Kansas, Joyce DiDonato este o mezzosoprană de coloratură clasată pe poziții de vârf în topurile internaționale ale momentului, invitată constant pe marile scene din întreaga lume. Este câștigătoare a Premiului Olivier din 2018, a mai multor premii Grammy și o susținătoare acerbă a artei. Joyce DiDonato înregistrează exclusiv alături de Erato/Warner Classics, cea mai recentă adăugare în discografia ei fiind „Les Troyens”, de Berlioz, cu care a și câștigat Premiul pentru cea mai bună operă completă înregistrată, la Premiile Internaționale de Operă 2018 și Premiul BBC Music Magazine 2018. Printre albumele sale solo de mare succes se numără și „În război și pace”, câștigător al premiului Gramophone din 2017, „Stella di Napoli”, „Diva Divo” și „Drama Queens”, premiate cu Grammy.
David Zobel se bucură de o carieră de succes ca pianist colaborator și acompaniator de operă, atât în Franța, cât și în străinătate. El este și coach de operă, colaborând cu Théâtre du Châtelet în Paris, Opera de Stat din Viena, Het Muziektheater din Amsterdam, Opera Națională și Festivalul orchestrelor Radio din Montpellier, Festivalul din Aix en Provence și Stanislawski Theatre. A lucrat cu mulți dirijori remarcabili, printre care Christoph von Dohnányi, Christoph Eschenbach, Sir John Eliot Gardiner, Lawrence Foster, Alain Altinoglu, Antonino Fogliani și Marc Minkowski. Colaborează cu Joyce DiDonato de mai mulți ani, stabilind un dialog muzical fericit, spre bucuria publicului, recompensat cu premii și aplaudat mereu la scenă deschisă.
De la ora 18.00, la Sala Mică a Palatului (sala Auditorium), tot în seria Recitaluri și concerte camerale, Festivalul propune audienței un recital cu Luminița Petre, la vioară și Mihai Ungureanu, la pian. Accesul publicului la acest concert este liber.
Programul serii include: Clara Schumann - ”Trei romanțe pentru vioară și pian, op. 22”, G. Enescu – ”Arii în caracter popular românesc pentru vioară solo” și C. Franck – ”Sonata în la major pentru vioară și pian”.
Un program plin de culoare, în care cei doi muzicieni aduc pe scena Festivalului romantismul mijlocului de secol XIX. Romanțele Clarei Schumann conectează audiența la sentimente bogate și impetuoase pe alocuri, iar sonata lui Cesar Franck vine cu structuri surprinzătoare și mereu proaspete ale unuia dintre cei mai originali compozitori francezi (de fapt, un belgian refuzat inițial de societatea pariziană), care avea să devină părintele spiritual pentru o bună parte dintre cei mai notabili muzicieni ai epocii, printre care Gabriel Fauré, Camille Saint-Saëns, Théodore Dubois, Ernest Chausson sau, mai târziu, Debussy și Ravel... Ca punct de echilibru, concertul include compoziția enesciană ”Arii în caracter popular românesc” cu armoniile sale particulare, care valorifică filonul muzical popular românesc, îmbinând culori sonore și improvizații.
Colaborarea muzicală între violonista Luminița Petre (concert maestru al Orchestrei Simfonice din Stuttgart) și pianistul Mihai Ungureanu se întinde pe aproape trei decenii. Sunt două personalități muzicale mature, care prin îndelungata și fructuoasa lor colaborare au reușit să se armonizeze și să susțină dialoguri echilibrate și nuanțate. Luminița Petre este și un susținător și promotor activ al Festivalului George Enescu, coordonând în anii trecuți organizarea unor evenimente asociate în capitala landului Baden-Würtemberg.
De la ora 20.00, pe scena Sălii Mari a Palatului, în seria Mari orchestre ale lumii, o nouă seară-eveniment a Festivalului, cu London Symphony Orchestra, sub bagheta maestrului Gianandrea Noseda, iar la pian, cu virtuosul copil teribil venind pe linia marii tradiții pianistice ruse - Denis Matsuev. O seară dedicată sonorităților izvorâte din profundul suflet rus.
Concertul debutează cu preludiul operei „Oraşul invizibil Kitej”, de Rimski-Korsakov. Considerată una dintre cele mai frumoase compoziții ale lui Nikolai Andreievici Rimski-Korsakov, piesa are o instrumentație bogată, în timbre caleidoscopice, cu melodii lente alternând cu momente pline de amplu elan pentru a ilustra cât mai nuanțat pentru audiență povestea misterioasei Atlantide ruse – orașul scufundat Kitej, care se arată doar celor cu sufletul curat. Cetatea de lumină Kitej se află, de fapt, în străfundul sufletelor noastre, unde putem accede când tindem spre pudificare.
Al doilea moment al serii este Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră în sol minor op. 16, de Serghei Prokofiev. Compoziția este considerată una dintre cele mai formidabile concerte pentru pian din punct de vedere tehnic din repertoriul standard. David Nice, biograful lui Prokofiev, a spus în 2011: "Acum un deceniu, aș fi pariat că existau doar câțiva pianiști în toată lumea care puteau interpreta cum trebuie al doilea concert pentru pian al lui Prokofiev. Argerich nici nu voia să se atingă de el, Kissin întârzia să îl învețe și chiar și Prokofiev, ca virtuoz, a avut mari probleme când a interpretat concertul cu Ernest Ansermet și BBC Symphony Orchestra, în anii 1930, când i-a depășit chiar și lui dexteritatea".
Seara se încheie cu Simfonia a VI-a în si minor op. 54, de Dimitri Șostakovici. Compusă la finalul anilor `30, în plin elan revoluționar și având ca sursă de inspirație poemele lui Mayakovsky, Simfonia a VI-a urma să fie o compoziție monumentală pentru soliști, cor și orchestră dedicată lui Vladimir Ilici Lenin. Până la urmă, Șostakovici renunță la acest unghi componistic și anunță la lansarea lucrării, în 1939: ”…În ultima mea simfonie, predomină muzica unei ordini contemplative și lirice. Am vrut să transmit în ea starea de primăvară, bucuria, tinerețea…”.
London Symphony Orchestra a atins o asemenea faimă mondială, încât este recunoscută peste tot în lume doar prin simplele inițiale ale numelui său – LSO. Încă de la crearea sa, în anul 1904, LSO și-a asumat un rol de pionier pe care l-a păstrat cu mândrie și l-a dezvoltat constant până în zilele noastre. A fost prima orchestră britanică deținută chiar de muzicienii care o compuneau, formulă păstrată până azi. A fost una dintre primele orchestre din lume care au făcut înregistrări pentru gramofon și muzică de film, astăzi putându-se mândri cu faptul că este orchestra cu cele mai multe înregistrări din lume. A fost prima orchestră care a avut seri de transmisiune în direct pe un canal de televiziune. Acest spirit de pionierat există și astăzi, LSO continuând să puncteze multe dintre evoluțiile importante ale vieții orchestrale britanice și mondiale, deopotrivă. LSO susține peste 120 de concerte pe an și a fost numită de Gramophone ca fiind una dintre primele cinci orchestre din lume.
Familia de artiști asociați LSO include nume de top: de la dirijori precum Sir Simon Rattle, Gianandrea Noseda sau François-Xavier Roth, la Michael Tilson Thomas și André Previn, la colaboratori de lung parcurs printre care se numără unii dintre cei mai importanți muzicieni din lume ai momentului, cum ar fi Bernard Haitink, Anne-Sophie Mutter, Mitsuko Uchida, Maria João Pires și mulți alții.
Remarcat în anul 1998, în concursul internațional Ceaikovski, Denis Matsuev a avut o evoluție fulminantă, fiind considerat unul dintre cei mai proeminenți pianiști ai generației sale, virtuoz descinzând din cea mai grandioasă tradiție pianistică rusă.
În prezent, pianistul Denis Matsuev colaborează cu cele mai cunoscute orchestre din lume, cum ar fi New York Philharmonic Orchestra, Los Angeles Philharmonic Orchestra, Chicago Symphony Orchestra, Philadelphia Orchestra, Pittsburg Symphony Orchestra, Berlin Philharmonic Orchestra, Munich Philharmonic, Bavarian Radio Symphony Orchestra, Staatskapella Dresden, Leipzig Gewandhaus Orchestra, Orchestre National de France, Orchestre de Paris, Orchestre Philharmonique de Radio France, London Symphony Orchestra, London Philharmonic, Royal Philharmonic Orchestra, Vienna Philharmonic Orchestra, Royal Concertgebouw Orchestra, National Symphony Orchestra, BBC Symphony, “Philharmonia” Orchestra of London, Montreal Symphony Orchestra, Filarmonica della Scala, Orchestra of Accademia Nazionale di Santa Cecilia, Vienna Symphony, Israel Philharmonic și Rotterdam Philharmonic, Oslo Symphony, National Orchestra of Belgium, Swiss Romande Orchestra, Lucerne Symphony Orchestra, Verbier și Budapest Festival Orchestras, Maggio Musicale Fiorentino, NHK Symphony și European Chamber Orchestra. De asemenea, el colaborează constant cu marile și legendarele orchestre ruse, cum ar fi Filarmonica din Sankt Petersburg, Orchestra Mariinsky și Orchestra Națională Rusă.
