Daca tie iti place ce faci, exista o sansa buna sa le placa si altora. Cosmin Gurau si Stefan Nistor, doi prieteni cu un istoric impreuna, au investit in mantra - fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume – mai precis in lumea festivalurilor de film independent din Bucuresti si au creat un festival pe gustul lor.
Intr-o lume in care astfel de evenimente au devenit din ce in ce mai des o parghie de promovare a brandurilor si de vanzare a produselor, Cosmin si Stefan au ales sa faca un festival non-comercial, fara niciun fel de activari de brand, care sa se concentreze in primul rand pe filmele proiectate si pe o experienta imbunatatita a participantilor.
To The Wild nu este un manifest anti-capitalist. Daca este sa fie un statement, este unul indreptat impotriva exceselor comerciale, tragand un semnal de alarma vizavi de pierderea valorilor autentice.
Festivalul are loc in incinta fostelor Ferme Boja, ce se afla la o aruncatura de bat de ultimele blocuri din vestul Bucurestiului. Se poate ajunge cu masina pana la 30 de metri de locatie, cu un Uber pana la Bd. Timisoara - si apoi se merge pe jos 3-4 minute.
Editia de anul acesta se va incheia pe data de 31 august, cu o proiectie de scurt-metraje pe parcursul a 3 ore si cu un foc de tabara. La finalul articolului se afla programul ultimei zile, ce va incepe de la ora 19:00. Intrarea este libera.
De la bullying la prietenie
Cosmin: Ca sa fie mai interesant, hai sa incepem cu modul in care ne-am cunoscut. La scoala. Clasa intai, 1995. Cred ca am fost scurt timp chiar si colegi de banca. Eu eram hiperactiv, veneam cu jucarii, experimente si carnetele de animatie flipbook la scoala, luam mentiune, in timp ce Stefan venea cu vioara la serbare, si lua premiu. Cu toate acestea, deja in clasa a cincea, din baietelul timid, Stefan devenise my own personal bully, o adevarata eminenta cenusie.
Desi pe undeva exista mereu un soi de respect reciproc, omul asta m-a chinuit ani de zile cu un sadism demn de un roman, pe care l-am si scris, in clasa a noua. Da, asa a fost sa fie, sa picam apoi la acelasi liceu, in aceeasi clasa. Undeva prin clasa a zecea, lucrurile s-au schimbat si am devenit relativ rapid buni prieteni. Ca sa vedeti ca intotdeauna exista o speranta.
Eu deja eram in trupa de teatru a liceului, si pentru ca Stefan scria niste poezii ridicol de bune pentru varsta aceea, l-am cooptat si pe el in clasa a 11a. Si i-a placut teribil de mult. Atat de mult incat el a continuat cu actoria, intrand la Hyperion, in timp ce eu m-am orientat catre regie, ceva spre care trageam de cand vazusem Alien (1979) prima oara pe la 8-9 ani, si am intrebat-o pe mama ce meserie e necesara pentru a realiza asa ceva.
Unul regizor, altul actor
Cosmin: Eu am intrat la Universitatea Media, si pe toata perioada facultatii am colaborat cu Stefan, facand in anul I, semestrul I primul film mocumentar din Romania, "Bucuresti, 13" care detalia disparitia misterioasa a doi studenti la Politehnica in 1995. Filmul a fost lansat pe DC++ si a devenit absolut viral, ajungand in cateva luni pe toate blogurile, in toate ziarele, si la multe posturi TV ca fapt real. Nu am stiut la vremea aceea cum sa capitalizam acest lucru, fiind fortati de catre un jurnalist sa spunem ca totul a fost un accident. Mai tarziu, prin anul IV am realizat tot alaturi de Stefan primul film post-apocaliptic din Romania, TAX PAYER, care a avut premiera la cinema si pe cinemagia, si a fost remasterizat recent.
Stefan: Amandoi am simtit chemarea scenei inca din liceu, in trupa de teatru in care am jucat amandoi. Apoi unul a continuat ca regizor... de film, iar celalalt ca actor… si atat, intrucat din pacate scoala romaneasca de actorie nu ofera pregatire de specialitate pentru actoria de film, asa cum ar fi normal, cum de altfel nici regia de film nu te scoate dupa 4 ani regizor, ci doar un aspirant care intelege mai bine cat de greu ar fi sa faci film.
Un incident promitator
Cosmin: Prin 2016 au tras niste amici de mine sa merg la un festival de scurtmetraje. Nu aveam un chef teribil, pentru ca fusesem dezamagit in felurite moduri de evenimentele de gen. Dar am zis sa le mai dau o sansa. Am cumparat bilet, am ajuns la locatie si am stat la una din cozile imense, care se miscau incredibil de greu. La fiecare intrare era un morman urias de sticle, pungi de snacks, alune, etc. Oamenii erau perchezitionati mai ceva ca la aeroport, dar nu pentru obiecte periculoase, ci ca nu cumva sa scape de a face consumatie la suprapret. Am zis totusi ca ma voi supune situatiei, avand in vedere ca urmau sa ajunga si prietenii mei, si chiar nu voiam scandal.
Cand a venit randul meu, si obiectul straniu din ghiozdanul meu a fost relevat de catre mine ca fiind un termos, am varsat toata apa ramasa pe jos, tocmai pentru a evita orice discutie. Respectivul care se ocupa de procesarea persoanelor mi-a explicat ranjind ca orice as face, nu voi intra cu termosul, pentru ca “as putea lua apa in el de la toaleta”. Mentionez ca era vorba de eco-toilets. Solutia sugerata de el pentru aceeasta situatie a fost sa arunc termosul in mormanul de sticle si resturi de snacks. Am preferat sa ii arunc lui vreo doua vorbe romanesti si sa imi donez biletul.
Ideea festivalului propriu
M-am intors spre casa, plin de nervi, dar mai cu seama dezamagit. Tot vorbind cu prietena mea, care fusese si ea de fata la incident, m-am gandit cu voce tare: “Auzi, dar de ce nu facem noi propriul nostru festival, unde chiar sa fie vorba de filme, nu de consumatie.” Bineinteles am plusat conceptul, inversand toate lucrurile negative pe care le observasem la alte festivaluri de film. “Ba mai mult, sa incurajam oamenii sa vina de acasa cu ce vor sa manance sau bea, si sa il facem in aer liber, picnic pe bune. Fara reclame sau activari de branduri. Cu o selectie de filme cat mai buna si fresh. Intrarea libera.”
Intamplator i-am prezentat ideea (care era mai mult o visare) lui Stefan, si a reactionat extrem de pozitiv, vrand sa transformam asta in realitate. Ca sa omoram orice compromis comercial din fasa, am decis sa eliminam orice element comercial. Stefan a venit cu ideea de honor system, noi punand astfel la dispozitia publicului niste gustari simple (popcorn, suc, bere, apa, etc), oferind oamenilor ocazia de a plati cat doresc, daca doresc.
Locatia pe care am ales-o ne era cunoscuta de ceva ani, intrucat acolo am filmat o parte din Tax Payer, filmul mentionat mai sus, dar era una destul de pustie si salbatica. Pentru noi, asta a fost insa un avantaj de care am profitat si am creat usor, usor, incercand, vazand si facand, un mediu prietenos pentru desfasurarea unui astfel de eveniment.
Provocari
Cosmin: Au fost multe incercari, si inca sunt. Pentru ca orice varianta de a achizitiona (sau chiar inchiria) un ecran de proiectie suficient de mare pentru un eveniment de genul acesta nu era realista avand in vedere bugetul nostru extrem de limitat, am optat pentru a il construi. Proiectia e asigurata de un BENQ cu rezolutie HD, pe care l-am cumparat acum ceva vreme.
Mai dificil a fost cu sunetul si curentul, initial optand pentru un FM transmitter (pe care inca il folosim pentru o experienta audio de calitate inalta la casti) si un invertor de 1000W legat la o masina. Anul acesta am fost ajutati de Sergiu Nicola si Sorin Radu cu un generator de 2300W si o pereche de boxe sanatoase.
Dificultati au fost, si sunt, multe. Invertor care a explodat din cauza masinii lui Stefan (hibrida), boxe scumpe si mixer arse din cauza unui generator nou nout Stanley defect, filme retrase in ultim moment, sute de tufe de maracini groase ce au trebuit sa fie scoase manual cu clestele, furtuna cu Ro Alert care ne-a obligat sa amanam proiectia de duminica... si multe, multe altele.
Echipa
Stefan: Echipa principala are numarul minim de membri cat sa se poata numi echipa. Pe langa noi doi, insa, au mai existat cateva persoane apropiate care ne-au ajutat la prima editie, si numarul acestora a crescut anul acesta, si tinem pe aceasta cale sa le multumim, pentru ca fara ei nu am fi reusit. Anul acesta am lansat un anunt de voluntariat, insa o singura persoana s-a oferit si ar fi fost mult prea putin pentru nevoile evenimentului.
Locul de desfasurare
Stefan: Festivalul are loc in incinta fostelor Ferme Boja, un loc actualmente pustiu si deosebit de frumos pentru ceva ce se afla la o aruncatura de bat de ultimele blocuri din vestul Bucurestiului. Se poate ajunge cu masina pana la 30 de metri de locatie, cu un Uber pana la Bd. Timisoara - si apoi se merge pe jos 3-4 minute, sau cu bicicleta chiar pana in perimetru. Varianta outdoor este una destul de consacrata pentru festivalurile de film. Pe noi ne-a atras atat aspectul superb al locatiei cat si faptul ca este chiar in Bucuresti, si deci este usor de ajuns.
Cosmin: Pe langa toate acestea, varianta outdoor ne permite sa primim un numar mare de oameni, oferindu-le o experienta inedita inainte si dupa proiectie. E cam greu sa faci un foc de tabara intr-o sala de cinema.
Misiunea festivalului
Stefan: Misiunea festivalului este sa ofere publicului o experienta sincera. Sa zicem ca eu te invit la mine acasa la un film, dar deschid o sticla de vin si iti spun ca a costat 100 de lei, si iti cer si tie 50. In situatia asta, chiar daca filmul a fost bun, oare ti se mai pare ca am fost total sincer cand am lansat invitatia? Faptul ca nu percepem taxa de intrare, nu avem parteneriate sau sponsorizari si nu vindem produse, nu are cum sa ne pozitioneze altfel decat in sfera non-comercialului. Evident, aceasta este calea cea grea si noi am fost constienti de asta cand am ales-o, insa este singura cale care poate servi misiunii despre care vorbeam mai sus. Comercialul este astazi o retea din care daca te separi, ai brusc o misiune foarte ingrata.
Cosmin: Reclamele cele mai eficiente functioneaza pe baza unei componente non-informationale, ascunse, manipulative. Apple, ducand ideile lui Edward Bernays mai departe ca oricine, a ridicat asta la nivel de arta. Prin a elimina latura aceasta, iti oferi in primul rand tie sansa de a fi sincer si autentic, si cred ca incepe sa fie nevoie din ce in ce mai mult de asta.
Costuri de oportunitate
In mod evident, ne costa. Teribil de mult. Nu atat pe partea de sponsorizare financiara - pentru ca brandurile vor obtine intotdeauna mai multa reclama de la tine decat vor oferi bani - ci pe partea de legitimizare a demersului cultural. Daca pe afisul tau sau in perimetrul evenimentului se afla sigla unui brand consacrat, atunci consumatorul va percepe asta ca un vot de incredere. Certificare prin asociere. Si va avea incredere sa vina la tine. Ba chiar mai mult de atat, „creierul reptilian” va percepe totul ca un soi de Power thing.
Esti in grafic, esti cu cu aia grei, deci esti ok. Inclusiv faptul ca nu percepem taxa de intrare ne afecteaza in sensul asta. In acelasi timp, la fel de pragmatic vorbind, ne-am pierde in peisaj daca am renunta la aceste principii. Asta ne demarca si ne separa de marea majoritate a festivalurilor de film, ne confera o identitate aparte.
In plus, ne apara de o gramada de belele si complicatii care ar surveni din secunda in care am deveni festival comercial. Ideologic vorbind, nu as vedea neaparat o problema in a percepe taxa de intrare.
Vreau sa subliniez faptul ca To The Wild nu este un manifest anti-capitalist. Daca este sa fie un statement, este unul indreptat impotriva exceselor comerciale, tragand un semnal de alarma vizavi de pierderea valorilor autentice.
Este pana la urma un experiment care doreste sa afle daca se poate si altfel. Daca oamenii remarca, resimt si aprecieaza lucrurile acestea. Sau daca apatia si ultracomercialul au invins, si mergem acasa. Tin totusi sa mentionez ca un procent semnificativ din cei care ajung la festivalul nostru au reactii neobisnuit de pozitive pe care ei insista sa le impartaseasca cu noi, ba chiar se pare ca deja influentam evenimente asemanatoare.
Selectia filmelor
Cosmin: Deocamdata a fost vorba exclusiv de scurtmetraje de fictiune, desi mereu am fost deschisi la ideea unui lungmetraj bun cu care sa incheiem o proiectie. Chiar daca ar fi sa avem si mini-documentare, cautam ca filmele proiectate sa spuna o poveste puternica si insemnata despre eternul uman, sau sa fie din cale afara de entertaining. Why not both?
Stefan: La prima editie am avut filme romanesti stranse de la prieteni din breasla, dar ne-am folosit de prilej si pentru a promova varianta Redux a filmului nostru Tax Payer. Conform spuselor celor prezenti la prima editie, a fost un succes, amosfera salbatica si focul de tabara ce a urmat dupa proiectie au fost extrem de apreciate.
La a doua editie am devenit internationali, si suntem deja recunoscuti de cea mai mare platforma online pentru festivaluri de film, FilmFreeway. Asadar selectia este eclectica, internationala si lineup-ul a fost selectat din aproximativ 2400 de filme inscrise, ceea ce a ridicat standardele enorm.
Festivalurile de film din Bucuresti
Cosmin: In primul rand, sunt underfunded, ceea ce duce la promovare insuficienta, organizare defectoasa, selectie slaba, lipsa unor evenimente conexe. Nu doar asta, dar sufera de lipsa de imaginatie si indraznesc sa spun chiar… pasiune. Cele private, fara finantari de la stat sunt in genere atat de axate pe foodtrucks, baruri, decoruri si reclame incat parca uita care ar trebui sa fie atractia principala.
Unde mai pui si ca odata cu moartea cinematografelor de bulevard, sunt tot mai putine spatii cu capacitatea necesara pentru asemenea demersuri. Cat despre plusuri, totusi e bine ca (fata de alte orase) cat de cat exista, si ca ofera cateva sanse pentru exposure catorva filmmakers aflati la inceput de drum.
Comunicare & public
Stefan: Fiind la inceput, ne-a interesat cat e publicul, mai degraba decat cum e. Si asta pentru ca in afara extremelor de varsta, toata lumea se poate bucura de o astfel de seara si toata lumea va avea cel putin cateva filme care ii vor ajunge la suflet. Probabil ca feedback-ul pozitiv de dupa prima editie si intrebarile multora referitoare la “cand mai facem?” au fost confirmarea ca am reusit sa ajungem la oameni si totodata imboldul de a merge mai departe pentru a 2a editie.
Cosmin: Promovarea am facut-o aproape exclusiv organic pe social media. Facebook, Instagram (de anul asta). Am lucrat mult pe grafica, incercand sa avem o identitate vizuala cat mai buna. Vorbim adesea cu fiecare om in parte. Uneori chiar abordez oameni pe strada, daca sunt in apropierea zonei festivalului. Au venit cativa si asa. Daca poti stabili un raport uman veridic, de ce sa nu o faci? Am mai primit putintel ajutor de la unii si altii pe la radio. Nu facem parteneriat media. Daca cineva de la publicatia respectiva apreciaza ce incercam sa facem, si vrea sa ne ajute cu un shout-out, atunci e perfect. Pana la urma, e un act de voluntariat cultural, la care poate oricine sa participe.
Suntem in proces de a ne descoperi publicul... Ce am aflat pana acum este ca tindem sa atragem un public civilizat, rabdator, cult. Oameni care inteleg si reactioneaza bine la filmele pe care le proiectam.
Costuri
Stefan: Fiecare a pus la bataie ce a avut, de la masina, la proiector, laptop, boxe, iar cand ne-am lovit de hardware imposibil de inlocuit cu altceva, l-am cumparat din buzunarele noastre sau am fost ajutati, ca anul acesta, cu diverse echipamente, de niste oameni carora le suntem extrem de recunoscatori si indatorati.
Cosmin: As adauga un lucru foarte important, care m-a izbit teribil cand am aflat ce cheltuieli au altii... Eu as zice ca facem mult, cu putin. Nu, pe bune...
Amenintarea streamingului
Cosmin: Publicul de festival este atras si de ideea de a consuma un lineup de filme alaturi de alti pasionati, ca un soi de experienta unitara. Ori, e cam greu sa ai aceasta experienta acasa... Poate un pic daca organizezi propriile seri de filme cu prietenii? Dar din experienta, genul asta de oameni s-ar simti genial la To The Wild. Asa ca... nu ne facem griji cu asta.
Stefan: Nu chiar, sau in niciun caz nu este ce a fost TV-ul pentru radio, in sensul ca nici mama streamingului nu iti poate oferi o padurice, adierea vantului, stelele deasupra si un foc la care sa ramai dupa. Foarte putine din productiile prezentate de noi se gasesc online. Unele din ele sunt in premiera nationala/mondiala. Pe langa asta, un mare procent din ce inseama streaming este accesat de pe telefon, si e cam greu ca un ecran de telefon sa concureze cu unul cinematografic.
Planuri de dezvoltare
Stefan: Ne-ar placea sa ne putem extinde atat fizic, adica un ecran mai mare (momentan al nostru are 5 metri), proiector si sonorizare mai puternice, cat si ca reach si promovare, astfel incat sa putem ajunge la un public cat mai mare.
Cosmin: A duce la bun sfarsit o editie de To The Wild implica un efort urias si sacrificii semnificative pentru o echipa minuscula. Insa totul se poate schimba dramatic odata cu implicarea mai multor oameni, pe domenii dedicate, facand in asa fel incat totul sa se realizeze mult mai usor si mult mai bine.
Programul festivalului pentru ziua de 31 august
Stefan: Portile noastre se deschid la orele 19:00. Cand lumina va permite, se vor proiecta calupuri de scurt metraje, cu o durata totala de aproape 3h, cu o scurta pauza de 10-15 minute, apoi cine doreste poate ramane cu noi la afterparty-ul cu foc de tabara.
Cosmin: Daca nu va suferi modificari de ultim moment, programul va arata cam asa:
