[Filmul de peste Prut] Dumitru Grosei, regizor: Cineaștii din Republica Moldova se descurcă cum pot, mai mult pe cont propriu

În Republica Moldova, țara regizorilor entuziaști, filmul nu-i chiar ca la el acasă. Mai degrabă, pare a fi un emigrant, care s-a născut aici. Și nu așteaptă să crească mare în țară, că deja-i plecat peste hotare - la făcut bani. 

Să te plângi de stat nu prea poți. Bugetul de stat, în general, este unul minuscul. Să cauți susținere pe la companiile din țară? N-o să găsești sprijin nici acolo. Și atunci, ce să faci, cui să te jelui?

Dumitru Grosei, regizor basarabean (și, în paralel, președintele Asociației Cineaștilor Independenți din Republica Moldova), ne-a arătat și perspectiva lui asupra filmului de peste Prut. Dar nouă încă nu ne dă pace o întrebare: cum se face că industrie de film în RM nu-i, dar filme… mai dă Doamne? Da, și unde-s ele? Că știm că se fac.

Industria filmului în RM

În Republica Moldova industria de film, practic, nu există. Doar niște încercări ale unor cineaști, mai mult pe cont propriu și ale altora, apropiați actualului director CNC, care fac film pe puținii bani oferiți din bugetul de stat. Unul din punctele forte ale acestei industrii care nu-i, ar fi talentul înnăscut al moldovenilor și sumedenia de povești pe care le avem, în calitate de material pentru film, numai că, din păcate, nu avem scenariști.

Sursele de finanțare

La noi companiile private sau cu capital de stat nu se implică, în calitate de sponsori. Dar în alte țări se întâmplă. De exemplu, un film independent german, în care regizorul a folosit în filmul său o mașină de tip sport a unui mare brand, într-un mod ingenios, a fost finanțat cu câteva sute de mii de euro.

Despre susținerea statului

Sursa oficială de finanțare este bugetul de stat, care alocă în jur de 150.000 de euro pentru toată cinematografia. Pentru comparație: CNC francez are un buget de 286.000.000 de euro, iar Estonia, o țară cu doar un milion de locuitori, are 10.000.000 de euro pentru cinematografie. După cum vedeți, suma alocată de la buget este ridicolă. Cineaștii la noi se descurcă cum pot, mai mult pe cont propriu.

Iar problema cea mai importantă și mai gravă la noi este lipsa Fondului Cinematografic, care ar permite colectarea de fonduri de la unii agenți economici, datorită unui mecanism aprobat de Parlament, printr-un amendament la Legea Cinematografiei.

Iar aceasta este o chestiune de voință politică a puterii și mă îndoiesc că va trece, dat fiind faptul că majoritatea companiilor comerciale care ar trebui să contribuie la acest Fond, le aparțin... chiar politicienilor, de care depinde aprobarea acestui amendament la Lege.

Local vs. internațional

Focusul e mai mult pe internațional, deoarece la noi, practic, nu există interes comercial pentru filmul autohton și nici rețele de distribuție nu există. Iar festivaluri sunt doar câteva.

Importanța festivalurilor, mai ales pentru filmul de scurtmetraj, este enormă! În mare parte, festivalurile sunt singura cale de acces la aceste filme pentru marele public.

Percepția publicului asupra filmului

Percepția publicului local despre produsele cinematografice autohtone nu prea există, pentru că oamenii de la noi nu prea au unde să vadă filmele. Aceasta pentru că, la fel ca și producția de film, distribuția lipsește cu desăvârșire. Putem vorbi, mai degrabă, despre percepția publicului de afară, din ce știu pe propria piele, umblând foarte mult pe la festivaluri din toate țările și continentele (în ultimii 2-3 ani, cele 5 filme ale mele au acumulat peste 150 de selecții și în jur de 30 de premii și nominalizări).

Promovarea filmelor

Eu îmi promovez filmele mai mult în circuitul festivalier internațional, la televiziunile și platformele VOD internaționale. Spre exemplu, proiectele de film le promovez la pitching-uri, unde sunt șanse să găsești finanțare.

Iată câteva dintre participări: Black Nights International Film Festival 2014 (Tallin, Estonia); Transilvania International Film Festival - Transilvania Pitch Stop 2017 (Cluj, Romania); Cottbus Film Festival - Connecting Cottbus East-West coproduction 2017 (Germany); Balkan Film Food Festival - Balkan Story 2018 (Pogradec, Albania); Baltic Sea Docs 2018 (Riga, Latvia); Golden Tree International Documentary Film Festival - Joint Meeting Hall 2018 (Frankfurt, Germany); The International Training and Pitching Flahertiana Forum 2018 (Perm, Russia); Kyiv Media Week 2018 (Ukraine); Balkan's Gate 2018 (Shkodra, Albania); HCF Screenplay Competition 2019 (Los Angeles, California, USA).

De asemenea, am vândut filmele mele la televiziuni, platforme VOD și în cinematografe: Staroverii (2002) – TVR Cultural, TVR 2, Teleradio Moldova; Cadoul (2015) – VOD SmartlyFilm (Italia), Zenith Digitaal Short Films (Australia), Cinemaraton (Romania), pentru sezonul 2019-2020 va fi proiectat în rețelele de cinematografe din Grecia Studio Art Cinema, Cinema Mikrokosmos și în alte 20 de săli ale Federation of Greek Cinema Clubs (F.G.C.C.); Today Artist, Tonight Taxist (2019) - Kunstadt Vissual(Brașov, Romania).