Anamaria Antoci, producător Tangaj Production, observă că fiecare schimbare din industrie propulsată de tehnologie se lovește de un conservatorism - care poate fi depășit doar de povești unice acompaniate de talent regizoral. Astfel, binomul cinema-TV este “crack-uit” de platformele de streaming, iar rezultatul este un amestec al filmului ca viziune artistică a autorului și, respectiv, că o producție croită mai degrabă după public, ceea ce implică astăzi și foarte mult experiment.
La capitolul viziune de autor vs. așteptări ale publicului, Anamaria vorbește și despre un soi de altruism necesar al autorilor de film, de a se asigura că ceea ce creează să miște și publicul larg, nu doar unul elitist. În schimb:
Nu cred în "dorința publicului", mai curând el consumă (sau nu) ce i se dă, poate ajunge la o anumită saturație a unui gen de producție, depinzând mai mult de puterea noastra de a diversifica conținutul.
Primele amintiri la cinema
Prima amintire care îmi vine în minte este din vara lui 1999, aveam 13 ani și încă îmi mai petreceam o bună parte din vacanță la țară. Eram 3 prieteni, singurii spectatori la Cinema Prutul din comuna Ștefănești (Botoșani), unde am văzut primul film din seria Blade cu Wesley Snipes. La scurt timp după, cinematograful s-a închis, 5 ani mai târziu comuna a devenit oraș, tot fără cinema și în ziua de azi.
Derulăm mai departe și următoarea oprire ar fi prin 2003 (ultimii ani de liceu), la Cinema Unirea din Botoșani, cu greu funcțional și azi doar datorită unui director foarte pasionat, unde am fost la un prim date (cu primul meu iubit) și am văzut Pianistul de Roman Polanski.
E unul din filmele care a rămas cu mine până în ziua de astăzi, care mi-a produs niște emoții puternice, iar la momentul respectivă mi-a deschis apetitul spre a viziona mai multe filme și a citi mai mult. Coincide și cu perioada în care am decis să nu mai dau la medicină și să ma pregătesc pentru coregrafie.
Obiceiurile tale de consumat filme
S-ar putea spune că vizionez filme într-un mod haotic. În cinematografe mai mult prin festivaluri de film sau când găsim pe cineva să stea cu copilul pentru parents night out - în general la Elvire Popesco sau Cinema Muzeul Țăranului, link-uri de Vimeo cu parola, Netflix, HBO Go si platforma online a Academiei Europene de Film.
Cinema vs. streaming
Avantajul experienței la cinema ține de ceremonial, de singularitatea experienței - îți aloci o bucată de timp pe care să o petreci exclusiv în acel spațiu, unde renunți la a mai fi distras, în același timp, la momentul din viață în care mă aflu, ajung să prind greu filmele în cinema.
La streaming, oferta este diversă și accesibilă oricând, și mai ales după ce am culcat copilul, dar uneori îmi ia prea mult să aleg ceva. Și din păcate există și butonul de pauză, cred că experiența rămâne autentică atunci când nu o poți controla.
Upgrade-urile industriei
Este evident că lucrurile sunt în continuă schimbare în cinema și nu numai, iar tehnologia este cea care forțează spre schimbare. Regulile jocului se schimbă, și la început conservatorismul este radical, iar streamerii "bullies". Se vor așeza lucrurile într-un echilibru, pentru că au același lucru în comun - "foamea" după talent regizoral care să aducă povești unice publicului (oricare și oriunde ar fi el).
Oscar sau Emmy?
Eu, una, aș evita o astfel de departajare apriori. Cred că depinde de conținut, de film în sine sau dacă vorbim de seriale. Platformele produc seriale care evident pot fi premiate la Emmy, dar nu înseamnă că și filmele ficțiune trebuie toate să ajungă tot acolo. Cred că ne este greu să acceptăm că lumea binomului Cinema - TV a fost modificată de platforme și producțiile lor, acestea din urmă producând la calitate ridicată pentru publicul din ambele nișe, iar astfel ajungem de fapt să vorbim de creații sau opere audiovizuale pur și simplu.
Filmele dupa analytics
Sunt două poziții radical diferite, una care privește filmul, ca acea formă unică aleasă de artist (regizor/autor) de a spune o poveste, eliberat de constrângerea conștientizării publicului spectator, și producția audiovizuală, un produs rafinat unde publicul spectator este in fapt un consumator pus în mijlocul malaxorului de date care îi pot optimiza experiența recreativă.
Efectul observat, cel puțin acum, este o abundență de conținut, poate prea mult, dar probabil că este ca atunci când avem jucării noi (în cazul de față date), și se experimentează foarte mult.
Ce isi doreste publicul vs ce vrea artistul sa transmita
Personal, cred că filmul este menit să fie văzut, iar autorul are acea calitate excepțională de a trezi rațiunea și afectul, ideal fiind un mod mai puțin egoist prin care ceea ce creează să fie într-o anumită măsură accesibil și celor mulți, nu doar unor elite.
Nu cred în "dorința publicului", mai curând el consumă (sau nu) ce i se dă, poate ajunge la o anumită saturație a unui gen de producție, depinzând mai mult de puterea noastra de a diversifica conținutul.
Directii pe plan local
Nu sunt convinsă că ținem pasul, cred că ne-am blocat într-un mod de a face lucrurile și am căzut în capcana comodității de a urma pattern-uri.
Se simt rezultate ale influenței străine în zona producțiilor TV, fie că vorbim de documentar, dar mai ales seriale după un format deja testat în alte teritorii. Altfel, la prima vedere, autorii români nu par interesați în implicarea în seriale și în dezvoltarea de povești ce se pretează unor astfel de formate și lungimi.
Fragmentarea platformelor de streaming, ce ar urma
Netflixul este de departe elementul care a provocat cea mai mare schimbare în ecosistem. Implicarea studiourilor în exploatarea online în această manieră agresivă va duce la o canibalizare a platformelor, iar rezultatul final s-ar putea să ne surprindă în totalitate.
Nostalgică sau deschisă la nou?
Tot ce știu este că sunt în tabăra deschiderii la nou, dar nu m-aș arunca la pronosticuri și previziuni pentru că încă nu cunosc toate elementele care ne influențează evoluția. Mai știu că mă interesează să pot produce transpunerea unor povești puternice într-un mod inedit, alături de regizori cu viziuni noi, indiferent de modul în care acestea vor fi vizionate și/sau consumate.
În final, indiferent de cum evoluează formal industria, esența va gravita în jurul unui "good storytelling" cu o regie curajoasă.